Enciclopedie

  • A
  • Abces periapical
    Colectie de puroi localizata la nivelul apexului dintelui.
  • Abcesul dentar

    Este o colectie de puroi, bine delimitata de tesuturile din jur.O durere zvacnitoare deranjeaza puternic masticatia.

    Se manifesta printr-o tumefactie (umflatura) care deformeaza regiunea respectiva-pielea sau mucoasa care acopera abcesul se afla in tensiune, este rosie si congestionata, iar la palpare da senzatia de fluctuenta.

    Starea generala: febra, frisoane, tahicardie, uneori tulburari ale diurezei, oboseala generala, cefalee. 

    Un abces dentar rezulta dintr-o infectie a pulpei dentare. Odata distrusa pulpa, infectia afecteaza osul maxilarului. Aceasta infectie poate rezulta dintr-o fractura a dintelui, dintr-o paradontopatie sau, de cele mai multe ori, dintr-o carie dentara netratata si complicata. 
    Abcesul este constituit din:

    •  tesuturi necrozante,
    •  celule partial sau total distruse
    •  germeni fagocitati sau chiar vii,

    in jurul carora exista o membrana piogena.

    Dupa incizie si drenaj se vindeca. Daca nu se face tratamentul chirurgical adecvat, supuratia se poate deschide spontan, ramanand o fistula care poate difuza in lojile vecine sau poate invada osul din vecinatate.

  • Abcesul periamigdalian

    Abcesul periamigdalian reprezinta o forma comuna de infectie localizata la nivelul regiunii cervicale si care cuprinde intreaga zona adiacenta amigdalelor. 

    Abcesul periamigdalian este o infectie ce debuteaza in straturile superficiale si care prinde succesiv tesutul subiacent, puroiul fiind localizat mai exact intre capsula amigdaliana si pilierul faringian lateral. Este considerat a fi o complicatie a amigdalitei acute (aceasta fiind de fapt inflamatia amigdalelor faringiene). Abcesul determina aparitia durerii locale, a edemului si tumefactiei zonei, iar daca acestea sunt intense poate duce chiar la disfagie, odinofagie, dispnee si dificultati la vorbire.


    Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la adulti (la copii si tineri este relativ rar diagnosticat). Intervalul de varsta la care apare este in general 20-40 de ani (cu limite 10-60 de ani). Varstele extreme sunt afectate mai ales daca exista un teren imunodeprimat iar organismul nu poate lupta corespunzator impotriva infectiei initiale.
    In prezent, specialistii au observat ca incidenta abcesului periamigdalian este in crestere datorita faptului ca bacteriile incriminate in aparitia amigdalitei devin rezistente la tratamentul antibiotic.
    Studii recente au demonstrat ca administrarea de multiple antibiotice pentru amigdalita acuta si cronica predispune pacientul la aparitia abcesului periamigdalian.


    Datorita faptului ca abcesul periamigdalian este cel mai frecvent o complicatie a faringo-amigdalitei, germenii incriminati in aparitia lui sunt, de obicei, aceeasi cu cei care declanseaza procesul infectios faringian. In general, etiologia este polimicrobiana, implicand atat germeni aerobi cat si anaerobi. Cel mai frecvent aerob implicat este Streptococcus pyogenes (streptococul beta hemolitic de grup A). Alte microorganisme aerobe gasite in puroiul pacientilor cu abces periamigdalian sunt Staphylococcus Aureus, Haemophilus Influenzae. De obicei, streptococcii determina inflamarea unilaterala a amigdalelor si a tesutului periamigdalian si creeaza un mediu infectios propice dezvoltarii bacteriilor anaerobe. Dintre germenii anaerobi, frecvent este citat Fusobacterium.
    Abcesul periamigdalian poate de asemenea sa apara ca o complicatie a mononucleozei infectioase sau „de novo” in absenta unui proces infectios.


    Factorii de risc pentru aparitia abceselor periamigdaliene sunt:

    • infectii dentare (pericoronarita molarului de minte inferior)
    • faringo-amigdalite cronice
    • mononucleoza infectioasa
    • leucemia limfocitara cronica
    • calculi sau depozite de calciu la nivel amigdalian (litiaza amigdaliana).

     

    Simptomele apar cu 2-5 zile anterior formarii efective a abcesului, au caracter evolutiv si se agraveaza pe masura ce infectia se extinde. Primul simptom raportat de pacient este durere in gat. Pentru cateva zile aceasta poate fi singura acuza, insa exista si situatii in care durerea este insotita de:

    • dureri de cap,
    • stare generala alterata;
    • odinofagie,
    • disfagie,
    • modificari ale vocii,
    • cu sau fara febra si frison,
    • ganglionii limfatici loco-regionali sunt modificati (durerosi, mariti in volum, avand consistenta crescuta),
    • gust neplacut in gura,
    • halena specifica infectiei,
    • dificultati la inghitirea salivei
    • durere in ureche de aceeasi parte a abcesului
    • spasm pe muschii maseteri (trismus) si pe muschii regiunii cervicale (determina aparitia torticolisului),
    • tipic pentru abces este inflamatia unilaterala si deplasarea uvulei spre partea sanatoasa.


    Diagnosticarea abcesului periamigdalian presupune realizarea unei anamneze amanuntite si a unui examen clinic complet (canalizat insa pe regiunea dureroasa) precum si a testelor paraclinice uzuale si specifice acestei patologii. Diagnosticul de abces periamigdalian este relativ usor de stabilit in momentul in care dimensiunile acestuia sunt mari si poate fi vizualizat rapid cand este examinat gatul.
    Anamneza va stabilii cu exactitate simptomele pacientului, debutul acestora si evolutia lor in timp. Pacientul trebuie intrebat de asemenea daca a fost diagnosticat cu faringo-amigdalita acuta sau cronica sau cu mononucleoza infectioasa (aproximativ 20% din abcesele periamigdaliene apar pe fondul acestei boli infectioase).

    Examenul clinic poate sa descopere existenta unor modificari generale ale parametrilor starii de sanatate a individului, precum si semne locale. Modificari generale includ: tahicardie, febra, deshidratare, agitatie. Printre semnele locale ce atrag atentia asupra existentei unui proces inflamator faringo-amigdalian se numara: durere spontana si la palpare, limfadenita cervicala dureroasa, hipertrofia amigdaliana asimetrica. Pentru examinarea zonei faringo-amigdaliene, medicul specialist va ruga pacientul sa deschida larg gura si va apasa suprafata limbii cu un instrument special. Acest gest simplu ii permite sa vizualizeze amigdalele si zona din jurul lor. Prezenta abcesului este sugerata de modificari ale mucoasei, precum: eritem,  edem, alaturi de deplasarea, prin impingere, a amigdalei (de obicei este deplasata inferior si medial). Amigdala prezinta exudat fibrinos la suprafata sa (aspectul este, deci, de amigdala rosie cu pete multiple albicioase). Prezenta puroiului (semnalata de aparitia fluctuentei zone
    Examinarea pacientului se poate realiza mai greu in cazul in care exista si torticolis sau trismus (deoarece pacientului ii este greu sa deschida gura). Astfel de probleme apar la aproximativ 2/3 din pacienti.

    Diagnosticului diferential:
    - celulita periamigdaliana: reprezinta infectia tesuturilor moi superficiale (spre deosebire de abces care presupune afectarea unor zone mai profunde)
    - abces retrofaringian, parafaringian: este de fapt o colectie de puroi ce se formeaza in profunzimea tesutului faringian, avand localizarea posterioara (aceasta este ceea ce il diferentiaza de un abces paraamigdalian, caracteristicile morfopatologice fiind asemanatoare, in schimb)
    - faringo-amigdalita
    - epiglotita - este termenul medical ce caracterizeaza inflamatia epiglotei (al carei rol principal este de a impiedica alimentele sa ajunga accidental in trahee).
    Mai rar, diagnosticul diferential include si: aspiratia de corpi straini, neoplasme (leucemie, limfom),  adenita cervicala, infectii dentare, parotidita, mastoidita, anevrism de artera carotida interna.

    Tratamentul

    Abcesul periamigdalian poate determina fenomene obstructive de cai respiratorii superioare, ceea ce poate pune viata pacientului in pericol imediat. De aceea, in cazul in care acesta se prezinta la camera de garda in stare grava sau chiar critica, tratamentul imediat trebuie axat pe asigurarea si mentinerea functiilor vitale. Prima care trebuie evaluata este functia respiratorie, trebuind asigurata permeabilitatea cailor aeriene superioare. Daca obstructia este severa iar caile sunt compromise, se poate practica imediat intubarea endotraheala. O alta metoda de a ameliora respiratia este drenarea imediata a puroiului pentru a se reduce astfel din dimensiunile abcesului si a facilita atat respiratia in sine, cat si alte proceduri terapeutice.
    Alte masuri terapeutice esentiale pentru pacientul in stare grava sunt:
    - reechilibrarea hidroelectrolitica (in general, pacientii cu abces periamigdalian in stare avansata sunt deshidratati datorita disfagiei si incapacitatii de a se alimenta);
    - administrarea de antipiretice si analgezice.

    In cazul in care starea pacientului este stabila si nu exista un pericol imediat, procedurile de drenare a continutului abcesului se fac cu mult mai multa pregatire si nu sunt atat de dramatice ca in situatiile de criza. Initial se practica anestezia locala.Daca este necesar se pot administra pe cale intravenoasa si substante analgezice sau sedative.
    Evacuarea continutului si indepartarea abcesului se pot realiza prin mai multe metode:
    - aspirarea cu ac fin;
    - incizie si drenaj;
    - tonsilectomie imediata (operatia de indepartare a amigdalelor) in cazul in care din diverse motive pacientul nu poate tolera aspiratia sau drenajul, sau daca se confrunta frecvent cu probleme amigdaliene.
    De asemenea, tratamentul include si administrarea imediata a unui antibiotic. Prima doza se poate administra intravenos. Cel mai frecvent folosit antibiotic este penicilina, insa pacientii cu reactie alergica la ea sunt sfatuiti sa informeze in prealabil medicul pentru a evita aparitia unor reactii anafilactice. Optiunile in acest caz sunt clindamicina si eritromicina.

    Prevenirea aparitiei abcesului este dificil de realizat si presupune in principal prevenirea aparitiei factorilor de risc prin masuri simple dar cu efect benefic asupra intregului organism, cum ar fi: evitarea fumatului, mentinerea unei igiene dentare corespunzatoare si tratarea rapida a infectiilor stomatologice.
    Alte recomandari cu caracter preventiv includ:
    - tratarea prompta cu antibiotice a celulitei periamigdaliene, deoarece are foarte multe sanse de a evolua intr-un abces
    - amigdalectomia - in cazul in care pacientul acuza abcese recurente si amigdalite cronice, rezistente la tratament corect instituit
    - respectarea indicatiilor medicului si administrarea corecta a tratamentului antibiotic (acesta trebuie luat o perioada de 5 zile, chiar daca starea clinica se amelioreaza si inflamatia se reduce).

    Prognosticul este excelent pentru pacientii cu stare de sanatate satisfacatoare, care se prezinta in timp util la medic si care urmeaza intocmai recomandarile specialistilor. In cazul in care nu exista amigdalita cronica, sansele de recurenta a abcesului periamigdalian sunt de doar 10%, iar amigdalectomia nu este indicata.
    Prognostic rezervat datorita complicatiilor au in general pacientii cu boli cronice (diabet zaharat), boli imunosupresoare (SIDA, transplanturi) sau cu diverse neoplazii, dar si cei care se prezinta cu intarziere la spital, cand abcesul este foarte extins.
    Complicatii majore:
    - obstructia de cai respiratorii superioare;
    - recurenta abcesului periamigdalian;
    hemoragie datorita extinderii abcesului si erodarii vaselor mari, sau postamigdalectomiei;
    - deshidratarea;
    - infectarea tesutului din spatiul retrosternal;
    - fasceita necrotizanta prin extinderea abcesului si infectiei in tesuturile profunde din regiunea cervicala;
    - mediastinite, pericardite, pleurezii (prin extinderea infectiilor din spatiul parafaringian de-a lungul planurilor anatomice);
    - pneumonii, meningite, septicemie.
    Complicatii mai rare sunt reprezentate de:
    - necroza arterei carotide interne
    - abces cervical
    - tromboza de vena jugulara
    - abces cerebral.

     

     

  • Ablatia
    Reprezinta inlaturarea lucrarilor protetice din cavitatea bucala de obicei, prin sectionarea lor .
  • Abrazie dentara

    Este pierderea lenta a substantei dure dentare prin masticatia alimentelor foarte dure sau prin parafunctii(bruxism, obiceiuri vicioase).

    Clasificarea gradului de abrazie dentara:
     
    gradul I (afecteaza stratul de smalt)
    gredul II (apar insule de dentina)
    gradul III (apar punti de unire intre insulele de dentina)
    gradul IV (deschiderea camerei pulpare)
     

  • Absenta congenitala a dintilor
    Lipsa de dezvoltare a dintilor de la nastere.
  • Ac de sutura
    Ac curb utilizat pentru a conduce firul de sutura , cu scopul de a inchide plaga chirurgicala.
  • Ac extractor de nerv(Tirre-nerf)
    Este un instrument subtire, flexibil, manual, utilizat pentru indepartarea pulpei dentare(nervului).
  • Acidoza bucala
    Reprezinta scaderea pH-ului salivar.
  • Acidul hialuronic

    Acidul hialuronic este o substanta ce face parte din familia glicozaminoglicanilor , fiind prezent in toate tesuturile corpului si avand functii deosebit de importante. Ajuta la transferul nutrientilor catre interiorul celulei si la transportul toxinelor de la celule, acolo unde nu exista o vascularizatie tisulara, de exemplu in cartilaj. Fara o cantitate adecvata de acid hialuronic, articulatia devine fragila si se deterioreaza. Pe langa faptul ca mentine articulatiile lubrifiate,  acidul hialuronic ajuta la retinerea apei si in alte tesuturi ale corpului. Se gaseste in cantitati mari in matricea extracelulala, acel spatiu dintre celulele corpului scaldat de lichidul extracelular. Acidul hialuronic retine apa la acest nivel si asigura hidratarea fibrelor de colagen si elastina.

    Aplicatiile medicale sau cosmetice cu acid hialuronic nu sunt permanente pentru ca, in cele din urma,  acidul hialuronic este degradat si absorbit de organism.Studii clinice au aratat ca acidul hialuronic ajuta la vindecarea mai rapida a ranilor si la estomparea cicatricilor vechi sau noi. 
     

  • Acromegalia

    Acromegalia este o boală rară, caracterizată prin hipersecreţie de hormon de creştere (growth hormone, GH), cu multiple complicaţii cardiovasculare, metabolice şi care netratată scurtează durata vieţii pacienţilor.

    Incidenţă anuală estimată la 4 - 6 cazuri la un milion de locuitori. În peste 95% din cazuri se datorează unui adenom hipofizar cu celule somatotrofe şi rareori se datorează unor tumori extrahipofizare care secretă GHRH (de exemplu, pancreatice).

  • Actinobacillus actinomycetemcomitans
    Actinobacillus actinomycetemcomitans este:
    • Un  gram negativ, facultativ anaerob,  nu este considerat ca facand parte din flora normala, ci este un adevărat agent infecţios
    • Una dintre puţinele bacterii capabile să colonizeze  mucoasa bucala, din cauza mecanismului de fixare.
    • Asociat cu parodontită localizata juvenila. 
    • Are mai mulţi factori de virulenţă: leucotoxina (ucide neutrofile umane şi monocite), factor de imunosupresoare, resorbţia osoasă factor de mediere, proliferarea fibroblastelor factor de depresie, cauzeaza eliberarea de produse lizozomale din celulele deteriorate imunitar, perturba mecanisme adaptative, întârzieri  ale sintezei de anticorpi.
    • Implicat în endocardită, pericardită, meningită, osteomielită, pneumonie şi abcesul subcutanat. 
    Sensibil la Amoxicilina, Claritromycin şi Doxiciclina, practic insensibil la Metronidazol .
    • transmisibile de la mamă la copil.
  • Adaptarea ocluzala

    Are 3 etape de analiza:

    1. intercuspidare maxima-relatie centrica sau ocluzie centrica
    2. miscari functionale-vorbit, masticatie, muscare, deglutitie, etc.
    3. miscari parafunctionale -miscari de lateralitate
  • Adenita
    Inflamatie a ganglionilor limfatici.
  • Adenocarcinom
    Tumora maligna care apare la nivelul epiteliului glandular.
  • Adenom
    Tumora benigna care apare la nivelul epiteliului glandular.
  • Adenomatoza labiala
    Aparitia unor glande salivare mici, numeroase si mai proeminente pe mucoasa labiala.
  • Adeziunea
    Adeziunea este forta de atractie fizica care apare intre doua suprafete aflate in contact foarte strans, determinata de fortele intermoleculare(saliva-rasina acrilica sau saliva-mucoasa de sprijin).
  • Adrenalina

    Este un produs de secretie a glandelor medulo-suprarenale.Se utilizeaza in stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala ca vasoconstrictor adaugat substantelor de  anestezie(solutia 1 ‰ adrenalina e cea mai folosita).
    Adrenalina se adauga solutiilor anestezice pentru a le prelungi efectul, in cantitati foarte mici ( injectabile -1:200.000 si 1:100.000; topice- 1:50.000 si 1:40.000) .

  • Aerob
    Se refera la microorganisme care pot trai doar in prezenta oxigenului.
  • Aerocolia

    Aerocolia este o acumulare excesivă de gaze în tubul digestiv care poate cauza o serie de simptome neplăcute: eructaţii, distensie, balonare şi dureri abdominale. De cele mai multe ori,  aerocolia se datorează unei alimentaţii inadecvate, în care :

    • fie există un exces de alimente care produc gaze (băuturi acidulate carbo-gazoase, sau exces de fructe crude ori sucuri de fructe, ori combinaţii de alimente),
    • de alimentaţie sunt improprii (mănâncă prea repede, fără să mestece bine şi atunci nu are loc digestia bucală, vorbeşte prea mult în timpul mesei şi înghite prea mult aer – cum se întâmplă la mesele de afaceri, sau ia masa la ore nepotrivite -noaptea)
    • fie se combină obiceiuri dăunătoare cu alimentaţie necorespunzătoare (fumat, alcool, cafea în exces, cu mâncare tip fast-food, care accentuează flora intestinală de putrefacţie din intestin) şi eventual răspunsul la telefonul mobil în timpul mesei.

    Aşadar, prima măsură naturală ce poate fi luată în caz de aerocolie deranjantă este supravegherea alimentaţiei, respectarea unui orar fiziologic alimentar (cu 2 sau 3 mese zilnice, ultima fiind servită cu măcar 3 ore înainte de culcare), mestecatul bine şi cu gura închisă şi consumul unor alimente bine preparate, echilibrate din punct de vedere al conţinutului, nutritive şi energizante.

     

  • Aerodontalgie
    Durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice in timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte.
  • Afta
    Este o afectiune foarte raspandita a mucoasei bucale si se caracterizeaza prin aparitia unei ulceratii bine delimitate de 4-8 mm diametru.Este dureroasa , dureaza 7-10 zile si se vindeca fara cicatrici.
  • Agenezie dentara

    Lipsa mugurilor dentari.

  • Aglutininele salivare

    Sunt glicoproteine care contribuie la unirea mai multor celule bacteriene in conglomerate.

    Ele se impart in:

    • glicoproteine parotidiene -sunt cele mai active aglutinine;
    • mucinele -au o masa moleculara mare.Gruparile glucidice si de acid sialic din structura lor leaga microorganismele;
    • imunoglobulina A secretorie (Ig A)-are efect aglutinant redus , dar combinata cu mucinele formeaza un complex care aglutineaza puternic;
    • β2 -microglobulina.Este o aglutinina specifica pentru Streptococcus mutans.
  • Albumina
    Este o proteina majora a plasmei sangelui(50-60%), biosintetizata de celulele hepatice, care transporta substante prin sange(hormoni, acizi grasi, calciu legat, medicamente, bilirubina prehepatica, etc) si contribuie aproape cu 80% la presiunea coloid-osmotica a plasmei sangelui.
  • Aliajul nichel-crom
    Nichelul este componentul principal al aliajelor nichel-crom dentare, al sarmelor si benzilor ortodontice (wipla), al aliajului Nitiol (Ni55 T145) utilizat in ortodontie sub forma de sarma si de asemenea se gaseste in compozitia unor aliaje pentru sudura ( AuNiZn). In literatura sunt descrise intre 50 si 250 de cazuri de alergie la aliaje dentare care contin Ni, intre acestea fiind incluse si cele datorate sarmelor ortodontice.Studii recente arata ca Ni trebuie sa fie sub 60%, pentru a fi bine tolerat de organism.
    Ni este un element essential pentru organismul uman, care contine aproximativ 10 mg Ni. Aportul zilnic este recomandat sa fie de 100µg pe zi, in special prin alimente. Compusii minerali ai Ni sunt prost absorbiti de la nivelul tractului intestinal si aparent nu se acumuleaza in organism. Ei sunt eliminati in principal de rinichi. Intoxicatiile cu Ni sunt in principal legate de tractul intestinal si de sistemul nervos central. Compusii Ni sunt in general foarte hidrosolubili si de aceea, in caz de coroziune, sunt antrenati rapid de saliva in tractul intestinal.Din acest motiv, timpul de contact cu celulele Langerhans prezente in mucoasa bucala si care actioneazaca receptori este foarte scurt. Prin natura si structura sa chimica, mucoasa orala permite o difuziune mai rapida a ionilor de Ni decat pielea, riscul de sensibilizare in cavitatea bucala fiind extreme de mic. Nu exista deocamdata o descriere a acumularilor de Ni de la nivelul organismului. In ciuda alergiilor relative frecvente la contactul dintre piele si Ni, s-a observat clinic ca utilizarea aliajelor de Ni-Cr in cavitatea bucala nu provoaca sistematic reactii alergice.
    Daca am lua in consideratie numai coroziunea initiala in mediul bucal al aliajului stabil de NI-Cr (de ex. Wiron88/Bego), pentru a se atinge nivelul zilnic recomandat al absorbtiei de Ni de 100µg, ar trebui sa se corodeze zilnic 25 cm² din acest aliaj. Trebuie tinut cont si de faptul ca fenomenul de coroziune initiala, respective eliberarea ionilor, scade rapid in primele ore si in primele zile, iar dupa cateva zile sunt eliberati mult mai putini ioni. Putem trage concluzia ca o posibila sensibilizare apare numai la persoanele foare sensibile. Dat fiind cantitatile mici eliberate si timpul biologic de injumatatire scurt al Ni trebuie exclus atacul sistemic toxic. Nu putem insa exclude o actiune toxica locala, care poate aparea si pentru alte metale. Un asemenea fenomen poate aparea in cazul finisarii incorecte de catre technician a piesei protetice.
  • Alveole dentare
    Sunt cavitati de la nivelul proceselor alveolare maxilare si mandibulare in care sunt implantati dintii.
  • Alveolita
    Inflamatie a osului alveolar in urma extractiedentare.
  • Alveolotomie
    Metoda chirurgicala de extractie, cu rezectia partiala a peretelui alveolar, indicata in cazul unor conditii morfologice particulare dento-alveolare, in cazul existentei unor procese patologice si in cazul radacinilor ramase intraalveolar. 
  • Amalgamul dentar

    Amalgamul dentar este un material pentru obturatii de durata, nefizionomic, plastic in momentul introducerii in cavitate, neaderent si care devine rigid dupa priza.

    El este rezultatul amestecului dintre mercur (Hg) si o pulbere (aliaj) care contine unul sau mai multe metale.

    In functie de numarul de metale ce compun aliajul poate fi:

    • binar =Hg+Cu
    • ternar =Hg+Ag+Sn
    • cuaternar =Hg+Ag+Sn+Cu

     

     

     

  • Amelogeneza
    Este procesul de formare a smaltului.
  • Amelogeneza imperfecta

    Displazie a smaltului de origine genetica. Se formeaza un smalt cu deficiente si o imperfectiune calitativa. Clinic smaltul este rugos, exista depresiuni si cute, poate fi uneori fragil alteori rezistent.

     

  • Amigdalele palatine
    Sunt doua mase de tesut limfoid situate in fosele tonsilare(dreapta si stanga) dispuse intre cavitatea bucala si faringe.
  • Amigdalita

    Amigdalita este o afectiune comuna mai ales in copilarie, insa nici adultii nu sunt scutiti de neplacerile si complicatiile acestei boli.

    Reprezinta inflamatia de cauza infectioasa a amigdalelor palatine. Acestea sunt doua mase de tesut limfatic, situate de o parte si de alta gatului, in spatele limbii si fac parte din sistemul imunitar al organismului.

    Cauzele

    Infectiile sunt principalele cauze ale amigdalitelor. In cele mai multe cazuri agentul patogen implicat este un virus sau o bacterie. Dintre bacterii, streptococul beta hemolitic produce cele mai multe cazuri de amigdalita. La persoanele imunodeprimate pot aparea amigdalite fungice sau parazitare.
    Amigdalita este contagioasa, de aceea contactul cu o persoana infectata poate transmite boala. Simptomele apar de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant.

    Factorii de risc

    - Apropierea sau contactul cu o persoana infectata. Infectarea se face pe cale respiratorie, prin inspirarea picaturilor microscopice emise de persoana infectata cand respira, stranuta sau tuseste. Se poate lua si de pe obiecte care au venit in contact cu secretile persoanei infectate.
    - Obstructia nazala, datorita raspiratiei pe gura, creste riscul de amigdalita;
    - Un sistem imunitar slabit poate predispune la aparitia unei astfel de inefectii;
    - Fumul de tigara.

    Simptomele amigdalitei

    Fiecare ne-am intalnit la un moment dat cu simptomele de „rosu in gat”. Un gat inflamat este extrem de neplacut pentru ca in afara simptomelor locale produce si o alterare a starii generale. Principalele semne si simptome includ:
    - Febra;
    - Congestie nazala;
    - Dureri la deglutitie;
    - Dureri de cap;
    - Dureri abdominale;
    - Ganglioni inflamati

    Complicatiile amigdalitei

    Constau in raspandirea infectiei in alte zone:
    - Otita medie – raspandirea infectiei la ureche;
    - Abcesul periamigdalian – infectia cuprinde tesutul din jurul amigdalelor;
    - Reumatismul articular acut – apare dupa o infectie faringiana streptococica (doar anumite tulpini de streptococ); este o boala cu mecanism imun ce afecteaza articulatiile, sistemul nervos, dar mai ales inima. Boala nu mai este frecventa astazi, tocmai datorita instituirii tratamentului antibiotic pentru infectiiel faringiene.

    Tratamentul

    Cel mai frecvent amigdalitele au o etiologie virala, au o evolutie favorabila, nu necesita tratament, iar infectia se rezolva de la sine. Pentru ameliorarea discomfortului se poate face gargara cu apa sarata, ingestie de lichide caldute si administrare de antialgice si antipiretice. La copii este contraindicata administrarea aspirinei deoarece poate induce sindrom Reye, afectiune foarte grava cu atingere cerebrala. Aspirina poate fi inlocuita cu acetaminofen si ibuprofen.

    Amigdalitele provocate de bacterii se trateaza cu ajutorul antibioticelor. Tratamentul dureaza de obicei zece zile. Chiar daca cea mai mare parte dintre amigdalitele bacteriene se vidneca sponta, este important sa se faca tratamentul corespunzator pentru a preveni alte compliatii, mai ales cele care survin in urma unei infectii streptococice netratate.

    Antibioticele administrate nu trebuie luate decat la indicatia medicului. Trebuie respectata intocmai perioada de administrare a medicamentului, chiar daca simptomele au disparut, pentru a reduce riscul ca bacteriile sa capete o rezistenta la antibiotic, fapt ce il va face ineficient la o viitoare administrare.

    Pentru gatul inflamat si pentru ameliorarea starii generale puteti lua urmatoarele masuri la domiciliu:
    - Gargara cu apa sarata, de cateva ori pe zi;
    - Consum de lichide calde;
    - Administrare de antialgice (acetaminofen);
    - Hidratare suficienta;
    - Repaus si odihna;
    - Folosirea unui umidificator in camera

    Tratamentul chirurgical consta in amigdalectomie (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) si se adreseaza mai ales complicatiilor, infectiilor repetate sau persistente in ciuda tratamentului antibiotic. Multi medici pun la indoiala beneficiile aceste interventii chirurgicale, pentru ca amigdalele reprezinta componenete ale sistemului imunitar si bariere de protectie a organismului fata de agentii patogeni. In plus, operatia de indepartare a amigdalelor are anumite riscuri si necesita o peroada de recuperare mai indelungata.

     

     

     

     

  • Amnezic
    Persoana care isi pierde total sau partial memoria, din cauza unor afectiuni psihice sau ale sistemului nervos. 
  • Amorf
    Nediferentiat, nestructurat.
  • Amprenta

    Reprezinta copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe sau mobile.

  • Amprenta "wash-technic" de spalare
    Se folosesc 2 materiale de amprenta simultan.
    Tehnica: se aplica elastomerul chitos in portamprenta; peste acesta  se depune un strat de elastomer fluid; elastomerul fluid se aplica simultan si pe campul protetic; se insera lingura pe campul protetic si se asteapta priza acestuia.
  • Amprenta anatomica
    Este amprenta care reda situatia anatomica in repaus, fara a realiza miscarile functionale in timpul amprentarii.
  • Amprenta functionala
    Aceasta este amprenta in care partile moi (frenuri, bride, buze, planseul bucal) isi creaza loc in materialul de amprenta, pentru ca viitoarea proteza sa nu interfereze cu tesuturile moi in timpul unor miscari ale acestora.
  • Amprenta in doi timpi
    Tehnica: se amprenteaza campul protetic cu un material cu vascozitate crescuta. Dupa priza se dezinsera de pe campul protetic. Se indeparteaza regiunile retentive din amprenta. Se efectueaza canale pt. evacuarea surplusului de material fluid. Se aplica materialul fluid peste cel intarit si se insera pe campul protetic.
     
  • Amprenta optoelectronica
    Elimina partial sau total materialul de amprenta. Este un model virtual folosit in tehnicile CAD/CAM. Necesita timp scurt (max. 30 sec.).
  • Amputatie radiculara
    Indepartarea uneia sau mai multor radacini ale unui dinte pluriradicular.
  • Anaerob
    Se refera la microorganismele care nu pot trai in prezenta aerului (oxigenului).
  • Analgezie
    Pierderea sensibilitatii la durere.
  • Anamneza

    Ansamblul antecedentelor medicale si stomatologice raportate de pacient in cursul interogatoriului/chestionarului medical sau asocierii celor doua procedee.Anamneza contine: motivul prezentarii pacientului, istoricul bolii, antecedente heredo-colaterale (generale si ale aparatului oro-maxilar), antecedente personale generale (fiziologice si patologice), antecedente personale locale (principalele leziuni odontale, extractii, semne de parodontopatie, tratamente stomatologice, parafunctii, obiceiuri vicioase).

     

  • Anastomoza
    Comunicare naturala sau efectuata chirurgical intre 2 vase sanguine, fibre nervoase, organe cavitare, etc.
  • Anchiloglosia
    Anchiloglosia este o malformatie congenitala in care tesutul care ataseaza limba de planseul cavitatii bucale (frenul lingual) este anormal de scurt. Miscarile limbii pot fi limitate, in functie de gradul atasarii (sudarii).Se mai numeste si limba fixata. 
  • Anchiloza
     Limitarea partiala sau totala a miscarilor unei articulatii, rezultand dintr-o afectiune articulara.
  • Anchiloza dentara
    Sudura  radacinii dentare la osul alveolar, in urma pierderii periodontiului. Osul alveolar este in contact direct cu radacina dintelui, fuzionand cu aceasta  in suprafata.
  • Anemie
    Scaderea numarului eritrocitelor si/sau scaderea continutului hemoglobinei din eritrocite. Anemia apare la barbati cand concentratia hemoglobinei este sub 13g la 100ml, iar la femei cand aceasta este sub 11g la 100ml.
  • Anestezia de suprafata

    Se realizeaza cu substante anestezice care se aplica direct pe mucoasa. Acestea sunt sub forma de:  lichide (xilina 5-10%, pantocaina 2%, percaina2%)/paste (pomada de xilina – xilocaina 5%, contralgin pasta)/pulberi (ortoform 5-10%, benzocaina)/aerosoli/gel (benzocaina 20%, lidocaina 5%)/unguente (lidocaina 5%, xylocaina 5%)/spray (gingicain, lidocaina10%, xylocaina 10 %) .
     
     
     
     
     

     

     

     

     

     

  • Anestezia generala
    Pierderea sensibilitatii prin care se obtine narcoza, absenta constientei.
    Se administreaza de catre anestezist.
    In stomatologie anestezia generala se realizeaza foarte rar. Ea este indicata atunci cand anestezia locala nu este eficienta sau nu se poate efectua. 
     
  • Anestezia in stomatologie

    Anestezia se indica atunci cand actele terapeutice efectuate de catre medicul stomatolog pot fi dureroase.
    Exista doua tipuri de anestezii: anestezia generala si anestezia locala. (Anestezia locala se imparte in anestezia prin injectare si anestezia topica ).
    Multi pacienti, in special cei anxiosi, prefera anestezia generala. Aceasta insa se efectueaza foarte rar deoarece: exista o serie larga de contraindicatii, necesita anestezist si implica costuri crescute.
    In afara de anestezia generala si cea locala exista practicieni care folosesc hipnoza si acupunctura.

     

  • Anestezia intrapulpara

    Este o anestezie prin infiltratie locala la nivelul pulpei dentare.
    Tehnica: folosirea instrumentelor rotative la viteze mici in scopul deschiderii camerei pulpare; daca durerea persista si nu se poate deschide camera pulpara, se plaseaza o buleta de vata imbibata cu anestezic local pe planseul pulpar, se asteapta 30-40 sec. dupa care se apasa buleta 2-3 min.; se utilizeaza ac scurt (1-1, 5cm) si subtire; se indoaie acul incat sa avem acces in camera pulpara; se depune solutia de anestezic local sub presiune. 
     

  • Anestezia prin injectare
    Se realizeaza prin injectarea solutiei de anestezic local in tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul acestora, si/sau prin injectarea anesezicului local la distanta (anestezie in baraj) de locul unde se intervine chirurgical.
    La fel ca si in anestezia generala exista si aicea o serie de contraindicatii, cum ar fi: prezenta infectiei in jurul locul injectarii, reactii adverse la anestezicul local, pacienti necooperanti, …
    Tipuri de anestezii prin infiltratie locala:   directa intramucoasa, punctiforma, liniara (superficiala sau profunda), difuza, plexala, intragingivala, intraligamentara, intrapapilara, intraseptala, intraosoasa si intrapulpara.
     
     
     
  • Anestezic
    Substanta care atenueaza sau inlatura temporar durerea.
    Exemple de anestezice: xilina,  mepivacaina, prilocaina, hostacaina, bupivacaina, articaina, procaina, tetracaina, cocaina.
     
  • Anestezie selectiva
    Metoda de diagnostic utilizata pentru a determina care din dinti este sursa de disconfort pentru pacient , si care consta in anestezierea dintelui suspectat pentru a vedea daca durerea dispare, astfel determinand dintele afectat.
  • Anestezie topica
    Eliminarea sensibilitatii la suprafata tegumentului sau mucoasei prin aplicarea unui agent anestezic local.
  • Angina pectorala
    Durere in piept cauzata de vascularizarea insuficienta a muschiului inimii.
  • Angina(amigdalita)

    Anginele(amigdalitele) reprezinta inflamatii  ale faringelui (care intereseaza intreaga histostructura a organului-toate straturile) precum si totalitatea foliculilor limfatici izolati situati la nivelul faringelui care prin gruparea lor formeaza amigdalele palatine, faringiana,  linguala si tubare. Dintre acestea cel mai des intalnita in practica ca si afectare este amigdala palatina.
    Rolul normal, fiziologic al amigdalelor palatine (si de fapt al intregului lant limfatic Waldeyer) este de creare si dezvoltare a mecanismului de aparare imun, care se realizeaza prin agresiuni repetate din partea unor factori externi (fizici sau patogeni).


    Orice angina este expresia unui fenomen de aparare din partea organismului.
    In mod normal mediul orofaringian este populat cu o flora microbiana polimorfa care traieste in stare de echilibru cu formatiunile limfoide de aparare buco-faringiene. Dintre acesti germeni unii sunt potential patogeni, adica devin agresivi si virulenti  in conditiile scaderii capacitatii de aparare ale gazdei.

    Clasificarea anginelor :

    • anginele virale (rosii) sunt anginele determinate de virusuri printre care cel mai  frecvent este virusul gripal si virusurile APC - adenoido-faringo-conjuctivali- denumiti astfel intrucat manifestarile clinice intereseaza pe langa faringe si tesutul adenoidian si conjunctivele. Mai rar (predominent la copii) le putem intalni ca  si manifestare in cadrul bolilor infectocontagioase; intalnim angine acute  in  oreion, rujeola , poliomielita, etc.De retinut - Anginele virale slabesc rezistenta locala la infectii , pregatitind terenul pentru anginele bacteriene (eritemato-pultacee).
    • anginele eritemato-pultacee sunt anginele determinate  cel mai frecvent de streptococul betahemolitic de grup A (60%) , si mai putin frecvent de stafilococ, pneumococ, Klebsiella pneumoniae.
    • anginele cu false membrane
    • anginele ulceroase
    • anginele ulceronecrotice

    Deci cel mai frecvent in practica curenta sunt anginele virale determinate in special de virusurile gripale si APC. Ele favorizeaza local suprainfectiile bacteriene determinate in special de streptococul beta hemolitic de grup A.

     

  • Angiom
     Tumora benigna, circumscrisa, formata dintr-o aglomerare de vase sanguine (hemangiom) sau limfatice (limfangiom). Poate fi localizat in regiunea obrazului, buzei sau a limbii.
  • Angiomatoza limbii

    Sunt anomalii venoase(vase mici proeminente) ce apar pe fata dorsala a limbii. 

  • Anodontia

    Anodontia reprezinta absenta congenitala a unui mugure dentar.

    Ea poate fi unidentara sau multipla (pana la anodontie totala cand pacientul nu prezinta nici un mugure dentar).

  • Anomalie
    Deviatie in dezvoltarea sau functia normala a unui organ.
  • Anomalii dentare

    Sunt deviatii in dezvoltarea normala a dintilor.Anomaliile pot fi de numar, de volum, de forma sau de structura.

    Anomliile de numar sunt:

    • hipodontia,
    • agenezie dentara,
    • oligodontia,
    • anodontia si hiperdontia.

    Anomaliile de volum sunt:

    • microdontia,
    • macrodontia si anomalii ale radacinilor dentare.

    Anomaliile de forma sunt:

    • fuziunea dentara,
    • geminatia,
    • dens in dinte,
    • taurodontia si dilacerarea.

    Anomaliile de structura, numite si displazii dentare sunt:

    • amelogeneza imperfecta,
    • dentinogeneza imperfecta,
    • odontodisplazia,
    • odontogeneza imperfecta,
    • hipoplazia de smalt,
    • hipoplazia dentinara,
    • hipomineralizarile de smalt,
    • fluoroza dentara si discromiile dentare. 
       
  • Antagonist
    In stomatologie se refera la dintele de pe arcada opusa.
  • Antalgic
    Care calmeaza durerea (medicament, pozitia pacientului, etc.).
  • Anterior
    Inainte, in fata, precedent.
  • Antibiograma
    Studiu unui anumit germen, in vederea alegerii antibioticului cel mai eficient pentru tratamentul bolii, cauzate de acest germen.
  • Antibioticele

    Sunt substanţe medicamentoase antimicrobiene (bactericide sau bacteriostatice) produse de celule vii sau preparate sintetice.

    Exemple de antibiotice bactericide: peniciline, cefalosporine, aminoglicozide.
    Exemple de antibiotice bacteriostatice: tetraciclina, doxiciclina, cloramfenicol, clindamicina, lincomicina (nu se recomanda la pacientii cu imunitate scazuta).

    Antibioticele cu spectru restrans cu actiune limitata numai pe germenii Gram pozitivi:
    -penicilina, eritromicina, lincomicina, clindamicina.
    Antibioticele cu spectru restrans cu actiune limitata numai pe germenii Gram negativi:
    -kanamicina, gentamicina, tobramicina.
    Antibioticele cu spectru larg:
    -tetraciclina, doxiciclina, cloramfenicolul, ampicilina, cefalosporinele

  • Anticariogen
    Substanta care neutralizeaza efectul unui agent cariogen.
  • Anticoagulant
    Substanta care impiedica coagularea sangelui.
  • Antisepsie
    Metoda prin care se ajunge la distrugerea sau inhibarea microbilor de la nivelul tegumentelor, mucoasei sau a plagii.
    Metoda presupune procedee fizice (radiatii) sau chimice (substante bactericide).
     
  • Antiseptic
    Substanta chimica care se aplica extern avand o actiune antimicrobiana nespecifica (impiedica dezvoltarea microorganismelor).
    Antisepticele se gasesc in: ape de gura, paste de dinti, materiale pentru obturat canale, …
    Exemple de substante antiseptice: clorhexidina, pasta iodoformata Walkhoff, Monoclorfenol, Tricrezol, Tricrezolformalina,   Formaldehida, …
     
  • Anxietate

    Teama fara obiect.

    Stare de neliniste care apare fara cauze evidente.

  • Apa de gura

    Este o solutie care contine medicamente sau alte substante active  cu rolul de a spala dintii si restul cavitatii bucale,   de a vindeca  leziunile inflamatorii ale mucoasei bucale si faringiene,  avand, de asemeni,  actiune antibacteriana si astringenta, indepartand mirosul urat din gura si reducand acumularea de placa bacteriana.

    Compozitie: 
     -agenti antibacterieni, ex. clorhexidina, uleiul de menta. Clorhexidina este un antiseptic si dezinfectant eficace (0, 1-0, 2%). Clorhexidina are sarcina electrica pozitiva. Datorita faptului ca sarcina in cavitatea bucala este negativa (si amintindu-ne ca sarcinile de semn contrar se atrag) clorhexidina adera de toate suprafetele din cavitatea bucala. Dupa aplicarea de clorhexidina, in cavitatea bucala persista o rezerva ce adera de majoritatea structurilor intraorale. Rezerva de clorhexidina este eliberata treptat pe masura ce calciul salivar o dizloca (dat. dublei sale sarcini pozitive - Ca+2). Bacteriile din cavitatea bucala sunt si ele incarcate negativ, prin urmare clorhexidina se va lega si de acestea pe masura ce este eliberata. Bacteriile sunt afectate prin distrugerea membranei celulare. Dezavantaj: in timp,  clorhexidina determina o coloratie bruna a dintilor.
    - fluoruri; au efect carioprofilactic si actioneaza in 2 etape. Initial se depune pe suprafetele dentare un strat de fluorura de calciu. In a 2-a etapa fluorul este absorbit in straturile amelare mai profunde, in care determina transformarea hidroxiapatitei in fluorapatita. Apele de gura au un continut de 0, 05% fluor pentru utilizarea zilnica si 0, 2% pentru utilizarea saptamanala.
    - substante astringente, ex. clorura de zinc si acetat de zinc
    - alte ingrediente, ex. etanol, coloranti, balsamuri
    - solvent: apa

      
     
     

     

     

  • Apa oxigenata

    Apa oxigenata sau peroxidul de hidrogen are urmatoarele efecte terapeutice:

    • antiseptic, dezodorizant (elimina mirosul neplacut),
    • hemostatic (opreste sangerarea) in hemoragii (sangerari) usoare.

     

  • Aparat de detartraj cu ultrasunete

    Acest aparat se bazeaza pe principiul vibratiilor mecanice de inalta frecventa. Frecventa variaza intre 20.000 si 45.000 Hz (20.000 – 45.000 de cicluri pe secunda).
    Exista 2 tipuri de aparate: cele la care oscilatia este antrenata prin tensiune alternativa si cele la care oscilatia este antrenata prin electromagnetica. Avantaje:necesita un efort minim intr-un timp scurt c u traumatizare minima a tesutului gingival / este foarte util cand tesutul gingival este puternic inflamat  / reduce de 10 ori cantitatea endotoxinelor prezente la nivelul pungilor gingivale / are efect antimicrobian datorita fenomenului de cavitatie (lizeaza si distruge peretii celulari bacterieni)/ permite accesul in zone dificile pentru instrumente .
    Contraindicatii: pacienti cu stimulator cardiac/ osteomielita locala / gingivita de menopauza / diabet grav .
     

     

     


     
     
     

  • Aparat de detartraj cu unde sonice
    Acest aparat se bazeaza pe principiul vibratiilor mecanice de inalta frecventa. Frecventa aproximativa este de 8.000 Hz (8.000 de cicluri pe secunda). Oscilatia partii active este antrenata cu ajutorul aerului comprimat.
    Partea activa a instrumentului se aplica pe suprafata tartrului dentar. Prin miscari cu usoara presiune asupra acestuia are loc indepartarea depozitelor prin fracturarea acestora.
  • Aparat ortodontic
    Este un aparat confectionat din acrilat, metal sau combinatii ale acestora. Aplicat in cavitatea bucala, acesta are rolul de a corecta anomalia dento-maxilara, de a pastra rezultatul obtinut si de a preveni instalarea recidivei.
    Tipuri de aparate ortodontice: aparate mecanice sau active (activatoare), aparate functionale (dotate cu planuri inclinate sau pelote, care la inchiderea arcadelor transforma forta de contractie a musculaturii ridicatoare a mandibulei in forte ortodontice), aparate pasive sau de contentie (impiedica aparaitia unor anomalii dento-maxilare sau previn instalarea recidivei), aparate fixe (Brackets).
  • Aparat ortodontic din ceramica
    Aparatul ortodontic de ceramica poate fi folosit de catre pacientii care doresc un tratament ortodontic mai discret decat in cazul aparatului ortodontic metalic sau in cazul aparatului ortodontic Damon. Aparatul de ceramica are bracket-ii de culoarea dintelui si este mai greu vizibil de la departare decat aparatul clasic sau Damon.
  • Aparat ortodontic fix
    Aplicatii ortodontice atasate de dintii pacientului cu ciment dentar si benzi circumferentiale, sau direct prin lipire.
  • Aparat ortodontic functional
    Utilizat de obicei in prima faza a tratamentului ortodontic pentru a face schimbari -scheletice si dentare- pe masura ce pacientul creste.
  • Aparat ortodontic invizibil - Invisalign

    Tratament ortodontic discret .. atat de discret incat nimeni nu isi va da seama ca iti indrepti dintii. Sistemul de aligner-e invizibile din plastic de la Invisalign este una dintre solutiile cele mai elegante pentru probleme de ortodontie minore, dar si cea mai scumpa. Aligner-ele sunt realizate de catre Align Technologies si se schimba din 2 in 2 saptamani.

     

  • Aparat ortodontic lingual

    Aparatul de metal se aseaza in partea interioara a gurii (in zona limbii, de aici si numele de tehnica linguala). Aparatul ortodontic este invizibil (pe partea vestibulara nu exista nici un semn ca s-ar purta aparat).


    Doua celebre brand-uri de aparat lingual sunt: iBraces si Incognito, sistem creat de Dr. Dirk Wiechmann.

  • Aparat ortodontic metalic

    Aparatul metalic este una dintre cele mai comune metode de tratament ortodontic. Exista aparate metalice cu brackets ce au nevoie de un element de legatura cu arcul, altele, numite "self ligating" nu mai au nevoie de asa ceva, pentru ca detin ele insele un sistem de inchidere pe arc.

    Este din otel inoxidabil (exista si alte variante pentru cei alergici la Nichel) si este cel mai vizibil aparat dentar.


    Se mai numeste BRACES. Ve-ti intalni si oameni care il numesc BRACKETS. In mod normal, BRACKET este fiecare element de metal ce se lipeste de dinte, BRACES fiind alcatuit din :

    1.  Arcul. Este "sarma" care pune in legatura toate elementele aparatului si care va aduce dintii pe arcada in forma anatomic corecta. 
    2.  Ligatura - la aparatul "clasic" aceste ligaturi sunt necesare pentru a prinde bracket-ii de arc. Pacientii aleg de obicei culori traznite (si 2-3 diferite) pentru a avea un aspect mai copilaresc.
    3.  Bracket - elementul cheie in tratamentul ortodontic, bracket-ul se lipeste de dinte si va  supune dintelui la o presiune constanta care il va roti si alinia in pozitia finala. Fiecare dinte are propriul sa bracket in set, acestia fiind diferiti pentru incisivi de pilda si molari.
    4.  Elastic - o banda de elastic poate fi uneori necesara. Aceasta se va purta mai multe ore pe zi sau chiar permanent (o perioada mica de timp).
       
      Pe langa aceste elemente se pot folosi butoane, mini-molds, powerchains etc. Alegerea lor depinde de gravitatea problemelor ortodontice si de tratamentul ce va fi urmat.
       
  • Aparatul dento-maxilar (ADM)
    Este compus din: oasele maxilare, arcadele dentare, articulatia temporo-mandibulara, muschii mobilizatori ai mandibulei, muschii oro-faciali (muschii mimicii),  limba, glandele salivare, mucoasa cavitatii bucale, tegumentele regiunii crevico-faciale.
    Functiile aparatului dento-maxilar:
     
    - stabilizarea dimensiunii verticale de ocluzie
    - sectionarea alimentelor
    - masticatie
    - stimulare gustativa
    - autocuratire
    - deglutitie
    - fonatie
    - mimica
  • Aparatul ortodontic DAMON

    Aparat ortodontic cu self-ligating brackets DAMON a fost creat de medicul ortodont Dwight Damon si se bazeaza pe o tehnica numita "sliding doors" prin care bracket-ul se fixeaza de arc. Nu mai este nevoie de ligaturi colorate, bracket-ii sunt mai mici decat cei "clasici" si timpul de tratament este mai scurt.

    Tratamentul DAMON are aceleasi dezavantaje ca si tratamentul cu braces metalici (se vede aparatul, cauzeaza iritatii bucale) dar si avantaje:

    • bracket-ii sunt mai mici si astfel mai putin vizibili
    • mancarea se aduna mai greu decat in cazul aparatului cu ligaturi
    • tratamentul dureaza mai putin
    • exista variante de brackets mai estetici: partial ceramic etc.
  • Apatie
    Stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea inconjuratoare;constituie adesea o stare psihologica.
  • Apelul dintilor
    Se face la examenul clinic intraoral. Se noteaza pe fisa de observatie dintii existenti pe arcadele dentare si starea fiecarui dinte in parte (se noteaza daca sunt cariati, rotati, basculati sau ectopici, starea lor vitala, protezari fixe…).
  • Apex radicular
    Varful radacinii unui dinte. Acesta prezinta un orificiu (numit foramen apical ) prin care patrunde pachetul vasculo-nervos.
  • Apexectomie
    Indepartarea chirurgicala a apexului dintelui. 
  • Apexlocator
    Este un aparat cu care se masoara lungimea de lucru al canalului radicular. Acesta functioneaza prin masurarea rezistentei electrice, semnaland de indata ce varful acului ajunge la nivelul foramenului apical . 
  • Apical

    In stomatologie se refera la varful radacinii dentare.
    Indica directia spre varful radacinii.
    Situat la varful radacinii.

     

  • Apofiza
    Partea proeminenta a unui os pe care se insereaza muschii sau capsule articulare.
  • Apofiza alveolara
    Portiunea oaselor maxilare in care sunt implantate radacinile dentare.
  • Apozitie

    Apozitie de cement: depunere de cement neoformat de-a lungul radacinii dintelui in urma unui proces traumatic, infectios sau iritativ (→ anchiloza dentara).
    Apozitie de dentina secundara: proces fiziologic sau patologic constand in formarea dentinei neoformate pe peretii interni ai camerei pulpare si canalului radicular (→ dentina secundara, dentina de reparatie).

     

  • Arc facial
    Parte a articulatorului care ajuta la pozitionarea modelului maxilar in articulator.
  • Arcada dentara
    Totalitatea dintilor implantati in alveolele osului maxilar (=arcada superioara) sau mandibular (=arcada inferioara).
    Forma arcadelor dentare:
    Arcadele temporare superioare si inferioare au forma de semicerc. Arcada permanenta superioara are forma de parabola (regiunile lat. diverg catre distal), iar arcada permanenta inferioara are forma de semielipsa (zonele lat. diverg catre distal cu exceptia ultimului segment, care se apropie de linia mediana). Formele patologice ale arcadei dentare: V, Ω, U, M, trapez, pentagon.
     
  • Arcuri de sarma ortodontice
    Principala portiune de ghidaj pentru aparatele ortodontice fixe.Arcul de sarma este atasat de bracket-uri prin ligaturi de sarma sau elastice pe versantul vestibular sau lingual al dintilor, in functie de rolul arcului.Arcurile de sarma actioneaza fie pentru a misca dintii individuali, fie pentru a-i mentine intr-o pozitie fixa, dorita.
  • Aritmii cardiace
    Tulburari ale ritmului cardiac cauzate fie de modificari ale excitabilitatii miocardiace , fie de modificari ale conducerii intramiocardice a impulsului electric.
  • Arsenic
      
    Substanta toxica sub forma de pulbere cenusie, cu aspect metalic. Se folosea mai demult pentru a  obtine necroza pulpara.
     
  • Articaina
    Este un anestezic.
    Concentratia utilizata in stomatologie este de 4% cu sau fara adrenalina.
    Contraindicatii: nu se utilizeaza la copii, in anemii, in insuficienta respiratorie, insuficienta cardiaca, afectiuni grave ale aparatului cardio-vascular (infarct, tulburari de ritm cardiac, tahicardie paroxistica),  diabet decompensat, glaucom, tireotoxicoza, la persoane cu deficiente psihice, in injectii intravenoase pentru ca da reactii toxice, methemoglobinemie idiopatica si congenitala.
    Nu produce vasodilatatie. Are vasoconstrictie mica. Durata anesteziei este de aprox. 45 min. Adrenalina adaugata prelungeste anestezia.
  • Articulator
    Sistem de montare pentru modelele de diagnostic, care le poate pozitiona in variate pozitii ale arcadelor.Poate reproduce ocluzia si masticatia pacientului.
  • Artropatia psoriazica

    Artropatia psoriazică (AP) este o artropatie inflamatorie cu prevalenţă cuprinsă între 0, 1 şi 1% ce apare la aproximativ o treime din bolnavii afectaţi de psoriazis, având o distribuţie egală între sexe.

    Artropatia psoriazică este recunoscută a avea potenţial eroziv şi distructiv la aproximativ 40 - 60% din pacienţi, cu o evoluţie progresivă încă din primul an de la diagnostic.

    Asemănător cu artrita reumatoidă, artropatia psoriazică poate produce leziuni articulare cronice, deficit funcţional şi un exces de mortalitate, cu costuri medicale şi sociale semnificative.

  • Asialie
    Absenta totala sau diminuarea excesiva a secretiei salivare (→hiposialie). Se intalneste in diferite afectiuni ale glandelor salivare (aplazie sau atrofie a glandelor salivare), in infectii generale grave, in diverse intoxicatii, in sindromul Sjögren (→xerostomie), dezhidratare, carenta de vitamina A, etc.
    Pacientii cu asialie au dificultati in fonatie, in formarea bolului alimentar si in deglutitie. Acestia prezinta o placa bacteriana mai aderenta.
  • Aspartam

    Este un indulcitor necaloric introdus in gumele de mestecat, bauturi dulci, bauturi racoritoare, inghetata.

    Se poate folosi si sub forma de tablete.

  • Aspirator de saliva
    Dispozitiv utilizat pentru succiunea fluidelor si a resturilor din gura pacientului.
  • Astmul bronsic
    Stare de boala ce se caracterizeaza prin wheezing(respiratie suieratoare) cu expiratie prelungita si prin tuse initial uscata apoi cu expectoratie(sputa perlata).Este produsa de constrictia cailor aeriene si de hipersecretia fluidelor in caile aeriene.
  • Ata dentara
    Un material sub forma de fir , utilizat pentru a indeparta placa bacteriana din zonele interproximale ale dintilor.
  • Atac cerebral

    Pierderea brusca a cunostintei cu persistenta circulatiei si respiratiei, datorita incetarii functiilor cerebrale. Poate fi cauzata de o hemoragie cerebrala, de o embolie sau tromboza ale unei artere cerebrale.

     

  • Atritie dentara
     Proces fiziologic de uzura a suprafetei dentare. Apare frecvent la dintii temporari.
     
  • Atrofie
    Reducerea de volum a unei structuri tisulare sau a unui organ.
  • Autism

    Autismul este o tulburare neurologica care afecteaza dezvoltarea copilului si capacitatile acestuia de comunicare orala si nonverbala, restrangandu-i interactiunile sociale si centrele de interes. Simptomele apar inainte de varsta de trei ani, iar originea lor nu a putut fi deocamdata explicata.

     

  • Autoclav
    Sterilizator cu caldura, care foloseste aburul, caldura si presiunea pentru a realiza sterilizarea.
  • B
  • Bacteriodes forsythus
    Bacteriodes forsythus:
    • Un strict anaerob, gram negativ.
    • Asociat cu parodontite refractare, considerat un agent patogen major parodontal care posedă proprietăţi puternice proteolitice
    Sensibile la metronidazol şi clindamicină, dar rezistente la Doxiciclina.
  • Banda din celuloid
    Banda de contur din celuloid utilizata ca matrice.Se foloseste pentru a inlocui peretele interproximal si pentru a reface punctul de contact.
  • Behcet,maladia
    Sau aftoza bipolara este o forma particulara de aftoza caracterizata prin afte bucale si afte genitale asociate cu diferite alte manifestari generale.
  • Benzi de contur
    Sunt matrici transparente sub forma de banda din celuloid, poliester, polietilena, care au lungimi , grosimi si latimi diferite.
  • Benzi ortodontice
    Sunt benzi din otel inoxidabi, circumferentiale, corespunzatoare fiecarui dinte.Sunt folosite pentru conectarea prin cimentare a aplicatiilor ortodontice.
  • Biodontica

    Stomatologia biodontica reprezinta o ramura a stomatologiei care promoveaza diagnosticarea afectiunilor dentare utilizand bio- si nanotehnologia pe baza genomica ; cat si repararea, restaurarea si inlocuirea structurilor craniofaciale orale sau dentare cu materiale biologice naturale de origine celulara.

     

  • Biopsie
    Biopsia reprezinta indepartarea chirurgicala a unei bucati de tesut din organism, cu scopul de a fi examinat microscopic in vederea stabilirii unui diagnostic corect.
  • Bisturiu Orban
    Este un bisturiu care se foloseste pe periost pentru contraincizii de degajare.
  • Bizotare
    In protetica a fost propus ca "mijloc de reducere a discrepantei marginale" (Rosenstiel). Astfel, cu ajutorul unor freze sau instrumente de mana se realizeaza un unghi de 30-40 grade la nivel marginal.
    In odontoterapie, la obturatiile din materiale compozite, pentru a creste adeziunea, se realizeaza un unghi de 45 grade la nivel marginal(in smalt).
     
  • Bloc de hartie pentru amestec
      
    Blocul de hartie cerata se foloseste pentru amestecarea materialelor. Hartia cerata este de unica folosinta. Anumite firme livreaza o data cu materialul blocul de hartie pentru amestec.
     
  • Boala muscaturii de capusa

    Boala Lyme este o infectie cauzata de bacteria Borrelia burgdorferi, de aceea boala mai este numită Borelioza sau boala muscaturii de căpuşă.
    Ea se manifestă prin: erupţie specifică roşie la locul muşcăturii de căpuşă, cefalee, frisoane şi febră, dureri generalizate, inflamaţie articulară şi artrită.  Boala Lyme este dificil de diagnosticat doarece ea seamănă cu alte boli. O erupţie caracteristică roşie, în formă de ţintă apare de obicei la locul muşcăturii de căpuşă, urmată de cefalee, frisoane, febră, dureri şi rigiditate a corpului.
    Uneori muşcătura poate trece neobservată. Câteva săptămâni mai târziu, persoana prezintă paralizie facială, inflamaţie articulară,  simptome neurologice numeroase şi, uneori, palpitaţii şi bloc cardiac, o stare în care impulsurile nu sunt conduse normal prin inimă. Medicul vă poate face un test de sânge pentru verificarea anticorpilor din organism dar testul nu este întotdeauna concludent.


    Depistată la timp boala poate fi tratată cu medicamente. Dacă nu este tratată la timp, pot apărea complicaţii care să implice articulaţiile, inima şi sistemul nervos central şi periferic.


    Tratamentul constă în antibiotice ca doxiciclină sau ampicilină. Aspirina şi alte medicamente antiinflamatoare pot ameliora inflamaţia articulară.
    Când mergeţi în zone împădurite sau cu iarbă, purtaţi pantofi, haine deschise la culoare, pantaloni lungi, şosete, cămăşi cu mânecă lungă. Aplicaţi dezinfectant pentru căpuşe pe haine şi piele. Căutaţi-vă de căpuşe dvs şi animalul de casă pe care îl aveţi. Dacă le găsiţi, îndepărtaţile prin folosirea unei pensete, nu le zdrobiţi. Trageţi-o cu grijă şi complet. Dacă s-a ataşat de mai puţin de 24 de ore infecţia nu apare dar este bine să mergeţi la un medic. 
     

  • Bol alimentar
    Masa de substante alimentare (din cavitatea bucala) triturata si amestecata cu saliva, pregatita pentru traversarea tractului digestiv (inghitire).
  • Boli parodontale

    Bolile parodontale sunt infectii ale tesuturilor de suport ale dintelui cauzate de o serie de microorganisme care se asociaza si formeaza biofilmul natural de la suprafata dintelui si epiteliului gingival, care afecteaza în mod specific structurile gingivoparodontale.

    Biofilmele ofera bacteriilor constituiente un mediu de protectie si conditii metabolice pe care acestea nu le poseda în culturi sau libere (planctonice) fapt important în întelegerea bolii parodontale si a relatiei sale cu bolile sistemice.

    Alaturi de factorul determinant microbian, în etiologia gingivitelor si parodontitelor mai trebuie tinut cont si de contributia unor factori favorizanti locali (tartrul dentar, cariile dentare, edentatiile, anomaliile dento-maxilare, parafunctiile, fumatul, iatrogeniile, etc.) si generali (diabet zaharat, boli cardiovasculare, hematologice, hepatice, disfunctii imune, deficiente de nutritie, tulburari endocrine, tulburari ale sistemului nervos, etc.)

  • Bolta palatina
    Este situata in regiunea superioara a cavitatii orale. Anterior si lateral este delimitata de arcada alveolo-dentara superioara, iar spre posterior se continua cu valul palatin. (→ palat)
    Lungimea medie a boltii palatine este de 4, 8cm . Adancimea medie este de 12-17mm. Latimea medie in treimea mijlocie este de 4, 1cm iar intertuberozitar de cca. 4, 5cm.
  • Bonescraper
    Dispozitiv de recoltat os autogen.
  • Bont dentar
    Unitatea dentara rezultata dupa prepararea protetica (slefuire), in scopul adaptarii coroanei protetice.
  • Borduri de ocluzie
    Bucati de ceara utilizate in timpul unei priteze mobilizabile pentru a putea determina reletia interarcadica in zonele in care lipssesc dintii
  • Bradicardie
    Bradicardia sinusala reprezinta scaderea frecventei ritmului sinuzal sub 60 batai/minut , chiar sub 55 batai/minut.
  • Bradicefalie
    Aspectul craniului in care diametrul in plan orizontal se dezvolta mai mult decat in plan vertical rezultand astfel o fata larga, intinsa si craniu scurt. Se asociaza cu diferite boli genetice.
  • Bradipnee
    Respiratie foarte lenta. Frecventa respiratiei la adulti este sub 16 pe minut.
  • Bresa dentara
    Spatiul edentat (fara dinti) care este delimitat de dinti la ambele extremitati, se numeste bresa edentata intercalata. Cand spatiul edentat este delimitat doar la o singura extremitate (mezial) se numeste bresa edentata terminala.
  • Brida jugala
    Formatiune mucoasa  care uneste procesul alveolar cu portiunea jugala (obrazul). Bridele jugale sunt situate la nivelul premolarilor, in zonele laterale ale arcadei dentare.
  • Brida labiala
    Formatiune mucoasa  care uneste procesul alveolar cu buza. Brida labiala este situata intre incisivii centrali la cativa mm de acestia.
  • Bronşita cronică obstructivă

    Bronşita cronică obstructivă este termenul folosit pentru bolnavii cu bronşită cronică simplă, la care obstrucţia căilor respiratorii mici a devenit ireversibilă, pacienţii prezentând:

    • Tuse cronică de cel puţin 3 luni pe an, timp de 2 ani consecutiv;
    • Expectoraţie cu spută de aspect variabil (clar sau purulent);
    • Dispnee.

     

  • Bronşita cronică simplă

    Bronşita cronică simplă este un sindrom caracterizat prin:

    •  Tuse cronică de minimum 3 luni pe an, timp de 2 ani consecutiv;
    •  Expectoraţie cu spută de aspect variabil (clar sau purulent).

     

  • Bronhopneumopatia cronica obstructiva(BPOC)

    Termenul de BPOC este folosit pentru a desemna bolnavii cu bronşită cronică obstructivă şi emfizem pulmonar, la care există o intricare a celor 2 entităţi, cu predominenţa uneia dintre ele.

    Factorii predispozanţi sunt: fumatul, poluarea atmosferică, expunerea la praf, gaze toxice, factori genetici.
    BPOC este diagnosticat, de obicei, la indivizi cu vârste cuprinse între 55 şi 65 de ani şi afectează predominant bărbaţii, în primul rând din cauza incidenţei crescute a fumatului la aceştia.
    Cel mai frecvent simptom pe care îl acuză aceşti bolnavi este dispneea, accentuată la efort. Unii bolnavi acuză iniţial alte simptome cum sunt: tusea, expectoraţia, wheezing-ul.

    Profilaxie: eliminarea factorilor de risc,  vaccin antigripal anual.

    Tratamentul: este stabilit de medic în funcţie de caracteristicile personale. Prezentarea la medic este obligatorie.
     
     

  • Bruxismul
    Este o parafunctie orala caracterizata prin strangerea, scrasnirea dintilor, mai ales in timpul somnului. Cauzele pot fi locale (diferite dizarmonii ocluzale: obturatii sau lucrari protetice neadaptate ocluzal, migrari sau basculari dentare) sau generale (anxietate, stress, probleme digestive). Duce la abraziune dentara.
    Tratamentul consta in efectuarea unei gutiere, pentru protejarea suprafetelor dentare, cat si  tratamente ce constau in suprimarea parafunctiei.
     
  • Bucal

    1.Se refera la fata vestibulara a premolarilor sau a molarilor, la fata dintilor care arata spre portiunea geniana (obraji).
    2. Care se refera la gura (ex. cavitate bucala, planseu bucal).

     

  • Bucofaringe
    Portiune din faringe alaturi de nazofaringe si laringofaringe. Este marginita de baza limbii, amigdale si palatul moale. Aici se incruciseaza tractul respirator cu tractul digestiv.
  • Buza de iepure
    Este o malformatie congenitala cauzata de lipsa unirii mugurilor nazali cu cei maxilari in timpul de dezvoltare intrauterina. Se intalneste aproape intotdeauna la buza superioara si foarte rar la cea inferioara.
    Daca este insotita si de despicarea palatului dur si palatului moale, poarta denumirea de cheilognatopalatoschizis sau gura de lup .
  • C
  • Cadrul pentru diga de cauciuc ( Young)
    Utilizat pentru a tine diga de cauciuc pe fata pacientului. Mentine izolarea prin indepertarea digii din calea de acces.
  • Calciu
    Calciul joaca rol important in formarea osului si dintilor, in reglarea echilibrului acido bazic, in coagularea sangelui, in contractia musculara si in transmiterea influxului nervos.
    Surse naturale de calciu: galbenusul de ou, soia, fasolea, produse lactate, telina, mazarea, conopida, semintele de susan.
  • Campul protetic

    Reprezinta totalitatea elementelor morfologice cu care lucrarea protetica prezinta raporturi de contact.
    Campul protetic este alcatuit din tesuturi dure si moi.

    Se diferentiaza:

    1. campul protetic in scopul efectuarii lucrarilor protetice fixe
    2. campul protetic in scopul efectuarii lucrarilor protetice mobilizabile
    3. campul protetic in scopul efectuarii protezelor mobile la maxilarul superior
    4. campul protetic in scopul efectuarii protezelor mobile la maxilarul inferior  
  • Candidoza bucala
    Este o infectie fungica(genul Candida Albicans cel mai des) a mucoasei bucale.  
  • Canini
    Sunt dinti puternici, cu radacina foarte lunga.Coroana lor dentara  prezinta un varf ascutit, scopul lor fiind de a sfasia alimentele.Poarta numele de canini deoarece sunt foarte bine dezvoltati la caini.La om sunt in numar de 4  (2 superiori si 2 inferiori). Au o singura radacina.
  • Canula
    Deschiderea aspiratorului cu vacuum este usor indoita, pentru a crea o canula.
  • Canula pentru evacuare orala
    Varf de plastic sau de metal introdus in gura pacientului pentru a prelua saliva,  sangele saualte resturi ale tratamentului stomatologic.
  • Canula pentru succiune chirurgicala
    canula de dimensiuni mai mici, utilizata pentru indeparta sangele si lichidele din plaga chirurgicala.
  • Capac pentru vindecare
    Acoperirea temporara a implantului tubular osteointegrat.
  • Capnocytophaga

    Capnocytophaga este:

    • un bacil Gram negativ,  anaerob faultativ.
    • aproape întotdeauna prezent în degenerescenţa parodontala.
    • Rezistent la clindamicina, metronidazol, sensibil la claritromycin, amoxicilină şi ampicilină.
  • Caria dentara

    Caria dentara este o boala a dintilor, cauzata de microorganismele placii bacteriene, care distrug treptat tesuturile dure ale dintelui afectat, determinand aparitia unei cavitati. Aparitia cariilor este influentata indeosebi de igiena orala, alimentatie, stilul nostru de viata, consumul de fluor in perioada copilariei, pasta de dinti utilizata, dar si de predispozitia genetica. Poate aparea atat la copii, cat si la adulti si batrani.


    Bacteriile din compozitia placii dentare au capacitatea de a se hrani cu zaharurile din alimentele pe care le consumam. Astfel, carbohidratii sunt descompusi in substante acide (acid lactic, acid propionic, acid butiric) care ataca smaltul dintilor, dizolvand anumite elemente anorganice de la suprafata. Fenomenul este reversibil (poate fi oprit, iar smaltul se reface prin precipitarea ionilor minerali din saliva), daca placa bacteriana este indepartata la timp de pe suprafata dintilor. Cu cat efectul acid este mai indelungat, cu atat mai mare este cantitatea mineralelor extrase. Astfel, in timp,  smaltul deteriorat isi pierde rezistenta, suprafata sa se prabuseste si se formeaza o cavitate carioasa. In aceasta leziune se afla foarte multe bacterii, care ajung curand la dentina, tesutul dentar aflat sub smalt (cu o duritate si rezistenta mai redusa decat a smaltului), grosimea careia o pot parcurge rapid in directa pulpei dentare (nervului), multumita structurii canaliculare a dentinei. Odata ajunse la nerv, bacteriile si toxinele acestora induc durerea, care poate fi extrem de violenta.

    Caria dentara poate fi prevenita prin periajul dintilor si folosirea atei dentare cu regularitate, prin controale stomatologice periodice, prin periajul profesional si prin evitarea alimentelor bogate in zahar.

  • Caria recurenta
    Recidiva de carie sau caria recurenta este procesul patologic carios care se dezvolta sub obturatii coronare aparent corect efectuate, care are tendinta de a evolua spre camera pulpara provocand in final afectarea pulpei dentare sau spre suprafata dintelui producand fracturarea acestuia.
  • Caria secundara
    Caria secundara marginala este procesul carios ce apare pe coroana unui dinte obturat, la limita de contact dintre materialul obturat si marginea cavitatii si care are tendinta de a evolua în profunzime provocand subminarea şi fracturarea peretilor cavitatii, iar in ultima instanta afectarea pulpei dentare.
  • Carpula

    Carpula este un tub de sticla ce contine anestezic, avand un sigiliu metalic la unul dintre capete, iar la celalalt capat  un stoper de cauciuc.

    Rezervorul cu anestezic contine 1, 8 ml de solutie anestezica, o doza suficienta pentru majoritatea procedurilor stomatologice.

  • Cateterizare
    Cateterizarea se referă la orice procedură în cadrul căreia se introduce un cateter – un tub lung, flexibil – în corp.
  • Celulita acuta

    Apare inaintea procesului septic. Aceasta inflamatie exudativa de tip seros poate fi reversibila, fie spontan, fie dupa un tratament adecvat. Are tendinta de transformare in abces sau flegmon.
    Starea generala se manifesta prin febra si frisoane.
    Se caracterizeaza prin vasodilatatie (da aspectul congestiv al inflamatiei), cresterea permeabilitatii vasculare (permite exudarea plasmei si formarea edemului inflamator) si marginatie leucocitara.
    Clinic aceasta inflamatie se manifesta prin: congestie locala si tumefactie dureroasa infiltrativa localizata in dreptul focarului cauzal.
    Daca infectia evolueaza de la inceput lent sau daca s-a urmat tratament antibiotic incorect aceasta inflamatie se poate croniciza. Inflamatiile cronice nu sunt insotite de alterarea starii generale.

     

  • Cheilita angulara
    Zabaluta sau perleche este o micoza care intereseaza comisurile bucale care prezinta eroziuni, fisuri si cruste pe fond congestiv.
  • Cheiloschizis

    Cheiloschizis este un defect congenital (de la nastere) ce se poate trata si apare cand tesutul maxilarului si cel al nasului nu se unesc in viata intrauterina, ramanand buza superioara despicata. Aceasta afectiune nu cauzeaza probleme de sanatate in mod normal. Uneori, copiii pot avea probleme in masticatie.


    Despicatura buzei apare de obicei la nivelul buzei superioare. Doar foarte rar este intalnita si la nivelul celei inferioare. De obicei acest defect este insotit de palatoschizis (despicatura palatului); acestea doua sunt considerate a fi defecte congenitale de la nivelul capului si gatului.

  • Chemozis

    Infiltraţie edematoasă a conjunctivei oculare, cel mai adesea de origine inflamatorie, formând un inel roşcat în jurul corneei. Apare în unele afecţiuni oculare acute.

    Apare manifest in perioada de stare a abcesului orbitei.

  • Chimioterapia

    Chimioterapia este o utilizare sistemică a medicamentelor care tratează cancerul. Medicaţia se administrează în general, intramuscular sau intravenos.

    În anumite tipuri de malignităţi cum ar fi boala Hodgkin, leucemia şi cancerul testicular, poate produce o vindecare completă, chiar şi atunci când cancerul este diseminat.

    Chimioterapia se administrează mai frecvent după o operaţie de îndepărtare a tumorii, chiar şi atunci când nu există indicii clare de diseminare a cancerului. Aceasta se numeşte chimioterapie adjuvantă. În unele cancere, mai ales de sân şi colorecal,  chimioterapia adjuvantă a scăzut risul de reapariţie a cancerului. Iar persoanele cărora li se administrează această terapie trăiesc în general mai mult decât cei care nu fac tratamentul.


    Chimioterapia poate fi, de asemenea, folosită înainte de operaţie pentru a reduce tumora şi a face operaţia mai uşoară şi mai eficientă. Aceasta se numeşte chimioterapie neoadjuvantă şi se practică în cancerele de cap, gât şi sân. În cazurile în care cancerul nu este vindecabil,  chimioterapia poate ameliora simptomele şi creşte calitatea vieţii. Acesta este numit tratament paliativ.
    Chimioterapia poate implica mai multe medicamente. Combinaţia chimioterapică se referă la un grup de medicamente care conlucrează pentru distrugerea celuleor canceroase. Pe de altă parte, chimioterapicele adesea afectează şi celulele normale, pe lângă cele canceroase.
    Celulele normale cel mai frecvent afectate par a fi cele care se divid rapid, cum sunt cele din măduva osoasă, din mucoasa gastrică, din aparatul reproducător şi din foliculii piloşi. După terminarea tratamentului, aceste celule, de obicei, îsi revin.
    În funcţie de medicamentele folosite,  chimioterapia poate avea diverse efecte adverse. Acestea pot fi căderea părului, leziuni în cavitatea orala, dificultăţi de a înghiţi, uscăciunea gurii, greaţă, vărsături, diaree, sângerări şi infecţii.

  • Chlumsky,solutia

    Dezinfectant puternic, alcatuit din=30 acid fenic +60 camfor+10 alcool.

    Lipsa mentolului si existenta fenolului pur ii confera o causticitate marita.

    Indicata in tratamentele rebele la Walkcoff.

     

  • Ciroza hepatică
    Ciroza hepatică este o boală a ficatului care se caracterizează din punct de vedere histopatologic prin prezenţa fibrozei şi pierderea structurii normale a ficatului.
  • Citologia exfoliativa

    Citologia este studiul celulelor , iar exfolierea este un proces de scuturare.

    Prin citologia exfoliativa, se poate determina cancerul oral prin studierea microscopica a tesutului obtinut prin raclarea suprafetelor suspecte.

  • Citomegalovirusul
    Asociat cu afectiuni ale glandelor salivare poate produce si afectiuni generale la pacientii imunodeficienti.
  • Clorhexidina

    Este un compus difenil cu proprietati cationice , cu actiune importanta impotriva bacteriilor si limitata impotriva virusilor, prevenind formarea placii bacteriene si a gingivitei daca se aplica zilnic si daca ajunge pe toate suprafetele cavitatii orale.

    In prezenta clorhexidinei flora bacteriana (Escherichia coli, Streptococus mutans, Streptococus sanguis) se reduce cu aproximativ 80-90%.Dupa renuntarea clatirilor orale cotidiene cu clorhexidina , numarul bacteriilor se reface in 48 de ore.Administrata imediat , clorhexidina nu are efect in primele 24 de ore, dupa cum si eliminarea ei din cavitatea bucala nu se produce imediat dupa incetarea clatirilor bucale.

     

  • Coma
    Este o suferinta grava a creierului, caracterizata prin alterarea pana la pierderea totala a functiilor de relatie, cu conservarea partiala a functiilor vegetative.
  • Compomer dentar
    Este un material de obturatie fizionomic care imbina proprietatile chimice ale glassionomerilor cu calitatile materialelor compozite.
  • Compozit dentar

    Compozitele dentare sunt materiale de obturatie fizionomice, utilizate atat pentru restaurarea dintilor frontali, cat si a celor laterali.

    Compozitele dentare sunt alcatuite din:

    • o faza organica polimorfa, continua, constituind matricea
    • o faza anorganica, minerala dispersata, formata din particule de umplutura
    • agentul de cuplare care realizeaza unirea componentei organice cu cea minerala.

    Ele in fuctie de modul lor de polimerizare pot fi:

    1. autopolimerizabile
    2. fotopolimerizabile
    3. dualpolimerizabile(auto si fotopolimerizabile).

     

  • Compozitul hibrid

    Compozitul hibrid este compozitul care contine un amestec de umplutura de sticla sau cuart macinat (cu o dimensiune a particulelor la nivelul micrometric < 10 μm) si de microumplutura de SiO2.

    Clasificare:

    • compozite hibride cu particule fine-dimensiunea medie a particulelor < 5 μm
    • compozite hibride cu particule  foarte fine-dimensiunea medie a particulelor < 3 μm
    • compozite hibride cu particule ultrafine-dimensiunea medie a particulelor < 1 μm.
  • Computer tomografia(CT)

    Computer tomografia este o metoda de investigatie imagistica ce are la baza proprietatile razelor X care strabat corpul uman, fiind absorbite in grade diferite de tesuturile strabatute in functie de densitatea acestora, iar la iesirea din corp ele sunt captate de un complex de detectori care le transfera computerului pentru calculul algoritmic si procesare, obtinandu-se in cele din urma imaginile tomografice afisate pe monitor.

     

  • Condiloma acuminatum
    Este o leziune asemanatoare verucilor si papiloamelor dar mai intinsa, intalnita la nivelul regiunii ano-genitale, cat si bucale.Este virala-HPV subtip 6 si 11.
  • Condrosarcomul

    Condrosarcomul reprezintă o tumoră malignă care produce matrice cartilaginoasă.

    Condrosarcomul primar este foarte rar. Debutează în centrul osului, la copii.

    Condrosarcomul secundar debutează la nivelul unor defecte cartilaginoase benigne, cum ar fi exostoza (osteocondromul) sau encondromul. Condrosarcomul poate fi clasificat ca intra-medular, cu originea într-un encondrom, sau de suprafaţă, cu originea într-o exostoză. Condrosarcomul apare în decada a 5-a sau a 6-a de viaţă şi este mai frecvent la bărbaţi (în raport de 1, 5 : 1). Este frecvent întâlnit la nivelul femurului, humerusului, coastelor şi pe suprafaţa bazinului.

    Pacienţii cu boală Ollier (encondromatoză multiplă) sau sindrom Maffucci (encondromatoză multiplă şi hemangioame) sunt mult mai expuşi la riscul de a face condrosarcom decât populaţia normală, de cele mai multe ori în decada a 3-a sau a 4-a de viaţă.

  • Condyloma acuminata
    Negii genitali (condyloma acuminata) sunt rezultatul infecţiei cu Human Papilloma virus (HPV). Există mai mult de 100 de forme diferite ale acestui virus asociate cu manifestări diferite. Astfel negii genitali şi papilomul laringean sunt provocate de virusul HPV tipurile 6, 11, 42, 43, 44 şi 54;  Displazia şi carcinomul de col uterin sunt provocate de virusul HPV tipurile 16, 18, 31, 33, 39, 45, 51, 52.
     
  • Contentia
    O etapa pasiva de incheiere a tratamentului ortodontic care urmareste mentinerea rezultatului obtinut si prevenirea recidivei.
  • Coroana dentara

    Coroana este partea vizibila a dintelui in cavitatea bucala (in mod normal, cand nu exista retractii gingivale). Forma sa difera in functie de tipul dintelui. Astfel incisivii au forma de dalta, pentru a taia alimentele, caninii sunt ascutiti pentru a putea sfasia din alimente, iar premolarii si molarii sunt prevazuti cu o suprafata speciala, formata din cuspizi si santuri, pentru a permite mestecarea si triturarea alimentelor.

    In compozitia coroanei dentare distingem trei straturi diferite, dinspre suprafata spre profunzime: smaltul, dentina si pulpa coronara. Smaltul este cel mai dens si rezistent tesut al organismului, fiind format din cristale. Dentina prezinta o structura canaliculara, este mai groasa si protejeaza pulpa dentara, aceasta din urma fiind, de fapt, un manunchi de vase si nervi dispus in interiorul dintelui.

  • Cosmetica dentara

    Cele mai importante optiuni actuale de tratament cosmetic dentar sunt:

    1. Albirea dintilor - este la ora actuala cel mai comun tratament cosmetic prescris. Gelul de albire folosit este pe baza de peroxid si va albi in timp dintii semnificativ peste nuanta lor originala. Rezultatul albirii se mentine in timp, dar variaza de la individ la individ si se poate prelungi prin evitarea fumatului, cofeinei, vinului rosu si nefolosind rujuri inchise la culoare.
    2. Aplicarea de obturatii fizionomice – se realizeaza in cabinet. Prin adeziune se aplica o rasina speciala fotopolimerizabila de aceeasi nuanta cu restul de dinte natural in cazurile de dinti fracturati, cariati, ingalbeniti sau innegriti. Rasina se modeleaza conform morfologiei dintelui natural, se dapteaza si se lustruieste, rezultind astfel un rezultat estetic excelent.
    3. Fatetarile - reprezinta procedura de aplicare a unor fatete ultra-subtiri din material compozit sau ceramica, fiind o optiune excelenta in inchiderile de diastema (strungareata) sau coloratiile dentare persistente pe fetele vestibulare(dinspre exterior) ale dintilor.

    Metodele de tratament cosmetic dentar descrise mai sus concura la realizarea unor reabilitari orale complexe si complete, pe prim plan fiind conceperea unor lucrari cu aspect "natural", care sa se integreze ca forma, culoare si dimensiuni cu contextul cavitatii bucale a pacientului.

     

     

  • Creasta zigomatico-alveolara
    Se gaseste in partea posterioara a vestibulului superior in dreptul molarului 1 si 2.
  • D
  • Debridarea

    Debridarea gingivala reprezinta actiunea de indepartare din santul gingival sau din pungile parodontale a:

    • placii bacteriene
    • produsilor de metabolism produsi de  placa bacteriena
    • detritusului organic moale
    • urmelor de tartru inclavate in cementul radicular.

    Are caracter chirurgical.

  • Decolator"copita de cal"
    Ansa de lucru din Kitul SINUS LIFT folosit in piezosurgery, pentru decolarea primara a membranei sinusale.
  • Demulare
    Demularea este procedeul de separare a amprentei de modelul turnat.
  • Densitatea osoasa

    Densitatea osoasa normala este mai mare de 833 mg/cm2.

    Densitatea osoasa cuprinsa intre 648 si 833 mg/ cm2 defineste osteopenia.

    Iar sub 648 mg/cm2, osteoporoza.

  • Dentar
    • de dinte, al dintilor, privitor la dinti.
    • de dentist, care apartine dentistului, privitor la dentist.
  • Dentiform
    Care are forma unui dinte.
  • Dentinogeneza
    Este procesul de formare al dentinei.
  • Deviatia de sept nazal

    Septul nazal este un perete subtire din interiorul nasului care desparte cele doua cavitati nazale, stanga si dreapta. Ideal, septul nazal este situat central iar cele doua cavitati sunt perfect egale. Cu toate acestea, la 80% dintre persoane, septul nazal este deplasat intr-o parte, rezultand un pasaj nazal mai mic decat celalalt. Acesta situatie anatomica, in care septul nazal este deplasat semnificativ, de o parte sau alta, poarta numele de deviatie de sept.Cand deviatia de sept este severa se blocheaza una dintre cele doua cai prin care aerul patrunde catre faringe si se reduce astfel fluxul aerului. Rezultatul va fi aparitia unor probleme de respiratie precum respiratie dificila, congestie nazala,  sangerari nazale si sinuzite frecvente(inclusiv respiratie orala).

    Deviatia de sept poate fi prezenta de la nastere, insa de cele mai multe ori este rezultatul unui traumatism.

    Simptomele deviatiei de sept:
     

    Daca deviatia este usoara ea nu pune probleme, nu creaza simptome si se descopera de obicei la o radiografie de craniu. In cazurile severe, deviatia de sept poate produce:
    • Obstructia uneia sau ambelor narine. Acest lucru conduce la o respiratie dificila, mai ales in cazurile in care apare si congestia nazala produsa de raceala, gripa, infectii respiratorii superioare, alergii, respiratie orala;
    • Sangerari nazale – din cauza modificarilor de vascularizatie antrenate de deviatia de sept si a uscarii septului nazal;
    • Infectii frecvente ale sinusurilor – apar ca urmare a blocarii mucusului si lipsei drenajului si se manifesta de cele mai multe ori cu dureri ale fetei si dureri de cap;
    • Respiratie zgomotoasa in timpul noptii, mai ales la copiii si tinerii cu deviatie de sept.


    Tratamentul:
     

    Tratamentul initial al deviatiei de sept va urmari sa amelioreze si sa controleze simptomele neplacute precum congestia nazala. Pentru aceasta se folosesc decongestionante nazale, antihistaminice, sprayuri cu cortizon, antibiotice pentru infectie. Tratamentul medicamentos nu va corecta deviatia de sept din punct de vedere anatomic, insa va aduce o usurare a simptomelor.
     

    Simptomele severe precum reducerea semnificativa a fluxului de aer,  sinuzita cronica si sangerarile frecvente vor necesita tratamentul chirurgical de corectare a deviatiei de sept.
     

    Operatia poarta numele de septoplastie si este singura modalitate de reparare a septului deviat. In cursul acestei interventii septul nazal este plasat in pozitia sa anatomica, eliberand astfel cavitatea nazala obstruata.
     

     

  • DEXA

    DEXA este o tehnică radiologică specializată şi reprezintă în prezent standardul de aur pentru măsurarea densităţii osoase.

    Aceasta metodă poate decela modificări ale densităţii osoase, pe care le compară cu valorile medii ale densităţii osoase ale unei populaţii de indivizi tineri sănătoşi, de acelaşi sex.

    Scorul-T exprimă diferenţa dintre valoarea efectiv măsurată şi valoarea de referinţă din cadrul populaţiei alese ca "martor". Repetarea examinării DEXA la aceeaşi persoană după un anumit interval de timp (de regulă după doi-trei ani) permite aprecierea modificărilor intervenite în masa osoasă. DEXA măsoară densitatea osoasă la nivelul coloanei vertebrale (alcatuite în principal din os trabecular) şi la nivelul şoldului (regiune conţinând mai ales os cortical).

    Un grup al Organizatiei Mondiale a Sanatatii a elaborat un ghid de interpretare a rezultatelor DEXA. Acesta este folosit practic de toate unităţile care efectueaza examinări DEXA în lume. După acest ghid,  densitatea osoasa poate fi apreciată ca:

    • normală (scor-T mai mare de -1, 0)
    • osteopenie (scor-T între -1, 0 şi -2, 5)
    • osteoporoză (scor-T sub -2, 5)
       
  • Diabet

    Diabetul zaharat este caracterizat printr-o creştere cronică a glicemiei, asociată cu un risc crescut pentru diverse boli şi complicaţii severe.

    Se deosebesc 2 tipuri de diabet zaharat.

    Tipul 1 are la bază absenţa insulinei ca urmare a distrugerii celulelor producătoare de insulină (celule beta). Aceste celule aparţin pancresului formând insulele pancreatice. Incidenţa maximă este observată la copii între 11 si 13 ani. De aceea tipul 1 de diabet zaharat a fost numit şi diabet juvenil

    Drept cauze a tipului 1 de diabet se presupune asocierea între predispoziţia ereditara (defecte ale sistemului imun) şi factori externi de mediu (de exemplu anumite infecţii virale). Anumite celule limfocitare T se îndreaptă în special împotriva celulelor beta. Astfel, celulele producatoare de insulină sunt distruse, rezultând un deficit absolut de insulina. Fara aceasta, glucoza nu mai poate fi transportata din sânge şi utilizata la nivel tisular. Efectul este creşterea glicemiei şi utilizarea ţesutului adipos drept sursa de energie.

    In patogeneza diabetului zaharat de tip 2 sunt implicaţi atât factori ereditari cât şi factori neereditari.

    Tipul 2 de diabet zaharat consta într-o sensibilitate scăzută a celulelor organismului la insulina. Acesta apare cu precadere dupa 40 de ani, motiv pentru care în trecut a fost numit 'diabet de vârsta'. Factorii declanşatori sunt alimentaţia bogata în grasimi, obezitatea şi sedentarismul. Totuşi, în ultimul timp, vârsta de instalare a diabetului tip 2 a scazut foarte mult.

                Diabetul care apare pentru prima data în timpul sarcinii este numit diabet gestational sau de sarcina. De regula, aceasta forma de diabet dispare odata cu încheierea sarcinii. Totuşi ramâne un risc crescut ca în viitor, un tip 2 sau un tip 1 de diabet sa se manifeste.

  • Diafanoscopia

    Este o metoda de evidentiere a cariilor incipiente localizate pe mijlocul fetelor proximale, cat si a necrozei dentare, valabila doar la dintii frontali.

    Se bazeaza pe introducerea in cavitatea bucala a unui dispozitiv prevazut cu un fascicul luminos care este centrat asupra dintelui examinat.

  • Diastema
    Diastema reprezinta spatiul existent intre incisivii centrali superiori sau inferiori.
  • Dintat
    Care are dinti.Cu dinti.
  • Dinti

    Organe osoase mici, alcatuite din smalt, dentina si cement, hranite si inervate de pulpa dentara din interiorul lor.

    Se gasesc in cavitatea bucala, in niste lacasuri numite alveole dentare ale oaselor maxilare, si au rolul principal de a rupe, a mesteca si a faramita alimentele.

  • Dinti de lapte
    Dintii care le cresc copiilor in primii ani de viata si care cad mai tarziu, fiind inlocuiti cu dintii permanenti.
  • Dinti natali
    Sunt dinti prezenti in cavitatea bucala in momentul nasterii.
  • Dinti neonatali
    Sunt dinti care erup in perioada perinatala (prima luna de viata).
  • Dinti sensibili

     Sensibilitatea dintilor este o reactie dureroasa a unuia sau a mai multor dinti la contactul cu alimente fierbinti, reci, dulci sau acre.

     Aceasta durere poate fi ascutita, brusca si profunda in nervii dintilor. Pe langa o carie sau o plomba lipsa, cea mai frecventa cauza de sensibilitate a dintilor este dentina expusa la nivelul radacinilor dintilor. In mod normal, dentina (cel de-al doilea strat, mai sensibil al dintelui) este acoperita si protejata de smalt (la coroana), de cement (la radacina) si de gingii.

    Tratamentul consta in:

    • obturatii (plombe) de culoarea dintilor (din compozite) pentru a acoperi suprafata radacinilor,
    • lacuri fluorurate aplicate pe suprafata expusa a radacinilor si
    • sigilanti dentinari aplicati pe suprafetele expuse ale radacinilor.
  • Dinti supranumerari
    Sunt formatiuni alcatuite din minim doua substante dentare care se formeaza in plus fata de numarul obisnuit de dinti.
  • Discuri de finisare
    Discurile de finisare şi de polizare sunt discuri cu dimensiuni şi granulaţii diferite folosite pentru obţinerea unui luciu natural al obturatiilor de compozit. Discurile se ataşează cu mandrine speciale la piesa contraunghi.
  • Displazia cleidocraniana

    Este o afectiune caracterizata prin:

    1. Aplazia sau hipoplazia claviculelor
    2. Malformatii caracteristice cranio-faciale prin intarzierea osificarii de membrana si encondrala ( baza craniului micsorata in sens sagital, largirea calvariei , intarzierea inchiderii fontanelelor )
    3. Modificari dentare:
    • la dintii temporari-intarziere in resorbtia radacinilor, intarziere in exfoliere
    • la dintii permanenti-intarziere in dezvoltare, incapacitate de eruptie, dinti supranumerari multipli neerupti, malocluzie severa
  • Dispozitivul Herbst

    Dispozitivul Herbst este un aparat de metal utilizat in ortodontie. El consta in 4 coroane metalice plasate pe molarii 1 (ultimii) de pe fiecare cadran. In total 4 molari, deci 4 coroane. De coroanele de pe arcada superioara sunt atasati 2 cilindri de metal. De coroanele de pe mandibula putem vedea 2 bare metalice, paralele ca si unghi cu dintii laterali. Aparatul este completat de 2 tije si posibil un surub de activare.

    Dispozitivul forteaza in timp mandibula in directie frontala, pentru a trata astfel ocluzia deschisa. Timp de cateva luni acest dispozitiv va actiona si astfel mandibula va fi impinsa in directia corecta, iar malocluzia se va trata. Este vorba de un tratament de cateva luni (9-12, un exemplu).

     

     

  • Distilator
    Este un aparat care produce apa distilata (sistem cu carbune activ de tratare a apei).
  • Dressing in parodontologie
    Tehnica de protectie prin aplicarea de cimenturi chirurgicale(care se tin maxim 3 zile).
  • Durerea dentara
    Durerea dentara poate fi asociata cu diferitele stari patologice precum cariile, pulpitele, parodontitele apicale, leziunile traumatice, abcesele, etc.
  • E
  • Easy-Filler
    Este un produs pe baza unei combinatii de particule agar-agar supuse procesului de gelificare cu care se practica infiltratii de "umplere" ale ridurilor cutanate profunde.Aceste infiltratii pot fi efectuate de catre chirurgul oro-maxilo-facial sau chiar de medicul dentist.
  • Echimoza
    Sau vanataia constituie o leziune elementara care se manifesta printr-o pata congestiva a pielii sau mucoasei consecutiva ruperii vaselor capilare sub actiunea unui corp contondent.
  • Eclamsia

    Este un sindrom specific sarcinii, caracterizat prin:

    1. HTA cu valori constant crescute
    2. edeme periferice
    3. proteinurie
    4. tulburari de vedere si neurologice
    5. edem papilar la FO
    6. convulsii generalizate
  • Ectopie
    Ectopia dentara reprezinta situarea unui dinte(complet sau partial erupt) cu mai mult de 2-3 mm in afara sau inauntrul arcadei dentare.
  • Edem
    Acumulare de lichid (plasma) in spatiile intercelulare ale tesuturilor moi, prin fenomenul de extravazare.Edemul insoteste fenomenele inflamatorii.
  • Edemul pulmonar acut

    Este un sindrom clinic caracterizat prin inundarea alveolelor pulmonare cu propria plasma ce determina o dispnee paroxistica severa.

    Edemul pulmonar se produce atunci când presiunea crescută la nivelul capilarelor şi venelor pulmonare forţează lichidul să pătrundă în alveole. Drept urmare, plămânii se umplu cu lichid, fiind dificil pentru ei să aprovizioneze corpul cu oxigen şi să elimine dioxidul de carbon. Aceasta este o situaţie de urgenţă care necesită îngrijiri medicale imediate.
    Edemul pulmonar este produs de obicei de probele cardiace precum un infarct extensiv sau o boală valvulară. Rareori, poate fi produs de o cauză non-cardiacă precum expunerea la altitudine sau o criză hipertensivă.

    Simptomatologie:

    • dispnee (sufocare)
    • agitaţie,  anxietate
    • eliminarea de spută rozacee, spumoasă
    • transpiraţii
    • paloare


    Dispneea severă este simptomul principal al edemului pulmonar acut. Pacientul se simte ca şi cum s-ar sufoca sau s-ar îneca. Această senzaţie de sufocare este adeseori însoţită de anxietate şi nelinişte.
    Alte semne şi simptome includ transpiraţii, paloare şi tuse însoţite de spută spumoasă, rozacee. La unii pacienţi lichidul pulmonar determină apariţia expirului prelungit (a astmului cardiac).
    Radiografia toracică evidenţiază accentuarea desenului vascular pulmonar. Razele X nu traversează lichidul aşa uşor cum traversează aerul aşa că lichidul care a extravazat în plămâni este vizibil pe radiografia toracică.


    Edemul pulmonar este o situaţie ameninţătoare de viaţă, care necesită spitalizare imediată şi tratament de urgenţă. Tratamentul tipic constă în suplimentarea aportului de oxigen. Dacă respiraţia este foarte dificilă poate fi necesară intubaţia traheală şi asigurarea ventilaţiei mecanice temporare.

     

  • Eikenella corrodens
    Eikenella corrodens este:
    • bacil Gram negativ, care este facultativ anaerob.
    Rezistent la metronidazol, erythyromycin, clindamicina şi tetraciclină, în general sensibil la amoxicilina, cefoxitin şi moxifloxacina.
  • EKG

    Activitatea electrică a inimii poate fi detectată la nivelul tegumentului cu ajutorul unor mici discuri metalice denumite electrozi. Pentru a efectua o electrocardiogramă electrozii vor fi plasaţi pe torace şi la extremităţile membrelor. Aceştia vor fi conectaţi la un aparat care va transforma impulsurile electrice captate de electrozi în imagine care va fi trasată pe o hârtie. Aspectul final va fi interpretat de medicul specialist.


    O electrocardiogramă poate arăta:
    -dacă inima are dimensiuni normale sau nu,
    -semne de insuficieţă circulatorie la nivelul muşchiului cardiac,
    -semne ale unui infarct miocardic acut sau vechi
    -tulburări ale ritmului cardiac (aritmii)
    -modificări ale activităţii electrice ale miocardului care apar în tulburări electrolitice ale organismului
    -semne ale afectării pericardului (membrana care înconjură cordul)
    O electrocardiogramă nu poate evidenţia un viitor infarct miocardic.

     

     

  • Elevator
    Instrument chirurgical folosit la extractiile dentare si ale resturilor radiculare, precum si la sectionarea ligamentelor alveolo-dentare.
  • Emdogain
    Produs embrionar cu capacitati de regenerare tisulara.
  • Emfizemul pulmonar
    Emfizemul pulmonar: este caracterizat prin dilatarea spaţiilor aeriene din plămâni, cu distrugerea pereţilor alveolari.
  • Endocardita bacteriană

    Endocardita bacteriană este o infecţie a endocardului, membrană care căptuşeşte cavităţile inimii. Efectul acestei infecţii este lezarea sau chiar distrugerea valvelor inimii.

    Endocardita bacteriană apare atunci când sunt prezente bacterii în sânge (bacteriemie) la un pacient care are o leziune valvulară sau altă afectare a ţesutului endocardic. Anumite bacterii trăiesc în mod normal în organismul nostru de exemplu în gură, căile respiratorii superioare, intestin şi piele. Unele intervenţii chirugicale sau stomatologice pot cauza o scurtă bacteriemie, adică bacteriile pătrund în sânge prin leziunile provocate de intervenţia respectivă.

    Endocardita bacteriană se manifesta prin:

    •  febră şi frisoane
    •  fatigabilitate
    •  pierdere în greutate
    •  transpiraţii nocturne
    •  dureri articulare
    •  tuse persistentă şi dispnee (respiraţie cu dificultate)
    •  sangerări sub unghii
    •  peteşii (mici pete violacee sau roşii sub piele)

    Endocardita bacteriană apare foarte rar la pacienţi fără afectare cardiacă. În general sunt supuşi riscului pacienţii care au o afectare cardiacă preexistentă cum ar fi: valvă metalică, episoade de endocardită în antecedente, afectare cardiacă în contextul unui reumatism articular acut, defecte cardiace congenitale, cardiomiopatie hipertrofică.
    Unele afecţiuni cardiace cum ar fi defectul septal interventricular, defectul septal interatrial sau canalul arterial persistent pot fi cu succes reparate chirurgical. După intervenţia chirurgicală scade foarte mult riscul de apariţie a endocarditei bacteriene.

    Procedurile care cresc riscul de endocardită bacteriana sunt:

    • detrartrajul stomatologic
    • extractia dentara
    • interventiile chirurgicale stomatologice
    • amigdalectomia
    • bronhoscopia cu bronhoscop rigid
    • intervenţii chirugicale la nivelul tractului respirator, gastrointestinal sau a tractului urinar
    • chirurgia prostatei şi a vezicii biliare.


    Este necesară administrarea de antibiotice şi în caz de intervenţii pe alte ţesuturi dacă acestea sunt infectate.Nu toate cazurile de endocardită bacteriană pot fi prevenite pentru că nu ştim întotdeauna când apare bacteriemia. Totuşi, dacă un pacient cu risc de a face endocardită este supus unei intervenţii chirugicale sau unui tratament stomatologic este necesară antibioterapia pentru a preveni supravieţuirea bacteriilor în sânge. Medicul trebuie întotdeauna anunţat asupra existenţei unei afecţiuni cardiace.Dacă ştiţi că aveţi un defect congenital cardiac, un suflu, prolaps de valvă mitrală sau alte afecţiuni valvulare întrebaţi medical dacă sunteţi cu risc crescut pentru a face endocardită bacteriană şi dacă e aşa anunţaţi medicul chirug sau stomatolog înainte de a interveni chirugical.
    În caz de febră prezentaţi-vă de urgenţă la medic pentru a se efectua o hemocultură înainte de a începe antibioterapia!

  • Endodontie

    Endodontia este specialitatea care se ocupa cu prevenirea si tratamentul parodontitei apicale.

     

  • Endolase

    Endolase RFT, primul aparat laser destinat endodontiei, care a obtinut aprobarea FDA si disponibil deja pe pietele majore din acest domeniu, reprezinta prima terapie completa cu laser pentru tratamentul canalelor radiculare, potrivit companiei producatoare.

    Endolase are la baza laserul Er, Cr:YSGG. De asemenea, dispozitivul include doua varfuri laser de unica folosinta si design nou, unul pentru dintianteriori si altul pentru dintii din zona laterala, precum si protocolul terapeutic elaborat de compania Biolase. Varfurile, denumite endoTips, cu o grosime de trei ori mai mare decat a unul fir de par uman si sunt foarte flexibile, sunt concepute astfel incat energia laser sa fie emisa intr-un mod radial, permitand astfel practicianului sa dezinfecteze spatiul intraradicular, dar cu protejarea si conservarea structurilor dentare.

  • Eruptia

    Este fenomenul fiziologic de perforare a mucoasei bucale(eruptie primara).Acest fenomen continua pe toata existenta dintelui respectiv(eruptie continua).

    Are trei etape:preeruptiva, eruptiva si posteruptiva.

    Datorita celor 2 dentatii omul este numit si difiodont.
    Prima dentitie apare intre varsta de 6-30 luni.
    Cea de a 2-a dentitie apare intre varsta de 6-12 ani, cu exceptia molarilor de minte care pot aparea si la 24 de ani.

  • Estetica dentara

    Estetica dentara cuprinde in principal:

    1.  ALBIREA DENTARA  
        Anumiti pigmenti alimentari (cafea, tutun, ceai, vin rosu, etc), precum si coloranti intrinseci dintilor (tetraciclina, fluor in exces) pot produce modificari nedorite ale culorii acestora. Pentru obtinerea unei nuante satisfacatoare, o igiena riguroasa si chiar cleaning-ul profesional sunt insuficiente. Din fericire, stomatologia moderna vine cu solutii, unele foarte rapide si accesibile.
       
    2. FATETE CERAMICE       
        Unul dintre factorii actuali ai succesului social si profesional il reprezintă dintii sanatosi, insa acest lucru nu este suficient. Acestia trebuie sa fie si foarte frumosi, ca sa oferim celorlalti un zambet agreabil si ca sa ne simtim siguri si increzatori in propria persoana.
      Excelenta in materie de estetica dentara este data de fatetele ceramice utilizate in cazul: 
       Spatiilor interdentare inestetice
      “Inghesuirilor”dentare minore si moderate
      Coloratiilor intrinseci reduse si medii (tetraciclina si fluoroza)
      Formelor si dimensiunilor inestetice ale anumitor dinti
      Traumatismelor dentare sau leziunilor carioase insotite de pierderi moderate de substanta dentara
      Dintilor cu textura de suprafata neomogena si neplacuta
       
       
      Sunt avantajoase deoarece:
       
      Necesita slefuiri minore ale suprafetei exterioare a dintilor (0.6mm)
      Conserva vitalitatea dintilor
      Sunt foarte fizionomice
      Neavand infrastructura metalica,  dintii restaurati nu vor prezenta umbre negre in vecinatatea gingiei
      Textura si transluciditate similare dintilor naturali
      Lipsa reactiilor alergice datorita BIOCOMPATIBILITATII ceramicii dentare
      Menajarea gingiei in timpul slefuirii,  amprentarii si cimentarii, deoarece limita lucrarii poate fi plasata chiar in vecinatatea gingiei (nu necesita “infundarea” limitei lucrarii subgingival pentru mascarea acesteia).
       
         
      Fatetele dentare ceramice (porcelain veneers) sunt restaurarile cele mai fizionomice, dar si cele mai delicate. Se realizeaza prin tehnici de stratificare complexa determinata de oferta minima de spatiu, pe model duplicat de masa refractara, cu variate artificii de culoare si transparenta.
      Prepararea dintilor,  amprentarea si cimentarea fatetelor sunt de asemenea proceduri extrem de sofisticate, care necesita personal medical rabdator, dedicat si, inainte de toate, foarte calificat in domeniul esteticii dentare.
    3. CERAMICA INTEGRALA     
        Sistemele integral ceramice frezate computerizat sunt rezultatul combinarii a doua ramuri moderne ale stomatologiei: Stomatologia cosmetica si Stomatologia digitala. Procedurile de ceramica integrala realizeaza restaurari dentare estetice identice cu dintii naturali invecinati. Aceste sisteme poarta denumirea de CAD/CAM (computer aided design/computer aided manufacturing – proiectare virtuala si fabricare asistata de calculator).
         
  • Eubacterium nodatum
    Eubacterium nodatum este:
    • Un Gram pozitive,  anaerob Cocco-bacil
    • Prezent în cele mai multe infecţii parodontale, dar nu are factori cunoscuţi specifici  de virulenţă
    Sensibil la metronidazol, clindamicina, vancomicină, cefoxitin.
  • Eugenol,solutie
    Solutie antiseptica si analgezica cu actiune iritanta pe tesuturile vii.In concentratie de 0, 01% blocheaza transmisia nervoasa timp de 3 ore=are si actiune anestezica.
  • Excoriatia
    Sau jupuitura, zgarietura, abraziunea este o leziune primara elementara cutanata sau mucozala costand dintr-o solutie de continuitate superficiala interesand numai epidermul pana la derm(se produce printr-un mecanism de frecare).
  • Extensie preventiva
    Indepartarea marginilor de smalt prin sectionarea celor de risc ridicat pentru a le aduce intr-o zona cu risc mai redus de recidiva. 
  • Extirpare devitala
    Metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in totalitate, dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice.
  • Extirpare vitala
    Metoda chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa dentara sub efectul anesteziei.
  • Extractie
    Interventie de necesitate, care consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procese patologice locale, regionale si generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.
  • Extrasistole
    Extrasistolele sunt batai(contractii) premature ale inimii.
  • Extrasistole ventriculare (ESV)

    Extrasistolele ventriculare sunt bătăi cardiace premature, bătăi care apar mai repede decât normal şi care întrerup ritmul cardiac normal. Deşi apar mai frecvent la pacienţi cu afecţiuni cardiace, majoritatea oamenilor le-au prezentat ocazional. Bătăile premature pot avea originea la orice nivel al inimii dar cel mai frecvent pornesc din ventriculi şi se numesc extrasistole ventriculare (ESV).
    ESV sunt mai fecvente dimineaţa şi seara şi mai reduse noaptea.

    Manifestări clinice
    Simptomele pot fi absente la persoane normale. Apariţia unei bătăi premature se simte ca şi cum inima s-ar opri pentru un foarte scurt timp, senzaţie urmată de o bătaie foarte puternică. În timpul pauzei inima are mai mult timp să se umple cu sânge iar urmatoarea bătaie va fi astfel mai puternică. Mai pot apărea ameţeli, dureri retrosternale, hipertensiune arterială, pulsaţii cervicale şi altele. Uneori, nu întotdeauna,  extrasistolele ventriculare se pot asocia cu alte aritmii.

    Examenul clinic evidenţiază bătăi premature urmate de pauze, aşa numita pauză compensatoare.

    ECG se evidenţiază un complex ventricular care e diferit de restul complexelor, urmat de pauza compensatoare.

    Tratament
    Prezenţa bătăilor premature nu este de obicei de mare importanţă. Acestea apar şi la persoane cu cord normal. Prezenţa lor nu necesită tratament decât dacă produc simptome. De cele mai multe ori o schimbare a stilului de viaţă, cum ar fi reducerea cafeinei, a fumatului şi a stresului, este suficientă pentru a dispărea ESV. Prezenţa extrasistolelor ventriculare la pacienţi cu afecţiuni cardiace poate fi un indicator al unor probleme mai importante şi necesită o urmărire atentă de către specialistul cardiolog şi tratament specific.
    Pacienţii care nu au afecţiuni cardiace subiacente prezintă un risc foarte scăzut de a avea probleme din cauza extrasistolelor atriale sau ventriculare.

     

  • Exudat faringian

    Un exudat faringian este un examen care identifica prezenta unei infectii bacteriene, fungice sau virale la nivelul regiunii faringiene (gatului).

    O mostra de secretii este prelevata de la nivelul cavitatii faringiene si este plasata intr-un recipient care stimuleaza cresterea microorganismului care a determinat boala (in cazul in care acesta exista). Tipul de organism va fi identificat ulterior prin examinare la microscop, prin efectuarea unor teste chimice sau prin ambele metode. In cazul in care pe mediul de cultura nu creste nici un organism, testul este negativ.

  • F
  • Fanta labiala

    Este delimitata superior de marginea inferioara a buzei superioare si inferior de marginea superioara a buzei inferioare.

    In mod normal in repaus este inchisa(patologic este deschisa lasand sa se vada sau nu incisivii superiori sau inferiori).

  • Fateta de abraziune

    Reprezinta o zona lucioasa numai in smaltul ocluzal, ce are corespondenta identica pe dintiantagonisti.Cel mai bine se evidentiaza pe modelul de studiu.

    Semnifica un contact prematur sau o interferenta .

  • Feocromocitom
    Este o tumora cromafina din medulosuprarenala, care secreta noradrenalina si/sau adrenalina.
  • Festonul McCall

    Festonul (bureletul) McCall  este un raspuns neinflamator fibrotic la nivelul gingiei ataşate, care se ingroasa si se rotunjeste:

    • situat cel mai frecvent la nivelul fetei vestibulare a caninilor si premolarilor;
    • se prezinta ca o ingrosare a gingiei marginale sub forma unui rulou sau burelet favorizand acumularea de resturi alimentare, putand duce la modificari inflamatorii secundare.

     

  • Fibrilatia
    Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm caracterizata printr-o activitate atriala dezordonata, cu absenta unei contractii atriale efective.
  • Fibrinogen

    Este o proteina biosintetizata de celulele hepatice, care sta la baza procesului de coagulare a sangelui, transformandu-se in fibrina, sub actiunea enzimei trombina.

  • Fibromatoza gingivala ereditara

    Este o afectiune gingivala rara care se manifesta prin marirea volumului gingiei fixe, localizat sau generalizat.Se transmite genetic autozomal atat dominant, cat si recesiv.

  • Fibronectina

    Se gaseste in saliva dar si in alte lichide biologice.Are o viata scurta in saliva, fiind inactivata de proteazele salivare.

    Actioneaza , in special, pe Streptococcus mutans.

  • Fisa stomatologica de examinare

    Fisa de examinare contine : unitatea in care are loc consultul, data, numele medicului, nr. de inregistrare, date civile ale pacientului,  anamneza, antecedente personale si heredocolaterale, examenul clinic obiectiv, examenul clinic indirect, diagnostic, tratamentul.

     

  • Fistula dentara
    Traiect care se stabileste in urma unui proces inflamator parodontal apical, prin care se scurge la exterior o secretie purulenta.
  • Fisuri dentare
    Mici solutii de continuitate din smalt in dentina , fara pierdere de substanta dentara.
  • Fisuri Stillman

    Fisurile Stillman (retracţii gingivale asimetrice) pleaca de obicei de la un feston gingival ingrosat, cand gingia isi modifica conturul sub forma unei retractii apicale de cativa mm:
    • au forma de fante inguste sau forma de V ascutit;
    • pot exista una sau doua fisuri in relatie cu un singur dinte;
    • au dimensiuni variabile pana la 5-6 mm adancime;
    • marginile fisurii sunt rulate spre interiorul fantei de la nivelul gingiei, restul marginii gingivale fiind rotunjit;
    • pot să dispara spontan sau pot sa persiste ca leziuni de suprafata a pungilor parodontale;


    Se clasifica în:

    1. fisuri simple: clivajul apare intr-o singura directie;
    2. fisuri compuse: clivajul apare în mai multe directii.

     

  • Flutterul
    Flutterul atrial este o tulburare de ritm  a inimii, caracterizata printr-un ritm atrial rapid si o frecventa ventriculara mica.
  • Fordyce,granulatii
    6-fordyces-granules_resize.jpgSunt glande sebacee prezente in mod neobisnuit la nivelul mucoasei jugale sau labiale.
  • Fremitus

    Vibratii percepute de pacient cand respira, cand vorbeste sau tuseste(vocal fremitus).

    Termen care se refera la vibratie sau tremur intr-o parte a corpului, detectata prin palpare cu degetul sau mana, sau prin auscultatie.

  • Frenul buzei superioare
    Plica dezvoltata a mucoasei intinsa pe linia mediana intre buza superioara si mucoasa alveolara .
  • Fusobacterium nucleatum
    Fusobacterium nucleatum este:
    • un Gram negativ,  anaerob.
    • factori necunoscuţi  de virulenţă dar prezenta lor pare a fi importantă pentru a permite alte specii patogene de a prolifera în plăci.
    sensibil la amoxicilină şi metronidazol, insensibil la eritromicina, claritromycin şi tetraciclină.
  • G
  • Gaura infraorbitala
    Se gaseste in zona bucala a santului vestibular superior, pe verticala care trece intre premolarii superiori.
  • Gaura mentala
    Se gaseste in santul vestibular inferior labial, intre radacinile celor 2 premolari inferiori.
  • Gingia

    Este tesutul care inconjoara dintii, acoperind osul alveolar(este strans legata de periost).Gingia acopera si spatiile interdentare unde da nastere la papilele interdentare.

  • Gingie fixa
    Portiunea de gingie care acopera procesul alveolar.Are culoare roz pal si are suprafata keretinizata datorita microtraumatismelor masticatorii. 
  • Gingie marginala
    Portiunea atasata de coletul dintilor, dincolo de osul alveolar.Are un aspect neted.
  • Gingivectomia

    Este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza :

    • peretele moale(extern) al pungilor parodontale
    • gingia hiperplaziata
    • pungile false sau adevarate subiacente.
  • Gingivita ulcero-necrotica

    Este o inflamatie acuta si necrozanta a marginii libere a gingiei si a parodontiului marginal.Se mai numeste gingivita ulcerativa acuta sau angina Vincent, atunci cand afectiunea prezinta o forma grava cu extindere spre alte regiuni ale cavitatii bucale-palat, obraji, limba si loja amigdaliana.

  • Gingivo-stomatita odontiazica
    Este o forma particulara localizata a gingivitei ulcero-necrotice.Apare ca o complicatie a pericoronaritelor supurate sau congestive ale molarilor de minte inclusi sau semiinclusi.
  • Glosita dupa antibiotice
    Forma localizata  de candidoza in care limba apare congestionata, depapilata pe zone intinse, uneori pe fata dorsala.
  • Glosita mediana romboidala
    Este o anomalie congenitala care se prezinta sub forma unei mici proeminente rotunde sau ovalare situate in 1/3 posterioara a fetei dorsale a limbii, inaintea sau la varful V-ului lingual.33-median-rhomboid-glossitis_resize.jpg
  • Gnathion
    Punct osos aflat cel mai inferior de pe simfiza mentoniera.
  • Gonion
    Punct osos cel mai lateral , inferior si posterior de la nivelul unghiului mandibular.
  • Gonoreea

    Infecţiile gonococice afectează primar uretra la bărbar, vaginul şi colul la femei, mai rar cavitatea bucală şi rectul, având o evoluţie acută sau cronică, cu posibilitatea producerii de complicaţii uneori severe.

    Constituie cea mai frecventă din bolile venerice, incidenţa lor fiind în uşoară creştere.  Se datoresc gonococului Neisseria gonorrhoeae, diplococ gram-negativ aerob dispus în perechi (sub forma a două boabe de cafea, adiacente prin feţele lor plane).

    Între factorii care favorizează creşterea incidenţei, în afara celor socio-economice şi comportamentali, mai intervin incubaţia foarte scurtă şi capacitatea mare a gonococului de a deveni rezistent la diferitele antibiotice iniţial foarte active (ex. apariţia de suşe formatoare de betalactamază).


    Manifestările clinice diferă în funcţie de sex.Apar infecţii genitale şi extragenitale.
    Infecţiile gonococice extragenitale se pot produce la nivelul mucoasei oro-faringiene sub forma unei angine (banale sau asimptomatice) şi la nivelul mucoasei ano-rectale.

  • Gutaperca

    Este un material de obturatie rigid, termoplastic, de culori diferite, cu larga utilizare in practica stomatologica.

    Mod de prezentare:

    • batoane-pentru obturatia coronara provizorie
    • conuri-pentru obturatia de canal.
  • H
  • Hadronoterapia

    Hadronoterapia este un tip de tratament experimental al cancerului care distruge într-o mare masura celulele tumorale. Acest tip de terapie presupune utilizarea protonilor si ionilor de carbon(hadronilor) pentru eliminarea rapida a tesuturilor maligne fara afectarea considerabila a celor sanatoase. 
    Unul dintre principalele avantaje ale acestui tip de terapie revoluţionara in domeniul oncologic este eficienta sa în cazul tumorilor care nu raspund la tratamentul radioterapeutic conventional.

  • Halena fetida

    Miros neplacut al cavitatii bucale rezultat din:

    • metabolismul microorganismelor din cavitatea orala
    • fermentarea alimentelor
    • desfasurarea unor procese patologice infectioase
    • producerea unor procese de necroza in cavitatea orala
    • tulburari ale procesului digestiv, etc.
  • Halistereza
    Proces reversibil de demineralizare osoasa in parodontopatia de natura inflamatorie, care este localizat la nivelul limbusului osului alveolar.
  • Halitoza
    Miros neplacut al aerului expirat.
  • Hartie de articulatie
    Material diferit colorat(rosu, albastru) folosit in depistarea obstacolelor ocluzale prin interpunerea ei intre cele doua arcade maxilare. 
  • Hashimoto,tiroidie

    Cauza cea mai frecventa a hipotiroidismului la adult este tiroidita lui Hashimoto, provocata de o reactie autoimuna: organismul produce anticorpi care ataca si distrug progresiv glanda tiroida. Femeile sunt de opt ori mai predispuse la tiroidita lui Hashimoto, in special pe masura inaintarii in varsta. Aceasta afectiune poate de asemenea sa prezinte o componenta familiala, sau poate fi asociat cu unele anomalii genetice, precum sindromul Turner,  sindromul Klinefelter sau sindromul Down.

    Simptomele nu sunt intotdeauna evidente, iar hipotiroidismul poate fi uneori confundat cu alte afectiuni. Persoanele afectate de hipotiroidism prezinta urmatoarele simptome:
     - oboseala si apatie
     - stare de slabiciune
     - sensibilitate la frig
     - luare in greutate
     - constipatie
     - depresie
     - iritabilitate
     - piele uscata si descuamata
     - subtierea firului de par
     - crampe musculare
     - flux menstrual abundent
     - incetinire a ritmului cardiac
     - confuzie si pierderi de memorie .

    Daca nu este tratat,  simptomele progreseaza si in unele cazuri pot evolua intr-o forma grava a hipotiroidismului numita mixedem. Temperatura corpului scade, apare anemia si creste riscul unei insuficiente cardiace congestive. Coma mixedematoasa, care poate fi declansata de o infectie, expunere la frig, un traumatism sau de ingerarea de sedative, provoaca pierderea constientei, convulsii, incetinirea respiratiei si irigarea insuficienta a creierului.

     

     

  • Heimlich,manevra
    Manevra Heimlich este utilizata in acordarea primului ajutor la o persoana care sufera de o obstructie acuta a cailor respiratorii, fie prin aspirarea unui corp strain in caile aeriene mari, fie prin inec.
  • Hematemeza
    Voma cu sange provenit din leziuni ale tubului digestiv superior.
  • Hematom
    Este o acumulare de sange extravazat care apare datorita unui traumatism ce a provocat ruptura unor vase mai profunde si de calibru mai important.
  • Hemofilia
    Hemofilia este o boală genetică cauzată de incapacitatea organismului de a produce factor VII sau IX, astfel fiind afectată coagularea sângelui.
  • Hemopericard
    Acumulare de sange in interiorul pericardului.
  • Hemoptizia
    Exteriorizarea in urma unui efort de tuse a unei cantitati variabile de sange care provine din caile respiratorii.
  • Hemoragie
    Extravazarea sangelui in afara sistemului vascular.
  • Hemotorax
    Acumularea de sange in cavitatea pleurala.
  • Hepatita A

    Hepatita A este o afectiune inflamatorie hepatica produsa de virusul hepatic A.
     

     Cum se transmite Hepatita A ?
     
     

    Virusul Hepatic A se elimina din celulele hepatice prin bila in intestin. De aici, prin materiile fecale continand virusul, sunt contaminate mainile, apa, alimentele.Transmisia se face in general consumand alimente contaminate sau apa infestata.Cea mai mare rata de infectare o au copiii (care de multe ori nu au nici un fel de simptome), care apoi transmit adultilor boala.

    Moduri de transmitere:

    • schimbarea scutecelor in conditii neigienice (camine, azile) cu contaminarea meselor pe care se fac manevrele de schimbare sau a mainilor personalului care lucreaza.
    • virusul poate supravietui in materiile fecale contaminate sau pe suprafetele contaminate pana la 3-4 ore la temperatura camerei, astfel, contaminarea se poate face si prin intermediul ustensilelor de bucatarie contaminate.
    • contactul direct cu o persoana infectata, prin sarut pe gura sau contact sexual anal, reprezinta o cale confirmata de transmitere a virusului.
    • contaminarea acelor folosite la injectiile intravenoase, ar putea fi o alta cale de contaminare.

    In aproximativ 42% din cazuri nu se poate determina sursa si calea de contaminare.
     

     Care sunt persoanele expuse riscului de infectare cu Hepatita A ?
     
     

    Riscul de infectare cu virusul Hepatic A este strans legat de conditiile igienico-sanitare.
    Se inregistreaza riscuri crescute in:

    • caminele pentru copii, crese, transmiterea facandu-se prin contaminarea fecal-orala prin schimbarea scutecelor si maini nespalate.
    • azile pentru batrani si camine pentru persoane cu handicap, expuse fiind atat persoanele aflate sub ingrijire cat si personalul ingrijitor.
    • colectivitati de copii (gradinite, scoli), unitati militare, in conditiile nerespectarii normelor igienico-sanitare.
       
        

     Care sunt simptomele in cazul infectarii cu Hepatita A ? 

    • perioada de incubatie (de la infectare pana la aparitia simptomelor) este de aproximativ 30 de zile (4 saptamani). Persoana infectata poate transmite virusul altor persoane cam cu 2 saptamani inainte de aparitia simptomelor.
    • hep A poate evolua asimptomatic, mai ales in cazul copiilor (cei sub 2 ani rareori prezinta simptome)
       in general simptomele sunt asemanatoare cu cele din gripa: febra, oboseala, greata, varsaturi, dureri abdominale (dureri in zona ficatului), urina inchisa la culoare sau materii fecale decolorate, icter.
       simptomele dispar cam in 3-6 luni.
    • un procent foarte mic dintre cei infectati pot dezvolta complicatii serioase. Este vorba in general de persoane care au suferit inainte o afectare alcoolica a ficatului, hepatita cronica, ciroza sau varstnici peste 60 de ani. La aceste persoane, infectia cu virusul hep A poate declansa o insuficienta hepatica. Boala poate evolua cu recaderi, care apar in general dupa 4 saptamani, care pot fi repetate si nu se poate face o predictie sigura a celor care vor suferi o recurenta a simptomelor acute.
    • in cazul femeilor insarcinate, infectate cu virusul hepA, se intampla foarte rar sa se asocieze complicatii serioase ale bolii, atat pentru ele cat si pentru nou-nascut.
       
       

     Cum se pune diagnosticul de Hepatita A ? 

    • diagnosticul de infectie cu virusul hep A se pune prin teste de sange care evidentiaza prezenta anticorpilor antivirus hep A- IgM. Anticorpii apar in sange cam la 4 saptamani dupa infectie.
    • testele functionale hepatice evidentiaza o crestere a enzimelor hepatice (ALT, AST).
    • imptomele apar in general cam dupa 4 saptamani de la contactul infectant.
    • din discutiile cu medicul ar trebui descoperita sursa de infectie pentru declansarea anchetei epidemiologice.
       
       
       
       Cum se trateaza Hepatita A ?
       
       
      NU EXISTA UN TRATAMENT SPECIFIC PENTRU HEPATITA A.
    • in majoritatea cazurilor infectia se vindeca singura in cateva saptamani sau luni. Se recomanda repausul pentru 1-4 saptamani de la punerea diagnosticului si evitarea contactelor intime.
    • dupa vindecare, se obtine o imunitate permanenta, persoana respectiva nemaiputand contracta hepatita A din nou. Testele de sange vor evidentia in permanenta prezenta anticorpilor pentru virusul hep A.
    • persoanele care au venit in contact cu bolnavul, trebuie sa-si faca imunizarea cu imunoglobulina specifica pentru prevenirea bolii, intr-un interval de timp de pana la 2 saptamani de la expunere.
    • cazurile rare care pot evolua cu complicatii, necesita internare in spital si tratament suportiv, 1 din 1000 de cazuri evoluand sever, cu forme fulminante care necesita transplant hepatic.
       
       
       
       Cum se face preventia in cazul Hepatitei A ? 
    • imunoglobulina ofera o imunitate temporara pentru 2-3 luni daca este administrata imediat dupa expunere sau pana in 2 saptamani de la expunere.
    • vaccinul pentru hep A este facut din virusul hepA inactivat (omorat) si are o eficacitate crescuta in prevenirea hepatitei A (95% ). Vaccinul este considerat sigur si eficient. Nu s-au inregistrat efecte secundare generale (rar oboseala si somnolenta), poate aparea durere sau inrosire la locul injectarii, fenomene reversibile.
    • vaccinarea se recomanda la varste de peste 2 ani si se efectueaza doua doze la interval de 6-12 luni intre ele.(dozele recomandate si orarul administrarilor poate varia de la persoana la persoana in functie de varsta si de tipul de vaccin folosit; de aceea administrarea vaccinului se face in functie de recomandarea medicului)

    Protectia este obtinuta dupa 2-4 saptamani de la injectare si dureaza minim 6 ani, considerandu-se ca poate dura si pana la 10 ani si mai mult daca vaccinarea a fost completa (ambele doze).

    Respectarea regulilor de igiena, respectiv spalarea mainilor cu apa si sapun dupa folosirea toaletei sau schimbarea scutecelor, reprezinta o buna metoda de a preveni transmiterea virusului.
     
     
     
     Cui se recomanda vaccinarea anti-Hepatita A ?  

    • persoane care sufera de afectiuni hepatice cronice sau tulburari ale factorilor de coagulare;
    • homosexuali;
    • persoane care se drogheaza;
    • copii si persoane care traiesc in zone cu epidemii repetate de hepatita A.

     

     

  • Hepatita B

    Hepatita B este o afectiune inflamatorie a ficatului datorata virusului hepatic B, avand ca rezultat distructia celulelor hepatice, cu posibilitatea evolutiei in unele cazuri spre ciroza si cu un risc crescut de evolutie spre cancer hepatic la unele persoane.
     

     Cum se transmite Hepatita B ?
     
     

    De la nivelul ficatului, virusul hep.B este diseminat in fluidele corpului: sange, lichid seminal, secretie vaginala si saliva. Contactul cu aceste lichide provenind de la o persoana infectata, poate determina transmiterea virusului la persoane sanatoase:

    • contactul sexual neprotejat cu o persoana infectata;
    • contactul cu obiecte contaminate cu astfel de fluide : ace (inclusiv cele folosite la tatuaje sau piercing), instrumente chirurgicale sau stomatologice (nesterilizate), ustensile folosite la manichiura sau pedichiura, lame de ras.
    • mama infectata poate transmite virusul nou-nascutului in timpul nasterii.
    • transfuzii cu sange sau produse derivate din sange contaminat.
       

    In aproximativ 30-40% nu se poate depista calea de transmitere a virusului.
     

     Cum nu se transmite virusul Hepatitei B ?
     
     

    Virusul hep B nu se transmite prin contacte intamplatoare ca:

    • stransul mainilor;
    • sarutul pe obraz
    • consumul de alimente pregatite de o persoana purtatoare a virusului
    • vizitarea unei persoane infectate
    • joaca cu un copil care este purtator
    • stranutul sau tusea
       
       

     Care sunt persoanele expuse riscului e infectie cu virusul hepatic B ?  

    • persoanele care intra in contact cu sangele sau fluidele persoanelor infectate (personalul medical!!!
    • cei care ajung sa aiba acest contact in timpul unor interventii de prim ajutor oferit, inclusiv pompierii, politistii);
    • cei care au avut leziuni tegumentare care au ajuns in contact cu fluide infectate de la alta persoana (de exemplu in cazul unor conflicte violente soldate cu leziuni corporale);
    • cei care locuiesc in aceeasi casa cu o persoana infectata, au un risc crescut de a fi infectati;
    • nou-nascutii din mame infectate care nu au primit imunoglobulina anti-hepB si nu au fost vaccinati imediat dupa nastere
    • persoanele care au contact sexual neprotejat (fara prezervativ) cu o persoana purtatoare a virusului sau cu infectie cronica (risc crescut pentru cei care au mai mult de un partener sexual);
    • persoanele care folosesc droguri injectabile;
    • persoanele care au primit transfuzii de sange cu sange netestat pentru virusul hepB (testul a fost descoperit in 1975); un risc crescut il prezinta persoanele care au primit numeroase transfuzii de sange sau derivate sangvine, bolnavii de hemofilie, pacientii care fac hemodializa;
    • persoanele care lucreaza sau sunt internate in aziluri sau spitale de boli cronice (cu perioade lungi de internare);
    • persoanele care calatoresc in zone cu incidenta crescuta a bolii sau vin in contact cu persoane provenite din asemenea zone ( China, S-E Asiei, Africa sub-Sahariana, Canada de Nord)- Romania este inclusa in randul tarilor cu prevalenta medie a hepatitei cronice;
    • persoanele care lucreaza sau sunt inchise in inchisori;
       
       

     Care sunt simptomele in cazul infectarii cu virusul Hepatitei B ?  

    • multe persoane care au contactat recent virusul, pot sa nu prezinte nici un fel de simptome (pana la 40% din cei infectati) fiind descoperiti intamplator cu ocazia testarii pentru donarea de sange ca fiind purtatori;
    • sau pot prezenta simptome asemanatoare unei gripe: pierderea apetitului alimentar, oboseala (care persista de saptamani), dureri musculare sau articulare, greturi, varsaturi, dureri abdominale sau in zona ficatului, diaree, eruptie cutanata, febra moderata, urina inchisa la culoare, scaune decolorate, icter (coloratia galbena a pielii si ochilor);

    Simptomele pot aparea intr-un interval de 25-180 de zile dupa expunerea la virus.
     

     Cum se pune diagnosticul de Hepatita B ? 
     
     

    Singura metoda de a identifica infectia cu virusul hepB este prin intermediul testelor de sange specifice ( aceste teste nu sunt incluse in testele de rutina):

    • HBsAg (antigenul de suprafata al virusului hepB): cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva este infectata cu virusul hepB si il poate transmite si la alte persoane
    • Anti-HBs ( anticorpi impotriva antigenului de suprafata al virusului hepB): cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate impotriva virusului hepB, fie deoarece a avut deja boala, fie datorita faptului ca a fost vaccinat.
    • Anti-HBc ( anticorpi impotriva antigenului core -nucleu- al virusului hepB): cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva este infectata cu virusul hepB, sau a fost infectata mai demult cu acest virus.

    Pentru persoanele infectate cu virusul hepB, care au nivele crescute ale virusului in sange, se mai pot determina HBeAg ( antigenul e al vir hepB) si HBV ADN ( ADN-ul viral), teste care cand sunt pozitive indica o mare infectiozitate a persoanei respective.
     

     Ce i se poate intampla unei persoane care a fost infectata cu virusul Hepatitei B ?
     
     

    1) Sa dezvolte imunitate:

     95% din adultii infectati dezvolta anticorpi si se refac spontan in aproximativ 6 luni. Dupa aceasta ei raman cu imunitate impotriva virusului si nu sunt contagiosi pentru ceilalti.

    • testele de sange vor evidentia prezenta anticorpilor anti-HBs si anti HBc
    • ei nu vor putea dona sange
    • aceste persoane nu vor mai face niciodata hepatita B (aceasta imunitate nu ii protejeaza insa de infectia cu alti virusi hepatici)
       

    2) Sa ramana cu infectie cronica:

    • daca virusul nu este eliminat din organism in 6 luni de la infectare, persoana respectiva este considerata purtatoare sau infectata cronic.
    • cu cat persoana este mai tanara in momentul infectarii, cu atat riscul de a dezvolta hepatita cronica este mai mare (nou-nascutii dezvolta hep. cronica in proportie de 80-90%, copiii sub 5 ani dezvolta hep. cronica in proportie de 30-50%, iar adultii fac hep. cronica doar in proportie de 10%)
    • aceasta persoana poate sa nu aiba nici un simptom, la analizele de rutina, enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi normale
    • virusul persista insa in sange si in lichidele corpului, iar persoana respectiva poate contamina alte persoane.
    • testele de sange vor evidentia prezenta HBsAg si a anticorpilor anti-HBc
    • desi majoritatea bolnavilor cronici de hepB raman in aceasta faza de inactivitate a bolii, in unele situatii hepatita devine din nou activa, plasand aceste persoane pe pozitia celor cu risc crescut de a dezvolta ciroza, insuficienta hepatica sau cancer hepatic
       
       

     Ce complicatii pot sa apara ?
     
     

    Uneori, virusul isi poate continua activitatea distructiva asupra celulelor ficatului, uneori in liniste, pe perioade de ani de zile, putand duce in final la distrugere importanta a ficatului cu fibrozarea acestuia si instalarea cirozei hepatice. Aceasta va fi o piedica in circulatia sangelui prin ficat ducand la cresterea presiunii sangvine in venele care aduc sangele de la stomac si de la intestin spre ficat. Rezultatul este aparitia varicelor venoase esofagiene, gastrice cu riscul ruperii acestora si declansarea unei hemoragii digestive cu risc vital ( bolnavul varsa sange sau are scaune negre, pastoase-melena).De asemenea apare ascita, precum si alte tulburari datorate unei functionari insuficiente a ficatului.

    O alta complicatie este aparitia unui cancer hepatic.
     

     Ce ar trebui sa stie un purtator (bolnav cronic) de Hepatita B ? 

    -un purtator poate transmite boala altor persoane, chiar daca el sau ea nu prezinta nici un fel de simptome.
     DE RETINUT:

    1. virusul este prezent in sange, saliva, lichid spermatic si secretie vaginala!
    2. membrii familiei care traiesc impreuna cu un purtator ar trebui testati si vaccinati
    3. un purtator nu ar trebui sa aiba niciodata contact sexual neprotejat, decat daca persoana cu care are acest contact este imuna la hepatita B (a avut deja boala) sau a fost vaccinata.

      
     ESTE IMPORTANT:

    • sa efectueze controale anuale la medic (chiar daca se simte bine) pentru evaluarea functiei hepatice si pentru controlul ecografic al ficatului in vederea depistarii precoce a unei eventuale evolutii spre cancer hepatic
    • sa evite consumul de alcool, pentru ca afecteaza in mod nefavorabil ficatul.


     ESTE IMPORTANT:

    • sa se consulte cu medicul inainte de a lua orice fel de medicamente, inclusiv calmante ale durerilor, antiinflamatorii in timpul racelilor, vitamine, remedii naturiste, plante, ceaiuri sau suplimente nutritionale (unele dintre acestea pot cauza efecte distructive asupra ficatului!)
    • nu ar trebui sa doneze sange, plasma, organe, tesuturi sau sperma.
    • trebuie sa-si informeze medicii cu care intra in legatura, medicul stomatolog si partenerul sexual ca este purtator de virus hepB pentru ca acestia sa-si poata lua masurile de protectie necesare.
    • se recomanda ca purtatorii sa se vaccineze impotriva virusului hepatic A (un alt virus care poate afecta ficatul si care poate cauza afectarea severa a acestuia in cazul in care este vorba si de o infectie anterioara cu virusul hepatic B)
       
       

     Ce ar trebui sa stie o femeie gravida, infectata cu virusul Hepatitei B ? 

    1. o femeie care este infectata cu virusul hepatitei B poate transmite infectia la fat in timpul nasterii
    2. toate femeile gravide ar trebui testate pentru hepatita B (antigenul HBs) in primele 3 luni de sarcina.
    3. pentru femeile care apartin grupelor cu risc crescut de infectare se recomanda retestare si in ultimele luni de sarcina.
    4. toti copii trebuie vaccinati la nastere pentru protectie impotriva virusul hepatitei B
    5. peste 90% din femeile purtatoare de virus hep.B transmit virusul in timpul nasterii catre fat.
    6. nou-nascutul trebuie sa primeasca imunoglobulina anti-hepatitaB si prima doza a vaccinului anti-hepB in primele 12 ore dupa nastere, urmatoarele doze ale vaccinului fiind date la 1 luna si 6 luni.
    7. in majoritatea cazurilor, acestea vor proteja fatul de infectia cu virusul hep.B. Copii trebuie testati la 9-12 luni post vaccin.
    8. mamele isi pot ingrijii copiii.
    9. daca nu sunt tratati, 90% din nou-nascutii din mame purtatoare de virus ar putea face boala cronica.
       
       

     Cum se poate asigura protectia impotriva virusului Hepatitei B ?

    • protectia impotriva virusului hep.B se face prin vaccinare (pentru cei care nu au fost deja infectati). Aceasta inseamna trei doze : a doua doza se face la interval de 1 luna de prima doza, iar a 3-a doza la 6 luni dupa prima doza. Vaccinul se face intramuscular si se poate administra deodata cu alte vaccinuri in cadrul programelor de vaccinare. 
    • pentru copii se recomanda ca vaccinarea sa fie inceputa de la nastere. A doua doza se face la 1 luna si a treia doza la 6 luni.
    • protectia dureaza cel putin 10-15-25 de ani si uneori toata viata. Nu se recomanda revaccinari.
    • vaccinarea se recomanda la toti nou-nascutii, copii si adolescenti (0-18 ani), putand sa fie facuta la orice varsta ( cea mai crescuta rata de infectie cu virusul hep.B se inregistreaza intre varstele 15-39 de ani, in principal prin transmitere sexuala). De asemenea se recomanda celor care sunt expusi la locul de munca la contactul cu sange, celor care se drogheaza si celor care au mai mult de un partener sexual, precum si celor care au hepatita C sau alte afectiuni cronice hepatice.
    • imunoglobulina specifica (HBIG) ofera protectie imediata, inainte ca vaccinul sa-si faca efectul, de aceea administrarea sa trebuie facuta imediat dupa expunere, daca este posibil. Un procent de 70-75% din cei care primesc HBIG imediat dupa expunere ( in general infectarea facandu-se prin ace nesterile sau prin contact sexual) nu contacteaza virusul si sunt protejati pentru cel putin trei luni. 
       SE RECOMANDA: folosirea prezervativului 

    Purtarea de manusi protectoare pentru persoanele care vin in contact sau curata diferitele secretii umane ( pansamente, tampoane etc) acoperirea prin pansamente protectoare a ranilor si zgarieturilor de la suprafata pielii nu se imprumuta si nu se folosesc din alta parte decat cele personale: lame de ras, periuta de dinti, unelte de manichiura si pedichiura, cercei asigurati-va ca acele folosite pentru diferite injectii (droguri!), piercing sau tatuaje sunt sterilizate in mod corect curatati suprafetele murdare cu sange folosind solutii cu 1 parte inalbitor dezinfectant si 10 parti apa.
     

     Cum se trateaza Hepatita B ?
     
     

    TRATAMENTUL SE ADRESEAZA DOAR HEPATITEI CRONICE !
    NU EXISTA TRATAMENT PENTRU HEPATITA ACUTA !

    • tratamentul se face cu Interferon (IFN) injectabil sau cu Lamivudine oral
    • Interferonul actioneaza prin stimularea imunitatii organismului in lupta sa cu virusul.
    • nu toti bolnavi cu hepatita cronica B au indicatie de tratament cu Interferon (mai putin de 50% au aceasta indicatie).
    • initial, doar 40% din cei tratati cu IFN raspund la tratament; unii dintre ei vor prezenta recaderi la intreruperea tratamentului. In final, cam 35% din cei tratati vor avea beneficii dupa tratament.
    • IFN-ul poate avea efecte secundare prin scaderea numarului de celule albe in sange si de trombocite, prin supresia maduvei. De aceea este necesara monitorizarea in timpul tratamentului cu IFN a celulelor albe sangvine, a trombocitelor si a enzimelor hepatice (GOT, GPT).
    • Lamivudina actioneaza direct asupra virusului hepB impiedicand inmultirea acestuia in organism. 

     

     

  • Hepatita C

    Hepatita C este o afectiune inflamatorie a ficatului produsa de virusul hepatic C, avand ca efect distrugerea tesutului hepatic. Era cunoscuta ca hepatita non-A non-B, sau hepatita post-transfuzionala.
    Este o boala care progreseaza lent, putand duce la unele persoane la afectarea severa a ficatului, uneori dupa 20-30 de ani de la infectare. O evolutie mai rapida a bolii poate aparea cand boala este contactata la varste mai inaintate.
         In medie, cam dupa 10 ani boala ajunge la stadiul de hepatita cronica (aprox. 55-85% din cazurile raportate anual ajung in faza cronica) , iar dupa 20 de ani la faza de ciroza. Studiile efectuate arata ca aproximativ 20% din bolnavii de hepatita cronica fac mai tarziu ciroza.Dintre acestia, la 25% boala progreseaza spre insuficienta hepatica, chiar daca aceasta se intampla dupa 30-40 de ani.
    Se considera ca hepatita cronica C este asociata cu un risc crescut de aparitie a cancerului hepatic (in special cand se ajunge la faza de ciroza ). Cat este de mare acest risc nu se stie cu exactitate, dar s-a observat ca el creste cam dupa 30 de ani de la momentul infectarii.
    Doar 4% din cei infectati cu acest virus decedeaza din cauza acestei boli.
     

     Cum se transmite Hepatita C ? 

    • virusul este prezent in sangele persoanei infectate, deci orice manevra care ajunge sa puna in contact sangele persoanei sanatoase (prin rani la nivelul pielii sau mucoaselor) cu sangele persoanei infectate, duce la contaminare si transmiterea virusului. Astfel, transfuziile de sange contaminat reprezinta o cale de transmitere a virusului.
    • folosirea acelor pentru droguri injectabile, nesterile, reprezinta una din cele mai frecvente cai de transmitere a bolii.
    • folosirea lamelor de ras de la alte persoane, a periutei de dinti, a uneltelor de manichiura si pedichiura nesterilizate, a acelor pentru tatuaj sau pentru piercing, acele folosite la acupunctura sau alte tratamente reprezinta tot atatea modalitati de contaminare.
       
       

     Cum nu se transmite Hepatita C ? 

    • nu exista dovezi ca virusul s-ar transmite de la mama la fat in timpul alaptarii la san (prin laptele matern) cu conditia ca mamelonul sa nu prezinte rani (ragade) sau sa sangereze.
    • nu se transmite prin contact intamplator cu o persoana bolnava cum ar fi : stransul mainii, imbratisare, sarut
       
       

     Care sunt persoanele expuse riscului de infectare cu virusul Hepatitei C ? 

    • persoanele care folosesc droguri injectabile. Studiile arata ca dintre cei care folosesc droguri inj. frecvent, 50-80% sunt infectati cu virusul hepC inca din primele 12 luni de cand incep sa se injecteze. Un risc crescut il au si cei care folosesc cocaina cu prizare intranazala.
    • persoanele care au primit transfuzii cu sange inainte ca acestea sa fie testate pentru prezenta virusului (testul s-a introdus in 1992) sau factori de coagulare (1987).
    • pacientii care fac hemodializa.
    • cei care au tatuaje sau piercing facute cu instrumente nesterile.
    • cei care practica activitate sexuala neprotejata si au mai multi parteneri sexuali sau ai caror parteneri au alte boli cu transmitere sexuala (studiile arata un risc de 10 % pentru acestia de contaminare cu virusul hepC; pentru cei care au un singur partener sexual, transmiterea sexuala a virusului este sub 5%).
    • lucratorii din sanatate au un risc de aproximativ 2% de contaminare prin intepare accidentala cu ace contaminate. De asemenea un risc crescut il au pompierii si politistii care pot ajunge in contact cu sange de la persoane infectate in timpul interventiilor specifice.
    • mamele infectate pot transmite virusul fatului in proportie de 5%. Imediat dupa nastere, anticorpii de la mama pot fi prezenti in sangele fatului pentru cateva luni, astfel incat, testul anticorpilor se face la fat numai dupa un an (intr-un an majoritatea copiilor vor pierde anticorpii anti-hepC proveniti de la mama).
       
       

     Care sunt simptomele in cazul infectarii cu virusul Hepatitei C ? 

    • multe persoane infectate nu prezinta nici un fel de simptome ( >80%) si duc o viata normala (de multe ori nici nu stiu ca au fost infectate).
    • perioada de incubatie (din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor) variaza intre 2 si 26 de saptamani.
    • cand apar simptomele, ele sunt moderate si asemanatoare gripei: oboseala, greturi, pierderea poftei de mancare, febra, dureri de cap, dureri abdominale, uneori poate sa apara icterul si urinile inchise la culoare.
       la analizele de laborator, enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi normale sau crescute timp de cateva luni pana la un an.
    • dar indiferent de prezenta sau absenta simptomelor, virusul este in sange si duce la distrugerea celulelor ficatului, iar persoana respectiva poate transmite boala altor persoane.
       
       

     Cum se pune diagnosticul de Hepatita C ? 

    • multe persoane infectate, neavand nici un fel de simptome, nu stiu ca au virusul hepC, fiind diagnosticati intamplator, fie in urma testelor efectuate daca vor sa doneze sange, fie daca la analizele efectuate de rutina se gasesc valori crescute ale enzimelor hepatice (GOT, GPT) si atunci sunt facute si testele specifice pentru hepatita C.
    • testul specific pentru diagnosticul de hepatita C este depistarea in sange a anticorpilor anti-virus hepC (HCV-Ac). Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face distinctia intre infectia acuta si cea cronica. Daca testul iasa pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
    • anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane. Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate.
    • doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului.
    • enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate a bolii.
    • daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange si un grad mare de infectiozitate a persoanei respective. Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului.
    • este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament.
    • in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de risc si calea prin care infecarea s-a produs
       
       

     Cum se poate face preventia pentru Hepatita C ?
     
     

    NU EXISTA VACCIN PENTRU HEPATITA C !
    Vaccinurile penru hepatita A si B nu ofera protectie pentru hepatita C !

    1. este important sa se evite contactul cu orice obiecte care ar putea fi contaminate cu sange infectat.
    2. curatarea suprafetelor cu solutie de dezinfectant 10% poate distruge virusul.
    3. personalul medical trebuie sa foloseasca manusi protectoare la manipularea pansamentelor, tampoanelor si sa evite inteparea cu ace care pot fi contaminate. Orice leziune a pielii trebuie protejata cu pansament.
    4. se recomanda evitarea folosirii obiectelor care ar putea fi contaminate cu sange infectat de la alte persoane: lame de ras, periute de dinti, unelte de manichiura si pedichiura etc.
    5. nu trebuie folosite acele utilizate si de alte persoane pentru injectarea drogurilor.
    6. se recomanda practicarea actului sexual protejat cu prezervativ.
    7. cei care sunt infectati deja cu virusul hepC trebuie sa anunte medicii cu care vine in contact si stomatologul ca a contactat virusul pentru ca acestia sa-si poata lua masurile de protectie necesare.
    8. pentru cei infectati este recomandat sa nu consume deloc alcool, pentru ca acesta ar putea accelera distructia ficatului.
       
       

     Cum se trateaza Hepatita C ? 

    • nu toti cei infectati cu virusul hepatic C au recomandare pentru tratament antiviral. In anumite situatii, efectele secundare ale tratamentului ar putea contracara efectele benefice ale acestuia, astfel incat decizia initierii tratamentului revine medicului specialist dupa un bilant riguros al tuturor afectiunilor pacientului si al posibilelor efecte secundare care ar putea aparea.
    • procesul de evaluare a initierii sau nu a tratamentului include determinarea cantitativa a virusului in sange si a genotipului acestuia, precum si efectuarea biopsiei hepatice, care permite evaluarea stadiului bolii (gradul de inflamatie si fibroza).
    • Tratamentul antiviral include monoterapia cu Interferon si terapia combinata cu Interferon si Ribavirin.
    • Ultimele studii arata un efect benefic al Interferonului cu durata lunga de actiune combinat cu Ribavirin.
    • scopul tratamentului este de a eradica virusul si a obtine un raspuns sustinut si de a incetinii progresia bolii, permitand refacerea ficatului si crescand speranta de viata a pacentului.
    • Interferonul se administreaza injectabil. Poate avea efecte secundare ca: simptome asemanatoare gripei: dureri de cap, febra, oboseala, greturi, varsaturi, pierderea poftei de mancare, depresia maduvei hematogene cu scaderea productiei de celule albe sangvine si trombocite
    • Ribavirinul poate da ca efecte secundare : anemie si malformatii fetale daca se administreaza gravidelor (de aceea nu se recomanda administrarea sa la gravide si evitarea sarcinii 6 luni dupa incheierea tratamentului atat pentru femei cat si pentru barbati).
    • terapia combinata are aceleasi efecte secundare ca si monoterapia, in plus poate aparea si scaderea productiei de hematii.
    • din aceste motive tratamentul antiviral necesita controale periodice la medic pentru efectuarea de analize si evaluarea efectelor secundare si a beneficiilor.
    • cu tratamentul combinat, raspunsul viral sustinut apare la 40-45% dintre pacienti.
    • transplantul hepatic este ultima solutie in stadiile finale ale bolii cand tratamentul antiviral nu mai da rezultate sau este contraindicat. Dupa transplant, se poate sa apara reinfectia ficatului transplantat, situatie in care un al doilea transplant intra in discutie.
    • este important sa se incerce a se mentine o viata normala pe cat posibil, avand o dieta echilibrata (cu putine grasimi si fara alcool) si tinzand spre o atitudine pozitiva in viata. Bolnavul nu trebuie sa se lase cuprins de depresie, nu trebuie sa se suprasolicite, trebuie sa incerce sa gaseasca un echilibru interior. Este important sa se odihneasca atunci cand se simte obosit.Odihna suficienta si exercitiile moderate pot contribui la crearea unei stari e bine. Activitatile care necesita un consum energetic crescut trebuie programate dimineata cand persoana respectiva este odihnita si cu fortele proaspete.
    • orice produse din plante, ceaiuri sau alte remedii naturiste nu trebuie luate inainte de a avea consimtamantul medicului hepatolog, deoarece unele dintre ele pot influenta negativ evolutia bolii.
       
       

     Ce rol are dieta in evolutia Hepatitei C ?

    • avand in vedere ca ficatul joaca un rol important in toate procesele metabolice din organism (toate alimentele, substantele ingerate trec prin ficat unde sunt prelucrate), putem spune ca dieta ajunge astfel sa aiba un rol important in procesul evolutiv al hepatitei cronice!
    • ca principii generale, se recomanda un stil sanatos de viata, fara excese alimentare, FARA ALCOOL, o alimentatie saraca in grasimi, aportul energetic fiind completat in principal prin glucide (carbohidrati).
    • deoarece de multe ori se intampla ca pofta de mancare a acestor bolnavi sa fie scazuta, se recomanda mai mult mese pe zi in cantitate mica, care sunt mai usor de tolerat.
       
       

     Ce rol are alcoolul in evolutia Hepatitei C ? 

    • alcoolul este metabolizat (prelucrat) in ficat. Actiunea sa toxica este directa asupra celulelor hepatice.
       acest efect distructiv poate duce la aparitia cirozei sau a cancerului hepatic.
    • riscul pentru aceste boli nu il au doar marii bautori de alcool, ci si cei care consuma alcool in cantitati moderate (bautorii "la ocazii")
    • astfel, la actiunea distructiva a virusului hepatitei C se adauga si actiunea distructiva a alcoolului, scazand astfel mult speranta de viata a acestor persoane. Riscul evolutiei bolii in aceste cazuri, spre ciroza sau cancer hepatic creste foarte mult.
    • de aceea pentru bolnavii cu hepatita C consumul de alcool este interzis.
       
       

     Ce rol are fierul in evolutia Hepatitei C ? 

    • ficatul are un rol important in metabolizarea fierului, fiind unul dintre organele care depoziteaza acest metal in organism.
    • la bolnavii cu hepatita C are loc o tulburare a acestui metabolism, intalnindu-se la multi dintre cei bolnavi un nivel mai mare de fier depozitat in ficat.Acest fier in exces poate avea efecta negative asupra ficatului.
    • in plus, studiile au aratat ca fierul in exces scade raspunsul la tratamentul cu Interferon al acestor pacienti.
    • in concluzie, bolnavii de hepatita C, care au nivele crescute ale fierului in sange, sau care au ciroza, trebuie sa evite suplimentele cu fier. In plus, ei trebuie sa reduca din alimentatia lor alimentele care pot aduce un aport crescut de fier in organism cum ar fi: carnea rosie, ficatul, cerealele imbogatite cu fier.
       
       

     Ce rol joaca grasimile in evolutia Hepatitei C ?

    • persoanele obeze prezinte adeseori tulburari ale functiei ficatului datorita depozitelor de grasime din ficat (steatoza hepatica) precum si datorita fenomenelor inflamatorii care pot insotii aceste depozite grase (steatohepatita). Aceste anomalii se pot normaliza in cazul in care persoanele respective revin printr-o dieta echilibrata si un program de exercitii fizice la greutatea normala. 
    • de aceea este foarte important ca bolnavii cu hepatita cronica C sa se mentina in limitele greutatii normale (raportata la inaltimea fiecaruia). Pentru bolnavii care prezinta obezitate, este foarte important s inceapa un program de exercitii fizice si o dieta echilibrata, saraca in grasimi, care sa-i ajute sa revina la greutatea normala. Acest efort trebuie facut sub supravegherea si consilierea atenta si riguroasa a medicului!
       bolnavii care au si o dislipidemie (tulburare a metabolismului grasimilor in organism) trebuie sa urmeze o dieta saraca in colesterol.
       
       

     Ce rol joaca proteinele in evolutia Hepatitei C ? 

    • un aport proteic adecvat este important pentru a forma si a mentine masa musculara, precum si pentru a participa la procesele de vindecare si reparare. Necesarul proteic difera in functie de greutate si starea de sanatate a organismului.
    • pentru o persoana sanatoasa, aportul de proteine este in medie de 1-1, 5g/kg corp/zi
    • in cazul pacientilor cu ciroza, una din complicatiile care pot aparea este encefalopatia (manifestata prin afectarea statusului mental, cu dezorientare si confuzie). Cauza exacta a acestei encefalopatii nu este inca foarte bine inteleasa, unii specialisti considerand ca nu exista nici o legatura intre aceasta si aportul de proteine, in timp ce alti experti considera ca reducerea aportului de proteine si in special a celor de origine animala, cu aderarea la o dieta vegetariana, ar putea imbunatatii statusul mental.
    • astfel, pentru pacientii cu risc de encefalopatie, se recomanda reducerea aportului alimentar de proteine animale la 0, 6-0, 8 g/kg corp/zi (sursele de proteine animale fiind reprezentate de carne, peste, oua). Nu sunt necesare limitari ale proteinelor vegetale.
       
       

     Ce rol joaca aportul de sodiu (sare) in evolutia Hepatitei C ?
     
     

    In fazele avansate ale fibrozarii ficatului (ciroza) se poate produce o acumulare anormala de fluide in abdomen (ascita). Pentru pacientii cu hepatita C si ascita se recomanda o dieta saraca in sodiu (sare).

    Pentru fiecare gram de sare consumata se acumuleaza in organism 200ml de lichid!
    Cu cat dieta este mai saraca in sare, cu atat eliminarea acestui lichid este mai bine controlata.

    Consumul de sare trebuie limitat la sub 1g/zi . Aceasta inseamna urmarirea atenta a continutului in sare al alimentelor, citind cu atentie compozitia lor de pe etichetele de prezentare. Trebuie evitate alimentele de la fast-food-uri, deoarece in general ele contin multa sare. De asemenea carnea contine sare multa, in special carnea rosie, de aceea o alimentatie vegetariana ar trebui luata in considerare.
     

     Ce trebuie sa stie bolnavul de hepatita C despre consumul de medicamente?
     
     

    Majoritatea medicamentelor sunt prelucrate la nivelul ficatului, astfel incat bolnavul de hepatita cronica C trebuie sa fie foarte atent la medicamentele pe care le ia si la dozele acestora. De multe ori va fi necesara reducerea dozelor in cazul unui ficat insuficient, pentru a evita efectele nocive pe care aceste medicamente le-ar putea avea in aceasta situatie (doze care pentru un ficat cu functie normala nu ar avea efecte nocive).


    Chiar si in cazul medicamentelor care se pot cumpara fara reteta, trebuie citite cu atentie instructiunile de administrare ale medicamentului si cel mai bine ar fi sa fie consultat medicul inainte de a lua orice fel de medicament.

     

  • Herpangina

    Este o infectie produsa de virusul Coxackie tip A , ce se manifesta sub forma de eruptie de vezicule si ulceratii pe palatul moale si istmul faringian.

    Herpangina este o afectiune infectioasa acuta febrila.Este foarte raspandita, apare sporadic sau in epidemii mai ales vara si toamna, in aceste saptamani a existat o incidenta mai mare a bolii mai ales la copiii de gradinita.

    Debutul este brusc cu febra mare, dureri in gat, dureri abdominale, varsaturi, dureri de cap si musculare iar uneori, la copii, convulsii. La examinarea faringelui se constata aparitia pe stalpii amigdalieni si pe valul palatin a 10-20 de vezicule mici care se ulcereaza rapid, aparand ca ulceratii superficiale cu fundul cenusiu si iconjurate de un halou rosu. Ganglionii laterocervicali pot fi usor mariti. Limba este incarcata si bolnavul refuza alimentatia. Ulceratiile se vindeca in 2-5 zile, febra scade si dispar si celelalte simptome.

    Boala este benigna, vindecarea se obtine in toate cazurile. Imunitatea dupa boala este durabila fata de tulpina care a produs infectia dar pot apare episoade repetate cu alte tulpini de virus Coxsackie (exista 23 de serotipuri de virus Coxackie A).

    Tratamentul este simptomatic: antitermice, antiinflamatoare, analgezice.

    Profilactic nu exista nici un mijloc de preventie impotriva virusurilor Coxsackie. Deoarece la nou-nascuti si la sugari aceste virusuri pot determina boli mai grave este bine sa se evite contactul sugarilor cu persoane suspecte de a fi infecate cu virusuri Coxsackie si mai ales cu copii aflati in colectivitate.

     

  • Herpesul bucal

    20-herpes-labialis_resize.jpgHerpesul este o infectie virala comuna provocata de virusul herpes simplex ce se prezinta sub forma unor vezicule pruriginoase pline cu fluid. Majoritatea oamenilor au parte de cel putin un episod viral cu herpes simplex in cursul vietii.Exista doua tipuri principale de virus herpes simplex: tipul 1, asociat mai ales cu infectiile faciale si bucale; si tipul 2, care prezinta de regula afectare genitala.Atat tipul 1 cat si tipul 2 de herpes simplex sunt rezidenti intr-o stare latenta in fibrele nervoase care conduc sensibilitatea de la nivelul pielii. In timpul unui atac viral, virusul se multiplica pe traiectul nervilor si la suprafata pielii si produce leziunile specifice acestei infectii. Dupa vindecare, virusul nu se mai multiplica cu aceeasi rata si se retrage de la nivelul pielii in lungul fibrelor nervoase, revenid la starea latenta, fara semne clinice, de dinaintea infectiei. 

    Primul atac viral are loc de obicei la copii sau tineri si sunt de regula forme usoare sau subclinice. In zonele suprapopulate din tarile subdezvolatate s-a constatat ca toti copii au fost infectati inaintea varstei de 5 ani.
    Infectiile cu virusul herpes simplex tip 2 au loc in special dupa pubertate si de cele mai multe ori se transmite pe cale sexuala. Simptomele apar inca de la prima infectie.

    Infectia este transmisa de la o persoana cu o infectie activa sau de la un individ fara simptome. Virusul se gaseste in saliva si in secretiile genitale in timpul atacului viral si persista cateva zile sau chiar saptamani dupa vindecare. Cantitatea de virusi eliminata in timpul episodului infectios este de 100 sau chiar 1000 de ori mai mare decat in perioada de inactivitate. Transmiterea se face prin contact direct cu secretiile ce contin virusurile.
     

    Leziunile sau ranile minore ale pielii constituie porti de intrare pentru virusi si inlesnesc contractarea infectiei. Virusul poate fi inoculat in orice zona a corpului pentru a produce o noua infectie, chiar daca a existat sau nu o infectie anterioara cu oricare tip viral.
     

    Dupa prima infectie se dezvolta o anumita imunitate fata de herpes simples, insa acesta nu ofera o protectie totala impotriva viitoarelor recidive. Atunci cand imunitatea este precara, atat prima infectie cat si urmatoarele episoade infectioase, tind sa aiba o frecventa mai mare si sa fie mult mai grave si persistente.
     

    Prima infectie herpetica poate fi usoara si sa treaca neobservata, insa de cele mai multe ori manifestarile clinice sunt mai severe decat in cazul recurentelor. Fata de tipul 1, infectiile initiale cu tipul 2 sunt mai marcante.
     

    Leziunine primei infectii se vindeca complet si foarte rar lasa cicatrice. Dupa vindecare, virusul nu dispare din organism.Infectiile recurente pot fi declansate de diferiti factori printre care febra, expunerea la soare, actiunea vantului, perioada menstruala, traumatisme, stres emotional, operatii sau interventii stomatologice. De cele mai multe ori nu se poate stabili ce a provocat eruptia.

    Aspectul clinic al infectiei cu virus herpes simplex este tipic.

    Exista cateva medicamente antivirale orale sau cu utilizare topica (locala) precum aciclovir, famciclovir, valaciclovir. Nu exista un vaccin pentru a preveni aceasta boala contagioasa, dar exista cateva metode de preventie inainte si in timpul infectiei. Daca apare o senzatie de arsura, intepatura sau mancarime intr-o zona a corpului in care a existat o infectie herpetica, trebuie evitat contactul acelei zone cu alte persoane. In cazul gingivostomatitei herpetice, trebuie evitat sarutul, folosirea la comun a canilor, paharelor, balsamelor de buze.

  • Hertwig,teaca
    Teaca lui Hertwig este o formatiune de natura epiteliala cu rol in formarea radacinii dintilor si in initierea formarii dentinei radiculare. 
  • Heterotopia dentara
    Heterotopia dentara reprezinta situarea unui dinte in cu totul alt loc decat locul sau pe arcada(de ex.:canin intre incisivii centrali).
  • Hiperestezia
    Hiperestezia dentinara este o durere ascutita , de scurta durata, datorata expunerii dentinei la stimuli termici (rece, fierbinte), tactili, osmotici sau chimici.
  • Hiperkeratoza
    Ingrosare anormala a stratului cornos.
  • Hiperplazie
    Cresterea de volum a unor organe sau tesuturi, legata de cresterea numarului de celule care le alcatuiesc.
  • Hiperplazie fibroasa protetica

    Este o leziune traumatica cronica de tip hiperplazic, produsa de proteza mobila prost adaptata.

  • Hipertensiunea arteriala (HTA)

    Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o crestere a valorilor tensiunii arteriale peste limita normala, bazata pe media intre cel putin 2 determinari realizate in doua sau mai multe vizite dupa screeningul initial.

    Valorile normale ale tensiunii arteriale au fost stabilite de catre foruri internationale: TA < 130/80 mmHg, iar tensiunea arteriala optima fara risc cardiovascular este <120/80 mmHg.


    Cei mai multi pacienti hipertensivi nu au simptome specifice ce pot fi atribuite cresterii tensiunii arteriale si sunt identificati numai in timpul examenului fizic.

    Simptomele care pot apare sunt atribuite:

    • tensiunii arteriale crescute insasi;
    • bolii vasculare hipertensive; si
    • bolii de fond, daca aceasta exista.

    Evaluarea pacientului hipertensiv cuprinde:
    - istoricul familial de HTA; cresteri intermitente ale TA in trecut; afectiuni sau tratamente anterioare efectuate de pacient;
    - existenta factorilor de risc: fumat,  diabet zaharat, dislipidemia, istoric familial de decese premature datorate bolilor cardiovasculare;
    - evaluarea stilului de viata al pacientului in aspecte privind dieta, activitatea fizica, statutul familial, profesia , nivelul de educatie;
    - examenul fizic;
    - investigatii de laborator.


    Hipertensiunea arteriala este de doua tipuri:

    1. esentiala (a carei cauza nu se cunoaste, fiind si cea mai frecventa) si
    2. secundara (care are cauza cunoscuta)-aceasta din urma poate fi de cauza renala, endocrina, neurologica sau alte cauze variate.


    Consecintele hipertensiunii au rasunet in intreg organismul: cele mai importante efecte sunt cele asupra cordului, neurologice si renale.
    Tratamentul isi propune sa scada mortalitatea si imbolnavirea de cauza cardiovasculara si renala, iar tensiunea arteriala sa atinga valorile tinta de 140/90 mmHg pentru populatia generala si, respectiv, 130/80 mmHg pentru cei cu diabet sau boli renale. O componenta majora a tratamentului HTA o constituie modificarea stilului de viata, la care se adauga la nevoie tratamentul farmacologic. Acesta din urma poate contine unul sau mai multe medicamente, in functie de valorile TA si bolile asociate.
    Hipertensiunea arteriala este o boala cronica care nu se vindeca si trebuie tratata toata viata (necesita administrarea zilnica a tratamentului medicamentos in cazul in care acesta este instituit).

  • Hipertiroidism

    Hipertiroidismul este reacţia la producerea în exces a hormonilor tiroidieni.
    Tipuri:

    • Boala Graves (boala Basedow, guşa toxică difuză, hiperplazia primară, hipertiroidia primară): cea mai frecventă formă – este o boală autoimună. Principalele caracteristici sunt guşa şi oftalmopatia. Vârsta cea mai interesată este între 20-40 de ani. Criteriul cel mai important de diagnostic este creşterea difuză în volum a glandei tiroide, ajungând la valori de 3-5 ori mai mari decât volumul normal. Instabilitatea neuro-psihică, modificările temperamentului sau somnului constituie indici preţioşi ai tireotoxicozei, de aceea un rol important revine prestigiului şi încrederii pe care medicul trebuie să o inspire bolnavilor hipertiroidieni.
    • Guşa toxică multinodulară: survine la vârste înaintate. Nodulii din glanda tiroidă au dispunere difuză şi aproape întotdeauna sunt benigni. Nu există oftalmopatie (afectarea ochilor) sau mixedem localizat.
    • Guşa toxică uninodulară: nod solitar cu funcţie autonomă. Aproape întotdeauna este benignă.
    • Alte cazuri sunt rare: tumori,  hipertiroidism indus prin administrare de iod.

    Simptome: nervozitate, transpiraţie excesivă, intoleranţă la căldură, palpitaţii şi tahicardie, dispnee, oboseală şi slăbiciune, scădere în greutate, creşterea apetitului; exoftalmie (ochi bulbucaţi), guşă, tremurături, tegumente calde şi umede, labilitate emoţională. La copii accentuarea creşterii în înălţime, frecvente anomalii oftalmologice.

    Complicaţii: afectarea aparatului cardiovascular (aritmii cardiace, tachicardie), tulburări de vedere, afectarea altor organe nedocrine.

    Tratament: medicamente antitiroidiene, terapie cu iod radioactiv. Prezentarea la medic specialist este obligatorie.

    Evoluţie: în prezenţa unui diagnostic exact şi a unui tratament adecvat, prognosticul este favorabil.
     
     

  • Hipertrofie
    Marirea de volum a unui organ sau tesut, fara cresterea numarului de celule care le alcatuiesc.
  • Hipofiza

    Glanda hipofiza sau pituitară este o glandă având dimensiunea unui bob de mazăre, situată în şaua turcească, la baza creierului, într-o depresiune a osului sfenoid care poartă numele de şa turcească.

    Hipofiza este glanda care controlează funcţiile tuturor celorlalte glande endocrine. Având în vedere rolul deosebit de important pe care îl au unii hormoni secretaţi de ea, cât şi pentru legătura directă pe care o are cu hipotalamusul (centrul de control al sistemului nervos),  hipofiza este denumită şi "glanda şefă".

    Hipofiza este o glandă de dimensiuni mici, care cântăreşte circa 0, 5 g şi are dimensiuni de 10/13/6 mm. Din spaţiul pe care i-l ofera cavitatea şeii,  hipofiza nu ocupă decât două treimi, restul fiind umplut cu ţesut lax, cu rol de susţinere.


    Din punctul de vedere al structurii, glanda hipofiză este alcatuită din două porţiuni, care au atât structură, cât şi funcţii distincte:

    1. lobul anterior (adenohipofiza) Primul lob constituie 80% din glanda şi are în structura sa grămezi neregulate de celule glandulare. Aceste celule conţin granule în care sunt stocaîi hormonii secretaţi. Adenohipofiza secretă hormonul de creştere (STH), cu rol în dezvoltarea oaselor şi a cartilajelor, prolactina (PRL), cu rol în dezvoltarea sânilor şi în apariţia lactaţiei, hormonul melanocitostimulator (MSH), care intervine în pigmentarea pielii după expunerea la lumină. Adenohipofiza secretă, de asemenea, hormoni cu acţiune asupra glandelor endocrine periferice: tireotropul (TSH) care controlează secreţia glandei tiroide, adrenocorticotropul (ACTH) care controlează secreţia glandei suprarenale, gonadotropii (FSH si LH) pentru controlul hormoniloe sexuali .
    2. lobul posterior (neurohipofiza).Lobul posterior poartă numele de neurohipofiză şi nu secretă hormoni, ci stochează şi eliberează în circulaţie urmatorii hormoni: vasopresina sau hormonul diuretic, care are rol în absorbţia apei de la nivelul rinichilor şi oxitocina, hormon care stimulează celulele musculare ale uterului şi contribuie la expulzia fătului. Are un rol important şi în ejecţia laptelui. Absenţa hormonului diuretic duce la apariţia diabetului insipid, boală în care pacientul are o urină foarte diluată şi în cantitate mare.


    Secreţia glandei hipofize este reglată de hormonii glandelor pe care le controlează prin fenomen de feed-back negativ. Astfel dacă nivelul unui hormon din sânge creşte din diverse cauze, glanda ghipofiză va secreta o cantitate mai mică de hormon hipofizar care controlează glanda respectivă. De exemplu, dacă creşte nivelul de hormoni tiroidieni datorită unui nodul tiroidian (sau din orice altă cauză), atunci nivelul de TSH va fi scăzut.


    Consecinţe ale afectării hipofizei sunt gigantismul, acromegalia în caz de creştere a secreţiei de STH, nanismul hipofizar în caz de scădere a secreţiei de STH. Insuficienţa globală a hormonilor adenohipofizari determină sindromul Seehan Simmonds. Creşterea secreţiei de ACTH determină sindromul Cushing. Scăderea ADH determină diabetul insipid.

     

  • Hipoglicemia diabetica
    Nivelul anormal de scazut al glucozei in sangele circulant, la pacientul diabetic.
  • Hipotensiunea arteriala

    Hipotensiunea arteriala este un sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolica si sub 65 mm Hg pentru cea diastolica .În functie de durata , hipotensiunea poate fi trecatoare sau de durata .

    În functie de etiologie se deosebesc :

    • hipotensiunea arteriala esentiala ;
    • hipotensiunea simptomatica ;
    • hipotensiunea ortostatica.

    Valorile normale alte tensiunii arteriale, considerate optime pentru o stare buna de sanatate sunt de 120 / 80mmHg. Valorile crescute ale presiunii sunt asociate cu un risc de boli cardiovasculare.


    Hipotensiunea nu este considerata drept o problema de sanatate, decat daca este insotita de manifestari suparatoare: slabiciune, oboseala, sau chiar lesin (sincopa). La majoritatea persoanelor,  simptomele hipotensiunii survin doar in anumite conditii (dupa masa, sau la schimbarea brusca a pozitiei corpului), dar uneori pot fi si cronice.
    Aproximativ un adult din 20 se confrunta cu simptomele hipotensiunii arteriale.

     

     

     

  • Hipotermia
    Scaderea accidentala a temperaturii centrale a organismului sub 350C.
  • HIV
    Virusul imunodeficientei umane - HIV - (in engleza - Human Immunodeficiency Virus) ataca sistemul imunitar al omului, reducand capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor. Virusul imunodeficientei umane (HIV) provoaca imunodeficienta organismului.
  • Horner,Sindrom

    Este caracterizat prin:

    • mioza-pupila contractata
    • ptoza palpebrala-pleoapa cazuta
    • anhidroza unilaterala-transpiratie unilaterala a fetei
    • enoftalmie aparenta-glob ocular infundat.
  • Hounsfield,unitati
    • AER:-1000
    • APA PURA:0
    • MUSCHI:35-70
    • TESUT FIBROS:60-90
    • CARTILAJ:80-130
    • OS TRABECULAR:150-900
    • DENTINA:1600-2400
    • SMALTUL:2500-3000
    • GRASIMEA SI LICHIDUL:VALORI NEGATIVE

    Se utilizeaza la interpretarea unei CT(COMPUTER TOMOGRAFIE).

  • Hypomochlion

    Hypomochlion (H) reprezinta zona desmodontala in care dintele are amplitudinea cea mai redusa de deplasare prin rotatie.

    Acest punct H la dintii cu parodontiul normal se gaseste la unirea 1/3 apical cu 2/3 coronar ale radacinii.

  • I
  • Implantul dentar

    Reprezinta radacina unui dinte artificial ce urmeaza a inlocui dintele lipsa de pe arcada.

    Materialul din care este realizat este titanul, material 100% biocompatibil.

    Implantul dentar este de fapt un surub de titan care este plasat prin tehnici speciale in interiorul osului maxilar/mandibular pentru a inlocui dintele/dintii lipsa de pe arcada.

  • Incisale inferior

    Punctul dentar cel mai superior , mezial si vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali inferiori.

     

  • Incisale superior
    Punctul dentar cel mai inferior , mezial si vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali superiori. 
  • Incisivi

    Sunt dintii din partea frontala a gurii.Scopul lor este de a taia si musca alimentele, marginea lor fiind dreapta si ascutita.Sunt in numar de 8 (4 centrali - 2 superiori si 2 inferiori - si 4 laterali - 2 superiori si 2 inferiori) . Au o singura radacina.

  • Incizal

    Care se refera la marginea incizala a dintilor.

  • Incluzia dentara
    Ramanerea unui dinte intraosos sau submucos dupa perioada sa normala de eruptie.
  • Indicator DMF

    Este un indicator care se refera la dinti:

    • D =decayed=cariat
    • M =missied=lipsa
    • F =fillied=obturat
  • Infarctul miocardic acut
    Este o necroza zonala a muschiului cardiac, datorata ischemiei.
  • Infradentale
    Punctul cel mai superior si anterior al rebordului alveolar inferior in plan mediosagital, plasat in varful langhetei osoase dintre cei doi incisivi centrali inferiori.
  • Inhalosedarea cu protoxid de azot

    Este denumirea unei noi tehnici de anestezie în stomatologie.

    Presupune doar trei operaţiuni: calmarea pacientului prin inhalarea unui amestec de protoxid de azot şi oxigen (gaz folosit în operaţiile stomatologice în Statele Unite ale Americii şi în multe ţări vest-europene), efectuarea tratamentului stomatologic fără durere operatorie şi eliminarea oricărui disconfort fizic creat prin utilizarea anesteziei locale clasice.
     
    Noutatea acestui tratament constă în folosirea protoxidului de azot, un gaz care, combinat cu oxigenul, are un efect calmant, realizându-se astfel o anestezie de scurtă durată, suficientă însă pentru orice gen de intervenţii stomatologice. După finalizarea tratamentului, medicul întrerupe administrarea protoxidului  de azot şi îi administrează pacientului, câteva minute, doar oxigen, astfel încât el rămâne conştient toată durata tratamentului.

  • Insuficienta cardio-circulatorie acuta

    Este o urgenta exterma care duce la moartea celulara prin deficit de oxigen.

    Are 3 semne:

    1. coma precedata uneori de convulsii
    2. ineficienta ventilatorie/absenta ventilatiei
    3. absenta pulsului carotidian sau femural.
  • Insuficienta respiratorie
    Este un sindrom  caracterizat prin incapacitatea aparatului respirator de a asigura schimburile gazoase adecvate intre aerul alveolar si capilarele pulmonare.
  • Interventii chirurgicale de mica amploare

    Interventiile chirurgicale de mica amploare efectuate in cabinetul stomatologic sunt:

    • extractiile
    • rezectiile apicale cu/fara chistectomii pe 1-2 dinti
    • odontectomii
    • redresarea chirurgical-ortodontica
    • amputatii radiculare
    • premolarizari
    • extirpari de tumori benigne de mici dimensiuni ale partilor moi orale
    • interventii chirurgicale preprotetice/preimplantare/parodontale
    • incizia abceselor periosoase
    • insertia de implanturi.
  • Irigatorul bucal

    Irigatorul bucal este un dispozitiv care ajuta la mentinerea sanatatii gingivale. In plus, la purtatorii de aparate ortodontice fixe, irigatorul bucal, utilizat in asociere cu varful ortodontic este deosebit de eficient in reducerea placii bacteriene si eliminarea resturilor alimentare.
    BENEFICII:

    1. Din punct de vedere clinic s-a dovedit a fi foarte eficient in imbunatatirea starii de sanatate gingivala
    2. Elimina microorganismele din spatiile interdentare si o parte din germenii subgingivali, zone in care peria dentara si ata interdentara au acces redus
    3. Maseaza si stimuleaza troficitatea gingiei
    4. Apa de gura preferata poate fi utilizata ca solutie de irigare
    5. Ofera o senzatie placuta de prospetime, reducand semnificativ halena

     

  • J
  • Jugal
    Termen care se refera la obraz.
  • K
  • Kaposi
    Afectiune tumorala de etiologie necunoscuta.
  • Kimograf

    Aparat pentru inregistrarea variatiilor anumitor parametri biologici (presiune sanguina, respiratie).
     

     

  • Kinestezie
    Posibilitatea de a simti, fara participare vizuala, prin intermediul sensibilitatii profunde, miscarile imprimate pasiv diverselor segmente ale corpului .
     
  • Kinezimetru
    Instrument pentru masurarea unei miscari, utilizat in investigarea bolilor musculare si nervoase.
     
  • Knopp,indice

    Indicele Knopp este unitatea de masura pentru duritatea suprafetei compozitului dentar.

    La materialele compozite cu macroumplutura si la cele hibride, indicele Knopp  este de 35-65 Kg/mm2, pecand la compozitele cu microumplutura este de doar 18-30 Kg/mm2 .

     

  • Koch (bacil al lui)

    Sinonim Mycobacterium tuberculosis.
    Bacterie raspunzatoare de tuberculoza.

     

  • Krebbs (ciclul lui)

    Ciclul de reactii metabolice catalizate enzimatic, ce au loc in celulele organismelor animale vii, in care acetatul in prezenta oxigenului, este degradat pentru a produce energie sub forma de ATP si dioxid de carbon .
     

     

  • L
  • Lactoferina
    Este o proteina care se gaseste in saliva si lapte.Are efect bacteriostatic asupra unui spectru larg de germeni (prin scaderea fierului liber din mediu, necesar dezvoltarii bacteriilor).
  • Lambou

    Prin lambou se intelege un fragment de mucoasa sau/si periost decolat de osul alveolar subiacent printr-una sau mai multe incizii.El poate fi:

    • reflectat in intregime
    • partial reflectat.

     

  • Lampa de consultatie

    Este conectata la unitul dentar prin intermediul unui brat articulat.

    Dispune de un ecran de protectie ce se poate demonta si curata.

    Are unul sau doua manere laterale.

  • Laringita

    Laringita este produsa de inflamatia, iritarea sau folosirea excesiva a corzilor vocale ce apartin laringelui.
    Unele din cele mai comune cauze sunt:

    • infectiile tractului respirator superior, in special viroza respiratorie (raceala) sau gripa
    • folosirea excesiva a corzilor vocale prin vorbitul indelung si cu voce tare, prin tipat sau cantat
    • alergiile
    • expunerea la substante iritante, cum ar fi fumul sau substantele chimice
    • boala de reflux gastro-esofagian: in acest caz este vorba de un reflux laringian.

    Simptomele cronice sunt cele care dureaza doua saptamani sau chiar mai mult si ne indica o afectare mult mai severa a corzilor vocale, decat o simpla inflamatie, cum ar fi afectarea nervilor, aparitia unor leziuni sau a unor polipi la nivelul laringelui si o posibila aparitie a unor zone indurate, asa numitii noduli laringieni. Aceste probleme sunt cauzate cel mai frecvent de:

    • infectii virale cronice
    • boala de reflux gastro-esofagian
    • aparitia cancerului
    • aparitia unor leziuni la nivelul laringelui.


    Vocea ingrosata poate aparea si in mod natural, odata cu inaintarea in varsta, pe masura ce corzile vocale se subtiaza si isi pierd din tonicitate.
     

  • Lesch-Nyhan,Sindrom

    Este un defect al metabolismului purinic ce provoaca:

    • retardare mentala
    • paralizie spastica cerebrala
    • coreoatetoza
    • comportament agresiv automutilant in special asupra buzelor.
  • Leucoedemul
    Este o modificare de aspect al mucoasei jugale.Ea devine opalin-albicioasa, usor plicaturata ca un val translucid.Consistenta ei este nemodificata.
  • Leucoplazia "paroasa"

    Este o leziune caracteristica la pacientii cu SIDA si ea se mai poate intalni si in alte imunodeficiente.Leziunea se manifesta sub forma unor placarde leucoplazice situate pe marginea limbii (uni-sau bilaterala).

  • Leucoplazia bucala
    Este o pata sau o placa alba nu mai mica de 5 mm diametru care nu poate fi inlaturata prin stergere si care nu poate fi clasificata in nici o alta boala diagnosticabila.
  • Leucotaxina salivara

    Este un polipeptid ce creste permeabilitatea capilara si stimuleaza diapedeza leucocitelor neutrofile.

    Se gaseste in proportie mai mare in placa bacteriana decat in saliva.

  • Leziuni cuneiforme

    Leziunile cuneiforme de colet reprezinta un semn patognomonic in trauma ocluzala.Au un aspect triunghiular pe sectiune, cu peretii putin modificati de culoare , cu consistenta dura si evolutie lenta.

    La bolnavii cu bruxism toti dintii pot avea leziuni cuneiforme.

  • Lichen plan bucal

    29-lichen-planus_resize.jpgEste o dermatoza cutaneo-mucoasa de natura necunoscuta.

    Leziunile cutanate apar sub forma unor papule mici, iar leziunile bucale mucoase apar sub forma unor leziuni keratozice, atrofice, erozive si buloase/veziculare(polimorfism lezional in functie de vechimea bolii).

  • Limba

    Este un organ specializat cu multiple functii:

    1. masticatie
    2. deglutitie
    3. gust
    4. vorbire.

     

  • Limba fisurata

    15-fissured-tongue_resize.jpgLimba prezinta pe fata dorsala numeroase santuri sau creste epitelizate de marimi diferite.

    Uneori marginile limbii capata un aspect franjurat sau amprenta dintilor.

  • Limba geografica

    16-geographic-tongue_resize.jpgEste o anomalie care se prezinta sub forma unor zone depapilate de culoare rosie , cu contur neregulat, de dimensiuni variabile situate pe fata dorsala  sau pe marginile limbii.

    Se mai numeste glosita migratorie deoarece forma, marimea si dispozitia acestor zone este schimbatoare in timp.

  • Limba neagra piloasa

    Apare frecvent in urma unor tratamente locale cu antibiotice care pot favoriza dezvoltarea unor germeni anaerobi producatori de pigment sau apre idiopatic.

    34-hairy-tongue_resize.jpg

  • Limba saburala
    Aparitia unor depozite mai consistente, de culoare alb-galbui pana la brun-inchis pe fata dorsala a limbii, datorate unei diminuari ale autocuratirii (stari febrile, afectiuni ale tubului digestiv, exces de fumat, leziuni ale mucoasei bucale care stanjenesc miscarile limbii, scaderea fluxului salivar).
  • Linerii

    Linerii sunt substante care se aplica pe peretii unei preparatii  dentare in scopul de a creea o bariera fata de actiunea iritanta a unor materiale de obturatie si a penetrarii salivei la interfata restaurarii dentare cu preparatia.

    Ei sunt:

    • lineri cu hidroxid de calciu
    • cimenturile cu ionomeri de sticla
    • eugenatul de zinc.
  • Lingual
    Lingual reprezinta fata interna a dintilor inferiori, dinspre limba.
  • Lingura de amprenta
    Este un suport pe care se aplica materialul de amprenta si cu care se efectueaza amprentarea campului protetic.
    Portamprenta are rol de suport, usureaza manipularea si ofera o exactitate superioara amprentelor.
     
  • Lingura individuala

    Lingurile individuale se realizeaza pt. fiecare caz in parte. Acestea se utilizeaza in edentatiile totale sau partiale.Amprentele luate cu linguri individuale sunt superioare celor luate cu linguri standard, deoarece la amprentele cu linguri individuale materialul de amprenta este dispus in strat uniform si subtire. Amprentele cu linguri prefabricate prezinta un strat de amprenta neuniform si gros,   astfel datorita contractiei diferite, pot sa apara deformari.
    Materialele portamprentei individuale pot fi: rasini acrilice autopolimerizabile, rasini termoplastice sau rasini fotopolimerizabile.
    Portamprenta individuala trebuie sa prezinte un spatiu liber de 2-3 mm intre portamprenta si dinti. Cand se folosesc polieteri ca material de amprenta, spatiul trebuie sa fie de 5-6 mm. Grosimea lingurii trebuie sa fie de 2-3 mm.
     

  • Linia oblica interna
    Se situeaza pe fata interna a osului mandibular si se intinde de la apofizele genii pana la nivelul ultimului molar.
    Anterior pe aceasta linie se insera muschiul milohioidian, iar posterior se insera fasciculul milohioidian al constrictorului superior al faringelui si partial ligamentul pterigomandibular.
    Marginile protezei se realizeaza astfel incat sa nu depaseasca linia milohioidiana.
    Uneori, in edentatiile totale ale mandibulei, creasta se resoarbe pana devine negativa,  linia oblica interna apropiindu-se de coama, iar planseul bucal herniind peste aceasta
     
  • Lipotimia
    Lipotimia se caracterizeaza printr-o pierdere incompleta a starii de constienta, a motilitatii si a functiilor vegetative, de durata insa mai mare decat sincopa-minute, ore.
  • Lupus eritematos cronic
    Este o boala autoimuna (prezenta de celule lupice) care afecteaza pielea(fata, gat si maini) si mucoasele(jugala, gingii, palat si rosul de buze) sub forma de placarde eritematoase cu o evolutie de exacerbari si remisiuni.Apare mai frecvent la femei (30-50 ani).
  • Lycasin

    Este un indulcitor caloric alcatuit dintr-un amestec de sorbitol, manitol si alcooli.

    Este un produs cu masa moleculara mare.

    Se foloseste la fabricarea bomboanelor si a tabletelor.

    Efectul cariogen este redus.

    Dupa ingestie nu se produc modificari ale pH-ului.

     

  • Lyzozim

    Este o enzima salivara cu actiune bactericida (prin desfacerea acidului N-acetil muranic).

  • M
  • Macula
    Este o zona circumscrisa, plana de coloratie diferita de cea a mucoasei, cu diametre de la 1-2 mm la cativa centimetri.
  • Macule melanozice orale
    Sunt macule pigmentare bine determinate, cu diametrul intre 5-10 mm, in numar variabil ce pot fi localizate pe buze, gingii, palat, obraji.Nu necesita tratament.
  • Malpraxis
    Malpraxis-ul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
  • Masea de minte

    Al treilea molar se mai numeste si "masea de minte", iar stiintific "Dens sapientiae" sau "Dens serotinus".El este situat in partea posterioara a arcadelor dentare, fiind un dinte lateral.

    Al treilea molar sau molarul de minte prezinta cele mai variate forme si dimensiuni, fiind de altfel un dinte pe cale de disparitie.

  • Matricea cervicala

    Sunt benzi transparente sau metalice (aluminiu anodizat) care se aplica circular, divergente spre ocuzal pentru a permite introducerea materialului de obturatie si sunt foarte bine adaptate subgingival.

    Matricele transparente au o tija de ghidaj dispusa perpendicular pe suprafata lor externa, care are rolul de mentinere (cu o pensa speciala) si de a conduce fascicolul utilizat in polimerizare pe toata suprafata materialului de obturatie.

    Matricele metalice sunt utilizate pentru obturatii cu materiale autopolimerizabile.

     

     

  • Matricea dentara

    Este o piesa dentara metalica sau nemetalica care se fixeaza pe dinte dupa diferite tehnici, avand ca scop adaptarea perfecta a obturatiei la nivelul pragului gingival si realizarea unei arii de contact cu dintele vecin corect plasate.

  • Matricea Hawe
    Este o automatrice ce se prezinta in truse ce contin benzi prefabricate de 4 marimi diferite, cu o clema mentinatoare si un dispozitiv special de strans banda ce se aplica vestibular.
  • Matricea Tofflemire

    Este o matrice circulara ce este formata din benzi metalice din otel care se monteaza in portmatrice speciale (compuse dintr-un corp ce prezinta un surub de fixare a benzii metalice, un arc rotativ, un dispozitiv de alunecare al benzii si capul portmatricei).

    Manerul ei se aplica totdeauna vestibular, in prelungirea arcadei.

     

  • Matrix metalloproteinaze (MMPs)

    Matrix metalloproteinazele (MMPs) reprezinta un grup de enzime care sunt capabile sa degradeze matricea organica a dentinei.Aceste enzime de fapt realizeaza o modelare a matricii organice (fiziologice/ patologice), iar organismul le controleaza activandu-le sau inhibandu-le.

    MMP-2, MMP-8 si MMP-9 au legatura cu procesul carios si se gasesc in dentina.

     

  • Menton
    Mijlocul simfizei mandibulare in plan mediosagital.Portiune anterioara a etajului inferior al figurii, situata sub buze si deasupra gatului.
  • Mepivacaina

    Mepivacaina este un anestezic amidic, cu efect anestezic mai lent, dar care are o durata mai mare-3 ore.Este bine suportata.Se foloseste :

    • fie in solutie 2% asociata cu 1/20000 vasoconstrictor
    • fie in solutie 3% fara vasoconstrictor.

    Doza administrata nu trebuie sa depaseasca 300 mg.

  • Mepivastesin

    Anestezic local injectabil, pentru interventii simple, de rutina, la pacienti cu risc. Substanta activa: 3% Mepivacaina; Nu contine alti aditivi si nici adrenalina. De aceea este indicata cu precadere la pacientii cu probleme cardio-vasculare cu contraindicatii la aditivi si vasoconstrictori. Efectiv dupa circa 2-4 minute, activ in medie 20 minute.

    Disponibil in cutii cu 50 de carpule a 1, 7 ml fiecare.

    INDICATII TERAPEUTICE

    Anestezie locala prin infiltratie si blocarea traiectului nervos.
    Mepivastesin este indicat pentru extractii simple si pentru prepararea cavitatilor si a bonturilor.
    Mepivastesin este in mod special potrivit pentru pacientii care au contraindicatii la aditivii vasoconstrictori si pacientii sub tratament pentru probleme circulare.

    CONTRAINDICATII
    Datorita ingredientului activ mepivacaina din anestezicul local,  Mepivastesin nu trebuie folosit in urmatoarele cazuri:

    • alergie cunoscuta sau hipersensibilitate la anestezicele locale de tip amid
    • modificarea severa a generarii si transmiterii de impulsurilor in sistemul cardiac(ex. bloc de ramura de gradul II si III,  bradicardie pronuntata)
    • insufienta decompensata cardiaca acuta (scaderea acuta a performantei cardiace)
    • hipotensiune severa (presiune sanguina scazuta)

    Mepivastesin trebuie folosit cu atentie speciala in urmatoarele cazuri:
    -disfunctii severe renale si hepatice
    -anghina pectorala (durere in piept)
    -arteroscleroza (scleroza vasculara)
    -injectie intr-o zona inflamata (infectata)
    -diminuarea considerabila a coagularii sangelui

    ADMINISTRATIE IN TIMPUL SARCINII SI LACTATIEI

    Nu exista studii suficiente pentru utilizarea Mepivastesin in timpul sarcinii pentru a evalua siguranta aplicarii acestuia. Mai mult decat atat,  Mepivastesin poate fi folosit in perioada timpurie de sarcina numai cand beneficiile sunt considerate mult mai importante decat riscurile potentiale.
    Nu a fost anticipat un transfer relevant de ingredienti activi in laptele matern, acestia fiind descompusi si eliminate rapid.

    ATENTIONARI SPECIALE SI PRECAUTII LA UTILIZARE
    Injectarea accidentala intravasculara trebuie evitata (vezi sectiunea “Posologie si metoda de administrare”)
    In cazul pacientilor sensibili, injectarea cu Mepivastesin poate fi urmata de slabirea temporara a reactilor, spre exemplu in trafic. Medicul este acela care decide de la caz la caz daca pacientul are voie sa conduca un autoturism sau sa opereze la o masina.


    INTERACTIUNI
    Este posibila o insumare a efectelor secundare daca Mepivastesin si aprindina sunt luate in acelasi timp. Aprindina are efecte secundare similare datorita structurii chimice asemanatoare cu a anestezicelor locale.
    Sinergismul toxic este descries penru analgezicele centrale, cloroform, eter si tiopental.

    POSOLOGIE SI METODA DE ADMINISTRARE
    Se aplica urmatoarele instructiuni de dozare:

    Trebuie folosit cel mai mic volum posibil de solutie care conduce la o anestezie efectiva.
    Ca regula, doze intre 1-4ml sunt suficiente.
    In general pentru copii cu greutate intre 20-30 kg, sunt suficiente doze de 0.25 – 1 ml solutie; pentru copii cu greutate intre 30-45 kg, sunt necesare doze de 0.5-2ml.
    In cazul pacientilor mai in varsta este posibila o concentratie plasmatica crescuta de Mepivastesin datorita diminuarii proceselor metabolice si micsorarii distributiei de volum. Riscul de acumulare al Mepivastesin creste in particular dupa aplicari repetate (dupa injectare). Un efect similar poate aparea dintr-o stare generala rea a pacientului sau la fel de bine din disfunctii severe renale sau hepatice . O dozare mai mica este astfel recomandata in toate cazurile de acest fel (cantitatea minima pentru adancimea suficienta de anestezie).
    Doza trebuie in mod corespunzator redusa in cazul pacientilor cu boli existente (anghina pectorala, arteroscleroza).
    Doza maxima de ingredient activ mepivacaina este de 300 mg (4mg/kg corp) ceea ce este echivalentul a 10 ml Mepivastesin.
    La copii cu greutatea de 20-30 kg, nu trebuie administrat mai mult de 1.5ml in interval de 2 ore si nu mai mult de 2.5ml in interval de 24 de ore. La copii cu greutatea de 30-45 kg nu trebuie administrate mai mult de 2 ml si 5 ml in interval de 2 ore si respective 24 de ore
    Pentru a se evita injectia intravasculara, intotdeauna trebuie realizata aspiratia in cel putin doua planuri (se roteste acul 180°); cu toate acestea, chiar daca rezultatul aspiratiei este negativ, nu inseamna ca nu se poate realiza involuntar injectia intravasculara care sa treaca initial neobservata.
    Viteza de injectare nu trebuie sa depaseasca 0.5 ml in 15 seconds, altfel spus 1 carpula pe minut.
    Carpulele deschise nu trebuie utilizate la alti pacienti. Reziduul trebuie aruncat.

    TERAPIA SUPRADOZEI

    Masuri de baza generale:
    Diagnosticarea (respiratie, circulatie, constienta), mentinerea/reabilitarea functiilor vitale ale respiratiei si circulatiei, administrarea oxigenului, accesul intravenous.
    Masuri speciale:
    Hipertensiune:Ridicarea partii superioare a corpului, administrare nifedipina sublingual
    Convulsii:Protejarea pacientilor la ranire, administrarea daca este necesar de diazepam iv).
    Hipotensiune:Pozitie orizontala, daca este necesar infuzie intravasculara a unei solutii electrolit, vasopresoare (ex. etilefrina iv).
    Bradicardie:Atropina iv.
    Soc anafilactic:Contactarea de urgenta a unui medic generalist, pozitionarea la soc, infuzie masiva cu solutie electrolit, daca este necesar epinefrina iv, cortizon iv.
    Soc cardiac:Ridicarea partii superioare a corpului, contactarea de urgenta a unui medic generalist.
    Stop cardiovascular:Resuscitare cardiopulmonara imediata, contactarea de urgenta a unui medic generalist.

    EFECTE NEDORITE
    NOTA DE PRECAUTIE
    In cazul in care observati aparitia unor efecte secundare, in special a acelora care nu sunt descrise in paragrafele care urmeaza, va rugam raportati acest lucru medicului stomatolog sau generalist.
    Efecte nedorite pot aparea de la supradoza sau sunt cauzate de injectarea intravasculara accidentala sau de conditiile anormale de absorbtie, de ex. in tesuturile inflamate sau puternic vascularizate, si se manifesta la nivelul sistemului central nervos si/sau prin simptome vasculare.
    Masurile care trebuie luate in cazul aparitiei simptomelor urmatoare sunt descries in sectiunea “ Terapia supradozei”.

    Datorita ingredientului mepivacaina din anestezicul local, pot aparea urmatoarele efecte secundare la administrarea Mepivastesin:
    Simptome usoare ale sistemului central nervos implicand gust metalic, tinnitus, ameteala, greata, varsaturi, neliniste, cresterea initiala a vitezei de respiratie.
    Simptome mult mai severe sunt confuzia, tremurul, contractia musculara, gripare tonic-clonica,  coma si paralizia respiratorie.
    Episoade cardiovasculare severe au fost remarcate in forma de cadere a presiunii sanguine, probleme de conducere a impulsurilor cardiace,  bradicardie , stop cardiovascular.

    INFORMATII DESPRE DEPOZITARE
    Nu utilizati dupa data de expirare inscrisa pe partea inferioara a cutiei si pe carpule.Nu tineti produsul la indemana copiilor!

     

     

  • Micocrom
    Aliaj dentar romanesc din clasa soft ce contine:Co-Cr-Mo, utilizat pentru turnarea bazei protezelor scheletate si puntilor ce asigura agregarea protezelor partiale scheletate.
  • Microabraziunea smaltului

    Microabraziunea smaltului este o metoda foarte buna si cu rezultate de durata pentru indepartarea zonelor de smalt cu coloratii de diferite origini, cu o folosire usoara si nedureroasa pentru pacient.

    De obicei acest procedeu este realizat in combinatie cu un tratament extern de albire a dintilor sau optimizeaza conditiile pentru o restaurare ulterioara prin fatete.

  • Microsomia hemifaciala
    Defect congenital caracterizat prin lipsa de tesuturi tari si moi in partea afectata(este bilaterala doar in 20%din cazuri), frecvent in regiunea ramului mandibular si a urechii externe.
  • Miculicz,sindrom
    Este o afectiune caracterizata prin tumecfactia unilaterala sau bilaterala a glandei parotide datorata unui infiltrat benign cu celule limfoid, ce apare in cadrul unor anomalii imunologice.Apare ca atare sau in cadrul sindromului Sjogren.
  • Minicrom
    Aliaj dentar romanesc din clasa medie ce contine:Ni-Cr-Mo, utilizat pentru turnarea protezelor fixe.
  • Mobilitate dentara

    Mobilitatea dentara fiziologica  este de:

    • 0, 100 mm pentru dintii pluriradiculari
    • 0, 150 mm pentru dintii monoradiculari.

    Mobilitatea dentara patologica este apreciata astfel:

    • gradul I = mobilitate vestibulo-orala
    • gradul II = mobilitate  vestibulo-orala si aproximala
    • gradul III = mobilitate  vestibulo-orala, aproximala si axiala.
  • Mobilometru
    Este un instrument de masurare a mobilitatii dentare cu o precizie de 10 microni.
  • Mock-up

    Mock-up = modelaj diagnostic din compozit pentru stabilirea culorii.

    Se aplica nuanta aleasa de compozit pe dintele nedemineralizat.Se fotopolimerizeaza.Se evalueaza potrivirea nuantei de compozit sub diferite surse de lumina.Se indeparteaza compozitul de pe dintele nedemineralizat cu o sonda.Se repeta procedura pana se obtime efectul de culoare dorit.

  • Molar de 6 ani
    Dinte permanent, care conform lui Angle este cheia ocluziei.Produce cea de-a doua inaltare a ocluziei si stabileste relatiile ocluzale in plan vertical.Apare in jurul varstei de 6 ani.
  • Molari
    Sunt dinti cu patru sau cinci cuspizi si au rolul de a mesteca si tritura alimentele.Sunt in numar de 12 ( 6 superiori si 6 inferiori).Molarii superiori au trei radacini, iar cei inferiori au doua radacini.
  • Moldano
    Ciment cu o duritate marita care se foloseste la confectionat modele de gips dentare pentru laboratorul de tehnica dentara.
  • Mononucleoza

    Este o afectiune virala produsa de virusul Epstein-Barr intalnita mai frecvent la adolescenti si tineri.

    La nivelul cavitatii bucale apar manifestari nespecifice gradate de la un eritem moderat pana la eruptii ulcerative intinse cu aspect atipic.

    Mononucleoza sau boala sarutului este produsa de un virus care se transmite prin saliva si de aceea boala poate fi contractata prin intermediul sarutului. Infectia mai poate fi transmisa prin tuse, stranut, sau prin folosirea la comun a tacamurilor, paharelor, cu o persoana care are mononucleoza.

    Persoanele cu mononucleoza trebuie sa acorde atentie complicatiilor pe care la aduce aceasta bola, una dintre ele fiind marirea splinei. Pentru refacere sunt necesare hidratarea adecvata si odihna suficienta.

    Semnele si simptomele mononucleozei includ:
    • Oboseala;
    • Slabiciune musculara;
    • Dureri in gat, datorate probabil unei faringite streptococice care nu raspunde la antibiotice;
    • Febra;
    • Adenopatie (ganglioni mariti si durerosi) laterocervicala si axilara;
    • Dureri de cap;
    • Scaderea poftei de mancare;
    • Splina usor marita;
    • Transpiratii nocturne.

    Virusul are o perioada de incubatie de 4-8 saptamani, care in cazul copiilor poate fi mai scurta. Simptome precum febra si durerea in gat de obicei se amelioreaza in cateva saptamani, iar febra, adenopatia si splina marita pot tine cu cateva saptamani mai mult.

    Una dintre complicatiile semnificative ale mononucleozei este splenomegalia, adica marirea splinei.Mononucleoza poate afecta ficatul provocand hepatita si icter (colorarea galbena a tegumentului si mucoaselor).Intre complicatiile mai rare ale mononucleozei se numara: anemia, scaderea numarului de trombocite din sange, inflamatia inimii, complicatii ale sistemului nervos etc.

    Virusul Epstein-Barr este mult mai periculos in randul pacientilor suferinzi de boli ale sistemului imunitar, celor cu infectie HIV, sau celor aflati in tratament cu imunosupresoare dupa un transplant.

    Nu exista un tratament specific pentru mononucleoza. Antibioticele nu sunt folositoare pentru ca nu sunt eficiente in infectiile virale. Tratamentul consta in principal in hidratare adecvata si odihna la pat.

    Infectiile secundare, precum faringita streptococica sau siznuzita, ce pot complica o mononucleoza, sunt tratate cu ajutorul antibioticelor.

     

     

    .

  • Mucoasa fixa

    Este de culoare roza, bine vascularizata, de grosime uniforma (1-2mm), acoperita cu un strat de keratina.

    Este aderenta la periost.Gradul de rezilienta al mucoasei fixe nu este uniform pe campul protetic maxilar.

    Mucoasa fixa se clasifica in:

    • mucoasa fixa de clasa I-sanatoasa.
    • mucoasa fixa de clasa a II-a -atrofica.
    • mucoasa fixa de clasa a III-a -hipertrofica.
  • Mucoasa jugala
    Mucoasa care acopera fata interna, bucala a obrazului.
  • Mucoasa mobila

    Este reprezentata de mucoasa fundurilor de sac si restul mucoasei orale.

    Acopera formatiuni musculare si ligamentare, care prin functionalitate mobilizeaza mucoasa in toate sensurile. 

  • Mucoasa pasiv mobila

    Asigura trecerea dintre mucoasa fixa si cea mobila, avand un tesut submucos lax si o legatura slaba cu periostul.

    Este reprezentata de o banda de latime variabila(1-3 mm)care inconjoara versantele vestibulare ale crestei in apropierea fundurilor de sac.Se mai gaseste in zona de inchidere distala, la trecerea dintre palatul dur si cel moale.

    Este esentiala pentru realizarea inchiderii marginale interne

    Latimea mucoasei pasiv mobile poate fi apreciata pe baza culorii sale mai rosii(mucoasa fixa este de culoare roz).

     

  • Mucocel

    21-mucocele-t_resize.jpgChist mucoid al glandelor salivare mici(accesorii) care se formeaza in urma microtraumatismelor legate de obiceiuri si ticuri.

    Este mai frecvent la buza inferioara, dar poate fi intalnit si pe mucoasa obrazului, limbii sau a planseului bucal.

  • N
  • Nasion
    Punct osos cel mai anterior al suturii frontonazale.
  • Neurofibromatoza Von Recklinghausen

    Este caracterizata prin:

    • neurofibroame multiple cu pigmentarea pielii
    • anomalii scheletate
    • afectarea sistemului nervos central

    Are transmitere autosomal dominanta.

    Leziunile fetei pot fi extrem de desfigurante.

  • Neurosonologie

    Reprezinta explorarea vasculara ultrasonica a arterelor cervicale (carotide, vertebrale) si cerebrale cu scopul:

    • diagnosticul afectarii ateromatozice a acestor artere, la pacienti cu factori de risc (hipertensiune arteriala,  diabet, dislipidemie) sau evenimente vasculare cerebrale. Se evalueaza modificari precoce cum ar fi indicele intima - medie, sau avansate, ca placile de aterom sau stenozele acestor artere.
    • evaluarea gradului de risc de ischemie cerebrala legat de leziunile ateromatoase diagnosticate, cu stabiliriea si selectarea cazurilor cu indicatie de interventii chirurgicale sau endovasculare, dar si monitorizarea si urmarirea in dinamica dupa interventia chirurgicala sau angioplastie carotidiana cu stent.
    • utila in evaluarea unora din cauzele sindroamelor vertiginoase si de ameteala.
    • utila in unele cazuri de pierdere a constientei de tip epilepsie vasculara sau sincope prin leziuni severe bazilare.
    • explorare complementara la pacientii cu risc vascular general (afectare coronariana, vasculara periferica sau de arc aortic).
    • monotorizare a vasospasmului post hemoragie subarahnoidiana.
       
  • Nevralgia de trigemen

    Nevralgia de trigemen este o boala neurologica ce se manifesta prin crize frecvente de durere foarte violenta. Initial atacurile sunt de scurta durata si de intensitate medie, insa boala poate progresa producand crize din ce in ce mai lungi, mai frecvente si mai intense. Atacurile dureroase pot fi spontane sau declansate de stimulari usoare ale fetei precum activitatile legate de igiena personala – spalat, ras, aplicarea machiajului.Nevralgia de trigemen afecteaza mai mult femeile decat barbatii si apare mai des dupa varsta de 50 de ani.

    Simptomele nevralgiei de trigemen:
    • Atacuri ocazionale de durere de intensitate medie;
    • Episoade de durere severa, violenta, asemanatoare unor socuri electrice;
    • Atacuri dureroase declansate de atingerea fetei, de mestecare, de vorbit, de spalatul dintilor;
    • Crize dureroase ce tin de la cateva secunde la cateva zeci de secunde;
    • Durerea este situata in zonele inervate de nervul trigemen: obraji, maxilar, mandibula, gingii, buze, mai rar ochii si fruntea;
    • Durerea poate fi situata intr-un punct sau poate cuprinde o zona mai larga;
    • Atacurile devin mai frecvente si mai intense in timp.

    Cauzele:
     

    Nervul trigemen conduce sensibilitatea de la nivelul fetei. In nevralgia de trigemen nervul nu-si mai indeplineste corect functia. De cele mai multe ori acest fapt apare datorita presiunii pe care o exercita o artera sau o vena asupra nervului.
     

    Nevralgia de trigemen poate fi consecinta procesului de imbatranire sau poate fi asociat sclerozei multiple sau unei alte boli care afecteaza teaca de mielina ce inveleste nervul. Mai rar,  nevralgia de trigemen este produsa de o tumora ce comprima nervul, iar in alte multe cazuri nu poate fi descoperita o cauza.

    Diagnosticul:
     

    Pentru stabilirea diagnosticului de nevralgie trigeminala medicul va face un examen neurologic care va indica unde apare durerea. Alaturi de descrierea simptomelor si de examenul neurologic, medicul va cere un examen RMN care poate descoperi cauza nevralgiei de trigemen.

    Tratamentul:
     

    Tratamentul initial consta in administrarea unor medicamente care ingreuneaza sau blocheaza transmiterea semnalelor dureroase catre creier. Se folosesc anticonvulsivante si agenti antispastici, insa efectele adverse ale acestor medicament sunt serioase. Multe persoane sunt tratate cu succes cu aceasta terapie si nu ajung la tratamentul chirurgical. In timp insa, multi dintre acesti pacienti nu mai raspund la tratament sau au parte de efecte adverse foarte neplacute si trebuie sa opreasca tratamentul. Pentru acestia optiunile raman injectiile cu alcool sau tratamentul chirurgical.
     

    Injectiile cu alcool produc o suprimare temporara a durerii prin anestezierea zonelor afectate ale fetei. Doctorul va injecta alcool in zona corespunzatoare ramurii din trigemen care produce durerea. Efectul nu este permanent si sunt necesare repetari ale injectarii dupa un interval de timp.
     

    Chirurgia se dovedeste de multe ori singura solutie pentru pacientii cu nevralgie de trigemen. Scopul tratamentului chirurgical este ori inlaturarea compresiei, de obicei vasculare, ori lezarea controlata a nervului pentru a inlatura durerea. Exita mai multe proceduri care se folosesc, de la microchirurgie la utilizarea curentului electric sau a radiatiilor.

    Terapii alternative:
     

    Desi nu exista multe dovezi care sa sustina eficacitatea tratamentelor alternative in vindecarea nevralgiei de trigemen, multe persoane care apeleaza la aceste terapii au reusit sa-si amelioreze afectiunea. Tratamentele alternative pentru nevralgia de trigemen includ acupunctura, stimularea electrica a nervilor, terapia nutritionala.

     

  • Numarul dintilor

    In total exista 32 dinti permanenti:

    Acestia inlocuiesc 20 de dinti temporari care includ:

  • Numerotarea dintilor

    Sunt mai multe sisteme de numerotare a dintilor, dar la noi cel mai folosit este  cel al FDI(Federatia Dentara Internationala).

    Acest sistem  pentru dintii permanenti utilizeaza un numar de doua cifre pentru a indentifica fiecare dinte.Prima cifra indica cadranul in care se afla dintele:

    • 1 =Maxilar drept
    • 2 =Maxilar stang
    • 3 =Mandibular stang
    • 4 =Mandibular drept.

    A doua cifra indica dintele specific din cadranul respectiv.Dintii sunt numerotati de la 1 la 8 in fiecare cadran.Incisivul central este 1, iar molarul de minte este 8.

    Pentru dintii temporari sistemul de numerotare al dintilor este asemanator.Prima cifra indica cadranul in care se afla dintele:

    •  5 =Maxilar drept
    •  6 =Maxilar stang
    •  7 =Mandibular stang
    •  8 =Mandibular drept.
    A doua cifra indica dintele din fiecare cadran.Dintii temporari sunt numerotati de la 1 la 5 in fiecare cadran.Numarul 1 este incisivul central, iar numarul 5 este molarul II temporar.
  • O
  • Obturatia dentara
    Obturatia dentara reprezinta plomba folosita pentru a reface lipsa de structura dentara in urma formarii cariilor. Medicul stomatolog curata zona afectata, folosind freze adecvate si reface forma dintelui cu un material specific zonei laterale sau frontale.
  • Obturatia fizionomica fotopolimerizabila
    Obturatia fizionomica fotopolimerizabila este o obturatie realizata din materiale estetice, de culoarea dintilor naturali, care se aplica si se intaresc prin folosirea unui fascicul al unei lampi foto, care polimerizeaza materialul.
  • Ocluzia adanc acoperita

    Ocluzia adanc acoperita reprezinta o anomalie dentomaxilara caracterizata prin supraocluzie accentuata(incisivii superiori depasesc incisivii inferiori in sens vertical peste 3 mm) si retrodentia tuturor incisivilor superiori sau numai a centralilor.

    Are pronuntat caracter ereditar.

     

  • Ocluzia deschisa
    Ocluzia deschisa reprezinta anomalia dentomaxilara caracterizata prin existenta unui spatiu de inocluzie verticala , dupa ce pacientul si-a terminat miscarea de inchidere a gurii.
  • Ocluzometru Willis

    Este un aparat care masoara dimensiunea verticala de ocluzie(DVO) prin masurarea distantei intre doua puncte arbitrare de pe maxilar si mandibula, pacientul aflandu-se in pozitia de intercuspidare maxima. 

    De obicei in clinica se aleg punctul subnazion cu cel submentonier, iar radiologic se aleg spina nazala anterioara cu gnation.

  • Odontoclaste
    Sunt celule mari, multinucleate, cu citoplasma bogata in organite celulare, fiind specializate in procesul de resorbtie radiculara.
  • Ophrion
    Punct osos aflat la intersectia liniei mediane cu tangenta la arcadele sprancenoase.
  • Opsonimele

    Sunt:

    • Ig G
    • Ig M
    • anumiti constituienti ai complementului.

    Ele sensibilizeaza microorganismele facilitand fagocitarea lor de leucocite.

     

  • Orbitale
    Punct osos cel mai inferior al rebordului orbitar inferior.
  • Oreionul(parotidita epidemica )

    Sau parotidita epidemica este o boală infecţiosă acută, extrem de contagioasă, provocată de virusul urlian.

    Se transmite pe cale aeriană (inhalarea picăturilor de salivă emise de un bolnav) sau prin obiecte recent contaminate. Se întâlneşte mai ales la copii, în particular în colectivităţi (şcoli). Grupa de vârstă cea mai afectată este 5-15 ani. Se manifestă, în principal, prin inflamaţia (uni- sau bilaterală) a glandelor parotide, a principalelor glande salivare(glandele submandibulare si sublinguale.), dar pot fi afectate şi pancreasul, sistemul nervos şi organele genitale.

    Simptome: după o perioadă de incubaţie de 12-23 de zile, debutează brusc cu durere şi tumefierea parotidiană, durere la nivelul musculaturii gâtului, disconfort general, febră moderată, fiori, dureri de cap. Tumefacţia este maximă la 1-3 zile şi durează 3-7 zile.


    Bolnavul cu oreion este contagios 6 zile înainte de debut şi 9-10 zile în perioada de stare.

    Tratament simptomatic. La pacienţii cu orhită compresă cu gheaţă la nivelul scrotului.

    Evoluţie: de obicei vindecare completă, iar imunitatea instalată este permanentă.

    Complicaţii: orhită la băieţi.

  • Ortodontie

    Parte a stomatologiei care asigură aşezarea în poziţie normală a dinţilor pe arcadele dentare.Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare.

  • Osteodensitometria
    Este o metoda de apreciere a densitatii osoase si implicit a rezistentei osoase.
    Aprecierea rezistentei osoase este utila in determinarea riscului de a suferi fracturi.Sunt mai multe metode de apreciere a densitatii minerale osoase, insa metoda cea mai precisa in present este absorbtiometria duala cu raze X denumita pe scurt DEXA sau DXA.
    Este considerata "standardul de aur" in diagnosticul osteoporozei si in evaluarea riscului de fracturi osteoporotice.Metoda foloseste razele X, dar expunerea la radiatii este foarte mica: in timpul efectuarii unei scanari, pacientul este expus la o doza de radiatii de 30 de ori mai mica decat pentru o radiografie pulmonara.
  • Osteoporoza

    Osteoporoza constă în scăderea masei osoase, ceea ce la nivel structural se manifestă ca subţiere şi rarefiere a lamelor osoase care alcătuiesc osul, uneori cu dispariţia lor totală. În acest fel osul nu-şi poate îndeplini funcţia sa principală, aceea de susţinere a corpului şi membrelor.

    Osteoporoza este o boală tăcută. Peste vârsta de 50 de ani circa o femeie din patru şi un bărbat din opt vor fi afectaţi de această boală. În stadiile incipiente osteoporoza nu se manifestă. Oricum, deoarece creşte substanţial riscul de fractură de şold, coloană vertebrală şi mână,  osteoporoza este răspunzătoare de multă suferinţă şi în unele situaţii chiar de deces.

  • Osteosarcomul

    Osteosarcomul (sarcomul osteogenic)  este o forma de cancer care debutează în osteoblaste, celule care sunt destinate să formeze os nou.

    În loc să producă os nou, aceste celule canceroase îl distrug şi slăbesc structura de rezistenţă a osului.

    Osteosarcomul poate debuta în orice os. La copii debutează de regulă la nivelul genunchiului. Alte localizări obişnuite pentru osteosarcom sunt la nivelul coapsei (în femurul mai proximal), sau la nivelul braţului (în humerus), aproape de umăr. Uneori se întinde spre alte oase ori spre plămâni.  În mod excepţional poate debuta în ţesuturile dinafara osului. Adolescenţii şi adulţii tineri fac osteosarcom mai frecvent decât persoanele din alte categorii de vârstă.

  • Osteotomia transmaxilara
    Trepanarea osoasa vestibulara in dreptul apexului radicular al dintelui interesat , in vederea drenarii colectiei purulente.
  • Otodinia
    Otodinia sau otalgia primara este o durere auriculara determinata de afectiunile urechii:otitele externe, medii sau mastoiditele.
  • P
  • Palatoschizis

    Palatoschizis este o anomalie congenitala caracterizata printr-o despicatura la nivelul palatului dur si a valului palatin.Despicatura velopalatina poate apare izolat sau poate fi asociata cu alte malformatii ale craniului, in special cu cheiloschizis ("buza de iepure" - copilul se naste cu buza superioara despicata, dar sunt afectate si nasul, creasta alveolara; "gura de lup" - pe langa buza este despicata bolta palatina si cavitatea bucala, astfel incat cerul gurii comunica cu nasul).
    Despicaturile labio-maxilo-palatine sunt cele mai frecvente malformatii congenitale craniofaciale.

    Cheilopalatoschizis ("gura de lup") interfera serios cu functionalitatea organismului, producand probleme de alimentatie si intarziere in dezvoltarea limbajului; aceste deficiente pot fi corectate dupa tratamentul chirurgical.

     

  • Palparea

    Medicul  poate aplica presiunea digitala extraoral si intraoral deasupra apexului dintelui suspectat.O umflatura poate indica o conditie parodontala patologica.

    Se mai poate folosi si palparea cu sonda pentru a putea pune diferite diagnostice sau pentru a verifica diferite adaptari ale unor lucrari protetice.

  • Papilomatoza orala florida
    Este o afectiune premaligna alcatuita din buchete papilomatoase, verucoase ce apar pe mucoasa jugala, gingii si palatul dur.
  • Papilomavirusurile
    12-papilloma_resize.jpgProduc o serie de tumori benigne ale mucoasei (veruci, papiloame) si sunt implicate in oncogeneza carcinomului de mucoasa.
  • Papula
    Este o leziune redusa cu o forma bine circumscrisa, cu diametre de la 1 la 5 mm. 
  • Paralizia Bell (paralizia faciala periferica)

    Paralizia Bell reprezinta paralizia sau slabiciunea muschilor de la nivelul unei hemifete.

    Lezarea nervului facial care inerveaza musculatura de pe o parte a fetei duce la aparitia unui aspect flasc, cazut al hemifetei respective. Leziunea nervoasa poate de asemenea afecta si simtul gustului si secretia lacrimala si salivara. Aceasta afectiune debuteaza brusc, adesea peste noapte si se amelioreaza de obicei de la sine in cateva saptamani. 
    Paralizia Bell nu constituie rezultatul unui accident vascular cerebral sau al unui accident ischemic tranzitoriu. Cu toate ca accidentul vascular cerebral si accidentul ischemic tranzitoriu pot produce paralizie faciala, nu exista nici o legatura intre paralizia Bell si oricare dintre aceste afectiuni. Paralizia Bell presupune pur si simplu slabiciune sau paralizie. 
     
     
    Etiologia paraliziei Bell nu este cunoscuta. Specialistii sunt de parere ca in unele cazuri ea poate fi cauzata de catre virusul herpetic care produce herpesul labial recurent.In majoritatea cazurilor de paralizie Bell, nervul facial care asigura inervatia muschilor de pe o parte a fetei sufera leziuni datorate unui proces inflamator.

    Exista multe afectiuni care pot produce slabiciunea sau paralizia muschilor fetei. In cazul in care nu se poate identifica un factor specific care sa stea la baza aparitiei slabiciunii musculare, afectiunea se numeste paralizia Bell.  
     
    Principalul simptom ce caracterizeaza paralizia Bell este slabiciunea sau paralizia muschilor de la nivelul unei parti a fetei. Partea fetei care este afectata este plata si lipsita de expresie sau are un aspect "cazut". Printre alte simptome se numara:
     
    - senzatia de uscaciune a ochiului pe partea afectata datorita imposibilitatii de a clipi
    - cresterea secretiei lacrimale la nivelul ochiului afectat
    - durere retroauriculara (portiunea situata in spatele urechii) de partea afectata, care poate aparea la o zi sau doua dupa debutul paraliziei
    - cresterea sensibilitatii in ceea ce priveste perceptia sunetelor
    - salivatie excesiva datorata imposibilitatii de a inchide complet gura
    - senzatia de uscaciune a gurii si dificultati de inghitire datorita scaderii secretiei salivare
    - scaderea sensibilitatii gustative, in special la nivelul varfului limbii.
    Evolutia naturala a bolii este spre agravare in primele zile, urmata apoi de vindecare treptata. In majoritatea cazurilor,  simptomatologia dispare in doua luni. 

    Trebuie retinut faptul ca exista cateva alte afectiuni, cum ar fi de exemplu accidentul vascular cerebral si boala Lyme, care pot produce slabiciune musculara faciala si paralizie.

     

  • Paramixovirusurile
    Produc rubeola si parotida urliana(oreionul).
  • Parodontax Extra 0.2%

    Noua apă de gură parodontax® Extra 0, 2% este prima opţiune pentru îngrijirea intensivă a gingiilor – conţine 0, 2% digluconat de clorhexidină, ingredient antibacterian recomandat de medicii dentişti. Apa de gură parodontax® Extra 0, 2% ajută la oprirea sângerărilor, iritaţiilor şi inflamaţiilor gingivale în faza acută prin reducerea plăcii bacteriene şi inhibarea formării acesteia. Deoarece ingredientul aderă pe suprafaţa dinţilor şi a ţesuturilor din cavitatea bucală, efectul său antibacterian se menţine până la 12 ore.

    Apa de gură parodontax® Extra 0, 2% se utilizează de două ori pe zi şi este recomandată pentru îngrijire temporară, de până la maxim patru săptămâni, fiind indicată pacienţilor cu simptome acute de sângerări, iritaţii şi inflamaţii gingivale, precum şi după intervenţii chirurgicale dentare, conform recomandării medicului dentist.

    După perioada de îngrijire intensivă şi dispariţia simptomelor, pentru a preveni reapariţia acestora,   este recomandată folosirea apei de gură parodontax® pentru utilizare zilnică, care are o concentraţie mai redusă de digluconat de clorhexidină, de 0, 06%. Apa de gură parodontax® pentru utilizare zilnică îndepărtează cu până la 3, 5 ori mai multă placă bacteriană decât doar simplul periaj , ajutând astfel la menţinerea stării de sănătate a gingiilor.

    Pentru persoanele care preferă să evite folosirea produselor cu conţinut de alcool, dar şi pentru femeile gravide sau adolescenţi, a fost creată apa de gură parodontax® Extra 0, 2% în varianta fără alcool, ce are o eficacitate comparabilă cu a produsului cu alcool.

    parodontax® Extra 0, 2% este disponibilă în magazine şi farmacii la un preţ recomandat de 25 RON.

    Apa de gură parodontax® Extra 0, 2%  este un brand al companiei GlaxoSmithKline, care completează gama parodontax® - Gama Nr. 1 în România pentru îngrijirea gingiilor  - reprezentată de: pastele de dinţi parodontax® Classic, parodontax® Fluoride, parodontax® Gentle Whitening; periuţa de dinţi parodontax® cu peri moi, extra-fini; apa de gură parodontax® pentru utilizare zilnică.

  • Parodontax Gentle Whitening

    Pasta de dinţi parodontax® Gentle Whitening completează gama parodontax® - special creată pentru a ajuta la prevenirea sângerărilor gingivale, oferind persoanelor interesate în prevenirea afecţiunilor gingivale şi beneficiul de albire delicată şi eficientă a dinţilor.
    Gama parodontax® este apreciată de medicii dentişti din întreaga lume deoarece ajuta la prevenirea  sângerilor gingivale. Pastele de dinţi parodontax® au o combinaţie unică de săruri minerale şi extracte naturale de plante medicinale: mentă, echinacea, muşeţel, smirnă, salvie, ratania.

    Astfel, noua pastă de dinţi parodontax® Gentle Whitening  combină eficacitatea extractelor naturale cu cea a sărurilor minerale: distruge agenţii patogeni din cavitatea bucală responsabili de gingivită, neutralizează acizii care atacă dinţii şi gingiile şi fortifică, în acelaşi timp, gingiile. În plus, parodontax® Gentle Whitening  asigură o senzaţie prelungită de prospeţime, albeşte delicat şi eficient dinţii, şi previne apariţia cariilor dentare, datorită conţinutului de fluor. 

    Pasta de dinţi parodontax® Gentle Whitening 75ml este disponibilă în magazine şi farmacii la un preţ recomandat de 18 RON.

  • Parodontoza

    Parodontoza reprezinta o denumire foarte raspandita, insa incorecta, data afectiunilor parodontale. Aceste boli afecteaza tesuturile ce au rolul sustinerii dintilor in os, si anume: cementul de pe suprafata radacinilor dentare, osul alveolar si ligamentele parodontale. Este vorba de o inflamatie care determina in timp absorbtia osului, retragerea gingiei si dezvelirea radacinilor.

    Care sunt cauzele parodontitelor?

    Factorul cauzal cel mai frecvent este reprezentat de igiena bucala deficitara. Placa bacteriana acumulata la nivelul santului gingival (spatiul dintre dinte si marginea libera a gingiei), prin intermediul bacteriilor si al toxinelor pe care le contine, poate induce inflamatia tesutului gingival (=gingivita). Daca inflamatia persista, poate avansa spre profunzime, adica spre os, radacina, fibrele parodontale, pe care le distruge treptat. Bineinteles,  gingia se desprinde de pe dinte, se pot asocia pungi parodontale profunde in jurul dintilor, respiratia urat mirositoare,  dintii pot deveni mobili, deseori isi schimba pozitia pe arcada, afectand astfel mestecatul alimentelor si vorbirea. Distructiile pot fi atat de grave, incat se ajunge la pierderea dintilor.

    In afara de igiena precara, exista o mare varietate de alti factori cauzali in instalarea afectiunilor parodontale: tulburari hormonale (pubertatea, sarcina, menopauza sau bolile hormonale), medicamente (antiepileptice, antihipertensive), diferite boli – precum diabetul zaharat, leucemia, boli sanguine, boli congenitale, etc.

    Monitorizarea evolutiei bolii se poate face prin inregistrarea repetata a adancimii santului gingival / pungii parodontale din jurul dintilor afectati. Cu cat creste profunzimea masurata, cu atat este mai grava distructia.

    In stadiile avansate ale bolii parodontale este necesar un tratament complex (detartraj, periaj profesional, tratament medicamentos, instruirea pacientului in vederea insusirii tehnicii corecte de igienizare), completat adesea cu interventii chirurgicale.

    Prevenirea bolilor parodontale se asigura printr-o igiena bucala corecta si regulata.


    Semne ale parodontopatiilor:
    Numai medicul dentist poate diagnostica afectiunile parodontale. Daca observati unul sau mai multe dintre semnele de mai jos, consultati-va medicul stomatolog:
    gingia sangereaza
    gingia are culoarea rosu aprins, este umflata sau usor dureroasa
    gingia este retrasa de pe dinte.
    dintii au inceput sa se miste.
    - periodic apar pungi de puroi la nivelui gingiei.
    - exista modificari in modul in care dintii celor doua arcade se intalnesc in timp ce muscati
    - respiratia este urat mirositoare sau aveti in permanenta un gust neplacut in gura

     

  • Pedodontie

    Este specialitatea medicala dentara care  se ocupa de:

    • patologia odontala si parodontala a dintilor temporari si permanenti in perioada de crestere
    • patologia mucoasei cavitatii bucale a copilului si a adolescentului
    • metodele de prevenire si tratament ale afectiunilor stomatologice ale copilului si adolescentului.
  • Pelicula salivara
    Este un film glicoproteic care adera de suprafetele dintilor. Aceasta apare dupa putin timp de la periajul corect al dintilor. Pelicula nu contine bacterii si participa la procesele de remineralizare – demineralizare a smaltului. O data cu colonizarea peliculei salivare cu bacterii gram pozitivi, aceasta ia denumirea de placa bacteriana.
     
  • Pemfigus
    Este o afectiune cutaneo-mucoasa autoimuna care se manifesta clinic prin formarea unor leziuni buloase si apoi ulcerative cronice la nivelul cavitatii bucale.Ulceratiile au tendinta de confluare, prezentand aspect de harta.O usoara tractiune a mucoasei vecine aparent sanatoase duce la clivaj epitelial-semnul Nikolski pozitiv.Leziunile bucale pot preceda cu 9luni-1an aparitia leziunilor cutanate(in 60%cazuri).
  • Pene dentare

    Sunt accesorii ce permit adaptarea matricei la pragul gingival si datorita elasticitatii ligamentelor parodontale faciliteaza o separatie a dintilor.

    Pot avea si functii aditionale de conducator de lumina pentru imbunatatirea vizibilitatii, iar la obturatiile de compozit fotopolimerizabil ele participa efectiv la fotopolimerizarea acestora(pene reflectorizante).

  • Pensa
    Pensa este un instrument standard, folosit  in stomatologie pentru a pune sau pentru a indeparta obiecte mici din cavitatea bucala.
  • Perforina

    Perforina este o proteină ucigaşă care distruge celulele bolnave din organism  si a fost descoperită de o echipă de cercetători australieni şi britanici, aceasta putând fi folosită în lupta împotriva unor maladii grave precum cancerul, malaria şi diabetul.

     "Această proteină, numită perforină, atacă celulele anormale şi produce o fisură în membrana lor, prin care intră enzimele ucigaşe", a explicat James Whisstock, cercetător la Universitatea Monash din Melbourne, coordonatorul studiului. În opinia sa, această descoperire explică "unul dintre misterele fundamentale ale imunităţii".

    "Perforina este arma pe care corpul nostru o foloseşte în procesul de «lichidare» a inamicului. Ea intră în acele celule care au fost contaminate de un virus sau care au fost transformate în celule canceroase, permiţând accesul unor enzime care distrug acele celule. Fără ea (perforină, n.r.), sistemul nostru imunitar nu ar putea distruge acele celule", a adăugat coordonatorul studiului.

    Oamenii de ştiinţă din Australia şi de la Birkbeck College din Londra au folosit microscoape foarte puternice pentru a examina structura şi funcţiile perforinei. Fără perforină, produsă de celulele ucigaşe care se activează pentru a distruge invadatorii toxici , organismul nu ar putea lupta împotriva infecţiilor.

    Studiile efectuate pe şoareci au evidenţiat o anumită legătură între un deficit de perforină şi leucemie.

    Această descoperire are implicaţii majore în domeniul maladiilor autoimunitare, cum este cazul diabetului juvenil de tipul 1, dar şi pentru pacienţii care au beneficiat de un transplant, deoarece această proteină este asociată, totodată, cu procesul de eliminare a celulelor sănătoase şi cu respingerea ţesuturilor organice.

    Graţie noului studiu, cercetătorii au aflat că structura perforinei este similară celei a toxinelor bacteriale, precum listeria şi bacillus anthracis (antrax), ceea ce înseamnă că organismul mamiferelor şi-a însuşit de-a lungul secolelor de evoluţie anumite "tactici de apărare" pe care le-a învăţat de la bolile cu care a fost contaminat.

    Sursa:Mediafax

     

  • Peria interdentară

    În general, la un parodonţiu integru, regiunea interdentară este ocupată şi protejată de papila interdentară.

    Datorită arhitecturii vestibulare şi orale a acestei structuri gingivale, spaţiul dintre dinţi nu este uşor accesibil în cursul igienizării. În aceste cazuri se recomandă utilizarea aţei dentare, însă deseori pacienţii  se confruntă cu dificultăţi în manipularea firului şi curăţarea eficientă a spaţiului interdentar.

    Spre deosebire de firul de mătase, periile interdentare sunt mai uşor de folosit. Ele sunt disponibile sub formă cilindrică sau cilindro-conică, iar pe secţiune transversală sunt rotunde. Prezintă o tijă în axul central şi sunt disponibile în dimensiuni şi durităţi variate.

    Periile interdentare se folosesc  numai atunci cand exista spatii interdentare.
     

  • Peutz-Jeghers,Sindrom
    Este o afectiune dominanta autosomala care consta in pigmentarea melanica a pielii(in special pielea periorala), a mucoaselor si in aparitia polipozei intestinale.
  • Piatra dentara

    Numit popular si “piatra”, tartrul dentar reprezinta un depozit dur, calcifiat ce se depune pe suprafetele dentare, indeosebi pe fetele interioare ale incisivilor inferiori, pe fata dinspre obraz a molarilor superiori, precum si in regiunile in care dintii nu se pot curata corespunzator (dinti inghesuiti, respectiv cei pe care nu se mesteca din pricina unor dureri). De asemenea,  tartrul dentar se regaseste si pe lucrarile dentare - coroane, punti sau plombe.

    Initial,  tartrul dentar are culoare alb-galbuie, dar in timp se coloreaza spre brun-cenusiu cu pigmentii din alimentatie (proveniti in special din cafea, cola, ceaiuri, tutun).

    Tartrul se depune de la varste tinere, fiind intalnit la peste 50% din populatia cu varsta peste 40 de ani. Cauzele acumularii sale nu sunt deplin elucidate, dar cel mai des incriminat factor este igiena bucala defectuoasa. La ora actuala exista numeroase teorii in aceasta privinta, insa nici una nu ofera explicatia completa. Un lucru este insa cert: dezvoltarea tartrului presupune preexistenta placii bacteriene pe suprafetele dentare, ale carui elemente se calcifica in timp, ducand la formarea depozitului dur. De asemenea, alaturi de igiena deficitara, in procesul de acumulare a tartrului mai participa si alti factori, precum modificarea cantitativa si calitativa a salivei, pozitia dintilor pe arcada, lucrarile dentare incorecte si alimentatia. Astfel, este importanta atat compozitia, cat si consistenta alimentelor. Cele bogate in fosfati si azotati (spanac, fasole, mazare) produc prin eliminarea amoniacului si ureei (care se face si prin saliva) o crestere a pH-ului salivar, favorizand precipitarea sarurilor minerale, deci formarea tartrului. Dietele cu alimente moi, rafinate nu solicita destul aparatul masticator, eliminand astfel autocuratirea, mecanism ce se realizeaza pe suprafata dintilor cu ajutorul musculaturii aflate in miscare.

    Tartrul este un factor favorizant pentru bolile parodontiului, afectiuni ale tesuturilor care asigura mentinerea dintelui in os. Prezenta acestui depozit, alaturi de placa bacteriana ce acopera suprafata sa, determina in timp inflamarea gingiei, cu diminuarea suportului osos, deci implicit mobilizarea si pierderea dintelui afectat.

    Tartrul se poate indeparta de catre medicul dentist, printr-o procedura numita detartraj, urmata de periaj profesional si instructiuni referitoare la mentinerea unei igiene orale corecte. Multi pacienti au tendinta de a refuza detartrajul, din teama de a nu favoriza astfel aparitia cariei dentare in regiunile unde se inlatura tartrul, idee total gresita.

    Persoanelor care prezinta acumulari pronuntate de tartru se recomanda repetarea procedeului de igienizare de doua ori pe an.

     

  • Pica

    Este o maladie bizara, care afecteaza mai ales copiii, caracterizata prin nevoia constanta de a consuma non-alimente, mai precis orice obiecte pe care in mod normal nimeni nu le-ar manca: gunoi, hartie, lipici etc.

    Desi s-a speculat ca simptomele bolii apar ca urmare a carentelor de minerale, medicii nu au putut identifica cu exactitate cauzele.

  • Piezochirurgia
    Este o tehnica chirurgicala care foloseste inducerea de oscilatii ultrasonice tridimensionale controlate, fiind folosita in osteotomii, osteoplastii, extractii, implantologie, parodontologie, endodontie si ortodontie chirurgicala.
  • Pigmentatia melanica rasiala
    Se datoreaza prezentei melanocitelor intr-o proportie mai mare in portiunile profunde ale epiteliului la nivelul gingiilor, palatului si mucoasei jugale.
  • Pilon de sticla ZX27
    Sticla stomatologica care se foloseste pentru lucrarile protetice fixe pentru extensii distale(se cimenteaza bontul de sticla in interiorul ultimei coroane prin cimentare).
  • Placa bacteriana
    Placa bacteriana dentara (biofilmul dentar) este depozitul moale, biofilmul ce adera de suprafata dintilor sau de alte suprafete dure din cavitatea bucala (restaurari protetice fixe sau mobile, implante) si nu se îndeparteaza la simpla clatire sau la un jet de apa. În orice mostra de placa bacteriana se identifica cel putin 30 de specii bacteriene, astfel încît se poate spune ca biofilmele care colonizeaza suprafetele dentare sunt printre cele mai complexe biofilme care exista în natura.
  • Plaga

    Constituie intreruperea continuitatii tesuturilor, cu sau fara pierderi de substanta , determinata de o cauza externa(mecanica, fizica sau chimica).

     

  • Plicile alveolo-bucale
    Plici ale mucoasei care traverseaza santurile vestibulare; la nivelul maxilarului intre cei 2 premolari, iar la mandibula intre canin si primul premolar .
  • Pneumatizare
    Este procesul prin care sinusurile maxilare au tendinta de a se mari in dimensiune in zonele crestelor alveolare edentate(unde dintii au fost extrasi). 
  • Pogonion
    Punct osos aflat cel mai anterior in planul mediosagital de pe proeminenta mentoniera.
  • Poliartrita reumatoida

    Poliartrita reumatoidă (PR) reprezintă reumatismul inflamator cel mai frecvent, ea afectând aproximativ 1% din populaţia generală.

    Netratată sau tratată necorespunzător are de obicei o evoluţie severă şi progresiv agravantă, generând durere şi inflamaţie articulară, distrucţii osteo-cartilaginoase şi handicap funcţional.

    Severitatea bolii rezultă din faptul că peste 50% din pacienţi îşi încetează activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate gravă în primii 2 ani de evoluţie. Apariţia unor leziuni viscerale este responsabilă de o scurtare a duratei medii de viaţă cu 5 până la 10 ani. Rezultă astfel că poliartrita reumatoidă reprezintă nu numai o importantă problemă medicală ci şi o problemă socială, de sănătate publică.

  • Polidipsie
    Sete pronunţată.
  • Polifagie
    Creşterea apetitului, a poftei de mâncare.
  • Poliurie
    Eliminare de urină în cantitate mai mare decât cea normală.
  • Porion
    Punct osos cel mai superior al conductului auditiv extern osos.
  • Porphyromonas gingivalis
    Porphyromonas gingivalis este:
    • Un gram negativ, strict anaerob.
    • Nu se considera o parte din flora normala.
    • factorilor de virulenţă: poseda enzime proteolitice foarte puternice, colagenoze, factori chimici aderenta (se ataşează la eritrocite şi  determina aglutinarea ), descompune immunogloblinele.
    • Implicat în boală coronariană
    • transmisibile de la mamă la copil şi la un grad mai mic între parteneri
    Sensibil la metronidazol.
  • Preeclamsia

    Este un sindrom specific sarcinii, caracterizat prin:

    1. HTA cu valori constant crescute
    2. edeme periferice
    3. proteinurie
    4. tulburari de vedere si neurologice
  • Premolari
    Sunt dinti cu doi cuspizi, avand scopul de a sfasia si partial de a tritura alimentele.Au una sau doua radacini.Sunt in numar de 8.(4 superiori si 4 inferiori).
  • Prevotella intermedia
    Prevotella intermedia este:
    • anaerob strict, gram negative, poate fermenta zaharuri complexe
    • Foarte proteolitic
    • Uneori asociat cu halitoza
    Sensibil la metronidazol şi clindamicină.
  • Prodentia

    Prodentia reprezinta inclinarea vestibulara a dintilor frontali, fiind mai des intalnita la arcada superioara.

  • Profilaxia dentara

    Termenul de profilaxie defineste prevenirea bolii.Profilaxia dentara este o metoda de prevenire a bolilor stomatologice.

    Scopul este de a identifica si indeparta substantele nocive de pe suprafata dentara(placa dentara, tartrul dentar, resturile alimentare="curatarea dintilor ").

  • Progeria

    Este o anomalie de colagen, caracterizata prin nanism si imbatranire prematura.

    Aspectul facial este caracteristic:

    • fata mica, disproportionata
    • retrognatie mandibulara
    • nas in forma de cioc.

     

  • Prolapsul de valvă mitrală

    Prolapsul de valvă mitrală este una dintre afecţiunile cele mai frecvente ale inimii. El apare atunci când cele două valvule care formează valva mitrală bombează în atriul stâng şi nu se închid etanş.


    Valva mitrală este o structură care separă atriul stâng de ventriculul stâng.  În mod normal sângele trece din atriul stâng în ventriculul stang în timpul diastolei, valva mitrală fiind deschisă, apoi valva mitrală se închide şi sângele trece mai departe în aortă în timpul sistolei.
    Când valva mitrală nu se închide perfect sângele trece din ventricul înapoi în atriu apărând aşa numita insuficienţă mitrală.Prolapsul de valvă mitrală afectează aproximativ 2 procente din populaţia adultă.


    Manifestări clinice
    Unii pacienţi pot fi asimptomatici toată viaţa, diagnosticarea acestei afecţiuni reprezentând o surpriză pentru ei.
    Când apar simptome, acestea sunt foarte variate de la un pacient la altul.

    Astfel poate apărea :
    -ritm cardiac neregulat (aritmii)
    -ameţeli
    -respiraţie îngreunată (dispnee)
    -oboseală
    -tuse
    -anxietate şi panică
    -durere toracică care nu e datorată unei afecţiuni coronariene.
    Cauza prolapsului de valvă mitrală nu este cunoscută. Poate fi ereditară, sau poate apărea în boala coronariană, boli ale ţesutului conjunctiv.
    Tratament
    La majoritatea pacienţilor afecţiunea este asimptomatică şi nu necesită tratament sau schimbarea stilului de viaţă. De asemenea nu produce scăderea speranţei de viaţă.
    Tratamentul este necesar doar atunci când simptomatologia se agravează.


    Complicaţiile care pot apărea sunt insuficienţa mitrală gravă, endocardită, trombembolii, aritmii. În caz de prolaps de valvă mitrală cu suflu sistolic este necesară profilaxia endocarditei bacteriene.

  • Prosthion

    Punctul cel mai inferior si anterior al rebordului alveolar superior in plan mediosagital, plasat in varful langhetei osoase dintre cei doi incisivi centrali superiori.

  • Proteine morfogenetice osoase(PMO)
    Sunt celule si molecule embrionare care au proprietati de regenerare tisulara indusa(RTI).Ele reusesc sa conduca la formarea , cresterea si dezvoltarea componentelor osoase parodontale afectate ireversibil de parodontita marginala profunda(se reface maxim 0, 5-0, 8mm).
  • Protetica
    Protetica trateaza metodele de restaurare morfo-functionala si estetica ale  aparatului dento-maxilar (ADM) cu ajutorul unor proteze(din punctul de vedere al medicinii dentare).
  • Protetica dentara fixa

    Protetica dentara fixa studiaza metodele si tehnicile de protezare cu ajutorul lucrarilor (pieselor, restaurarilor) protetice fixe. În general, protezele fixe sunt confectionate în laborator, de catre tehnicianul dentar, dar numeroase proteze fixe provizorii pot fi realizate si în cabinetul stomatologic.

    Particularitatea care da numele acestor restaurari este legata de fixarea (cimentarea) lor permanenta. Prin contrast, protezele mobilizabile (partiale sau totale) pot fi îndepartate voluntar, de catre pacient.

    Cu toate acestea, exista tipuri de proteze pe care le includem în categoria pieselor protetice „fixe”, care pot fi îndepartate de pacient – proteze fixe mobilizabile (de ex. coroanele/puntile telescopate) sau de medic – proteze fixe demontabile (de ex. coroanele/puntile fixate cu suruburi la nivelul implanturilor dentare) .

  • Protezele fixe unitare (PFU)

    Protezele fixe unitare (PFU) sunt restaurari ale unui dinte, indicate pentru tratamentul sau prevenirea aparitiei
    unor afectari dento-parodontale; cele mai frecvent folosite PFU sunt coroanele dentare.

    Protezele fixe unitare (PFU) pot fi:

    •  singulare (separate) sau 
    •  solidarizate (în engleza – splinted), pe mai multi dinti vecini.
  • Psoriazis
    Psoriazisul este o boală cronică cu o evoluţie greu de apreciat prezentând recidive, acutizări şi ameliorări. Stresul, infecţiile, anumite medicamente, clima rece sunt factori agravanţi ai acestei boli.
    În etiologia psoriazisului sunt implicaţi factori genetici, imunologici, factori de mediu şi factori legaţi de fiecare individ în parte. Evitarea climatului rece, hidratarea corespunzătoare a pielii, evitarea folosirii unor medicamente, menţinerea integrităţii pielii reduc apariţia de complicaţii şi favorizează în sens favorabil evoluţia bolii. Psoriazisul este o boala cronică ceea ce înseamnă că nu există un tratament care să asigure vindecarea lui completă.
    Tratamentul psoriazisului include folosirea produselor cu uz topic şi a medicamentelor care modifica răspunsul imun al organismului. Dar majoritatea medicamentelor cu utilizare sistemică au efecte secundare asupra ficatului şi rinichiului.
    Stresul şi stilul de viaţă sunt cei mai importanţi factori care influenţează evoluţia acestei boli. O dietă echilibrată cu evitarea lipidelor şi interzicerea consumului de alcool sunt o etapă importantă în cadrul strategiei terapeutice.
    Folosirea extractelor din plante, climatoterapia, dietele speciale, anumite terapii de reducere a stresului şi de menţinere a unui echilibru emoţional sunt folosite cu succes.
  • Pulpa dentara

    Tesut conjunctiv vascularizat si inervat, situat in cavitatea centrala a dintelui, endodontiul.

    Pulpa dentara, denumita impropriu nerv dentar, asigura formarea dentinei, precum si nutritia, sensibilitatea si apararea dintelui.

    Se distinge pulpa situata in camera pulpara, situata in centrul coroanei, de pulpa radiculara, existenta pe canalul fiecarei radacini.

  • Punctul A al lui Downs
    Punctul cel mai infundat sau posterior in planul mediosagital al rebordului alveolar superior;el reprezinta granita imaginara intre baza maxilarului superior si procesul alveolar, deci locul de proiectie al apexurilor incisivilor superiori.
  • Punctul B al lui Downs

    Punctul cel mai infundat sau posterior in plan mediosagital al rebordului alveolar inferior;el reprezinta granita imaginara intre baza mandibulei si procesul alveolar, deci locul de proiectie al apexurilor incisivilor inferiori.

  • Puntile dentare

    Protezele fixe partiale (PFP), numite si punti dentare, sunt indicate in special pentru tratamentul (protezarea)
    unor brese edentate.

    Puntile dentare sunt agregate cu ajutorul unor PFU, la nivelul dintilor restanti, numiti dinti stilpi de punte sau, pe scurt, dinti stilpi.

    PFU din structura puntilor dentare se numesc elemente de agregare sau retentori .

    Partea unei punti dentare corespunzatoare unei brese edentate, reface morfo-functional si estetic dintii absenti si se numeste corp de punte.O punte dentara poate prezenta mai multe corpuri de punte, atunci cand protezeaza brese edentate distincte. Un corp de punte este alcatuit din intermediari ai corpului de punte sau, pe scurt, intermediari.

    Zonele de jonctiune dintre doua elemente alaturate ale unei punti dentare, elemente de agregare sau corpuri de punte se numesc conectori. Conectorii pot fi:

    •  rigizi – obtinuti prin turnare unica sau prin solidarizarea ulterioara (sudare, lipire, imbinare cu suruburi) a partilor componente ale puntii, sau
    •  non-rigizi sub forma de culise simple, ruptori de forte etc.


    Din cele de mai sus este evident ca PFU sunt indirect indicate, ca parti componente ale PFP si pentru protezarea
    breselor edentate, iar puntile dentare – prin intermediul elementelor de agregare sunt indirect utilizate si pentru tratamentul unor afectari dento-parodontale de la nivelul dintilor stalpi. De asemenea, atat coroanele cat si puntile dentare pot prezenta variante constructive care sa asigure mentinerea, sprijinul si stabilizarea unor proteze partiale sau supraproteze mobilizabile.

  • Q
  • Quick (timp al lui)
    Timp de protrombina(analiza de sange).
  • Quincke (edem al lui)

    Edemul lui Quincke este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata.


    Acest edem se poate declansa prin absortia de alimente, de o intepatura de insecta sau de luarea unor medicamente(sau dupa anestezii dentare).


    Edemul afecteaza mucoasele bucale si ale cailor respiratorii superioare, precum si tesuturile subcutanate laxe ale fetei.

    Se manifesta printr-o umflatura bine delimitata, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasa, dar care produce o senzatie de arsura.


    Poate cauza din asfixia din cauza localizarii lui.


    Se impune un tratament de urgenta , mai ales daca exista o jena respiratorie, cu corticosteroizi injectabili cu actiune rapida, asociati cu clorhidrat de adrenalina.


    In caz ca tratamnetul nu da roade si edemul continua sa evolueze, este imperativ transportul bolnavuilui la reanimare.


    Sinonim - angioedem,  edem angioneurotic.
     

     

  • R
  • Rabdomiosarcom
    La copii cel mai frecvent tip de sarcom al părţilor moi îşi are originea în muşchii striaţi - cei care mişcă oasele. Acest tip de sarcom(tumora maligna) se numeşte rabdomiosarcom. Debutează de regulă la nivelul braţelor sau picioarelor, dar poate fi întâlnit şi cu alte localizări, cum ar fi gâtul sau capul (la baza craniului sau în jurul ochilor).
  • Rabia

    Rabia este o boală virală provocată de un virus neurotrop care se găseşte în saliva animalelor. Se caracterizează prin tulburări ale sistemului nervos central, urmate de paralizie şi moarte. Muşcăturile care afectează faţa, capul, gâtul sau mâinile sunt considerate cu risc crescut.


    Simptome: Perioada de incubare este în medie de 30-40 de zile. Primele simptome ale infecţiei cu virusul turbării la oameni sunt dureri şi o senzaţie de amorţire a părţii muşcate, febră, iritaţie în gât, ameţeli, halucinaţie, tahicardie (bătăi cardiace frecvente), vomă, diaree, dureri abdominale şi moleşeală. La unii indivizi, implicarea timpurie a sistemului nervos se manifestă prin teamă, agitaţie, nervozitate, insomnie sau depresie. Simptomele progresează rapid, într-un interval de ordinul zilelor şi duc la paralizie, spasme ale gâtului, delir, halucinaţii, comă, aritmie cardiacă şi în final deces (în 2-3 zile).

    Tratament: Intervalul de incubaţie constituie fereastra de timp în care se poate administra un tratament eficient. Metodele moderne de tratare a turbării aplicate la timp permit organismului să invingă boala.

    Profilaxie: cu vaccinul antirabic, administrat subcutan.
     
     

  • Radacina dentara

    Parte a dintelui inclusa in alveola dentara a osului maxilar sau mandibular.Are rol de fixare a dintelui in os, fiind alcatuita din cement (la suprafata), dentina si canal/sau canale radiculare.

    In general incisivii,  caninii,  premolarii inferiori si al doilea premolar superior au cate o radacina. Primul premolar superior prezinta in majoritatea cazurilor doua radacini. Molarii de sase ani (primii molari) au de obicei trei radacini, in vreme ce restul molarilor pot avea numar variat de radacini.Soliditatea dintelui depinde de buna sa implantare si de starea buna a radacinii sale.

    Resorbtia radacinilor dintilor de lapte este un fenomen fiziologic care face parte din procesul in cursul caruia dispar primii dinti. In schimb, resorbtia radacinii unui dinte definitiv este intotdeauna patologica, cauzata de un traumatism sau de o carie care, in absenta tratamentului, s-a intins pana la radacina. Radacina dentara poate, de ase­menea, sa fie lezata in cursul unei parodontopatii (afectarea gingiei si a osului in care este implantata radacina dentara). 

     

  • Radiografie bitewing

    Este o radiografie dentara pe care se pot vedea:

    • carii interproximale
    • conturul obturatiei facute
    • integritatea marginilor cervicale ale obturatiei facute
    • marimea pulpei si relatia ei cu cariile si obturatiile
    • inaltimea crestei alveolare
    • localizarea de odontoame.
  • Radiografie cefalometrica
    Un film radiografic utilizat in studiul stiintific al masuratorilor legate de cap si puncte de referinta specifice.
  • Radiografie dentara

    Imagine a dintilor si a maxilarelor, obtinuta prin expunerea la radiatiile X.

    O radiografie dentara se indica cu scopul de cautare a anomaliilor nedecelabile la examenul clinic, cariilor in primele stadii, abceselor, chisturilor sau granulomelor de la varful unei radacini dentare, sau existentei unei tumori,  a fracturilor dentare sau maxilare, existentei unui dinte inclus.

  • Radiografie panoramica
    O radiografie extraorala care include mandibula si maxilarul pe un singur film.
  • Raguseala
    Modificare permanenta sau temporara a timbrului si intensitatii vocii. Disfonie.
  • Ramsay-Hunt,Sindrom

    Este o paralizie faciala a nervilor inferiori cu vezicule pe aceeasi parte a:

    • faringelui
    • CAE-conductul auditiv extern
    • fata.

    Este provocat de virusul Zoster care prinde ganglionul geniculat.

  • Ranula
    Este un chist mucoid al planseului bucal, intalnita in special la adolescentii si adultii tineri, mai frecventa la femei decat la barbati.Se mai numeste broscuta sau grenouillette.
  • Raynaud sindrom

    Sindromul Raynaud este o afectiune a arterelor periferice caracterizata prin modificarea succesiva a culorii degetelor mainii si mai rar piciorului, de la paloare (degetele albe) la cianoza (violet), urmata de hiperemie (roseata). Acesta reactie trifazica este declansata de spasmul arterelor de la nivelul mainii, degetele fiind lipsite de aport de oxigen, de unde si aparitia palorii si apoi a cianozei. Inlaturarea spasmului si reluarea fluxului sangvin catre tesuturi, produce hiperemia si coloratia rosie a degetelor.

     

  • Reactia de imunofluorescenta
    Tehnica pentru punerea in evidenta a anticorpilor specifici anti-HIV care apar in sange ca urmare a infectarii cu HIV - virusul imunodeficientei umane. Este utilizata ca test de confirmare a seropozitivitatii constatate prin testul ELISA.
  • Referita

    Referita sau otalgia nonotogenica este o durere la nivelul urechii ce este provocata de alte structuri anatomice(dintii, amigdalele).

    Este o durere iradiata si se mai numeste si otalgie secundara.

  • Regenerare tisulara ghidata(RTG)

    Este o procedura chirurgicala de stimulare si crestere osoasa a tesuturilor parodontale profunde prin implantarea unor substante sau produse

    • fie cu rol de bariera
    • sau de stimulare
    • fie de control

    a repopularii celulelor in zona locala de defect, ramasa, intr-o forma avansata de parodontopatie. 

  • Regenerare tisulara indusa(RTI)

    Este o tehnica chirurgicala moderna menita sa resuscite tesuturile parodontale resorbite sa-si declanseze mecanismele de refacere tisulare prin:

    1. utilizarea unor proteine naturale sau de sinteza
    2. interpozitie de membrana, cu rol de bariera
    3. implantarea de grefe osoase
  • Regurgitatie

    Revenirea alimentelor ingerate din stomac sau esofag, fara efort de varsatura.

    Se intalneste in esofagite si stenoze esofagiene,  dar si in unele afectiuni gastrice (ulcer gastric, gastrite cronice).
     

     

  • Reincluzie
    Reprezinta procesul de reintoarcere in os a unui dinte care a fost initial erupt pe arcada dentara.
  • Replantarea dentara

    Este o metoda chirurgicala prin care un dinte expulzat accidental sau extras in scop terapeutic se repune in propria sa alveola.

     

  • Resorbtia radiculara
    Este un fenomen biologic care consta in scurtarea treptata a radacinii dintilor temporari pana la disparitia completa sau aproape completa , urmata de caderea acestora in vederea inlocuirii cu dentitia permanenta.
  • Resuscitare cardiorespiratorie
    Se refera la masurile si actiunile care trebuiesc intreprinse atunci cand avem de-a face cu o persoana aflata in stop respirator si/sau cardiac , avand drept scop salvarea vietii acesteia.
  • Retainer

    Este un aparatul de contentie. El va "retine" dintii in pozitia lor corecta, dupa ce s-au aliniat ortodontic. Se poarta temporar (1-3 ani) sau permanent (toata viata). Retainer-ele sunt de 2 tipuri: mobile si fixe.

    ESTE FOARTE IMPORTANT sa se poarte aceste aparate atat timp cat este stabilit de catre medicul ortodont. In caz contrar se poate ajunge din nou la dinti malpozitionati, facand inutil astfel tratamentul realizat deja.

    Aparatele de contentie mobile cele mai cunoscute sunt Hawley si Essix.

     

     

  • Retainer Essix
    Retainer-ul Essix seamana foarte mult cu gutierele Invisalign. Este transparent si "imbraca" dintii nou pozitionati. Avantajul fata de retainer-ul Hawley este ca este invizibil (spre deosebire de celalalt tip, la care se vad ligaturile de metal peste dinti).
  • Retainer Hawley
    Retainer-ul Hawley este un aparat de contentie mobil realizat din acrilat si metal. Se realizeaza dupa mulajul fiecarui pacient si este astfel unic de la om la om. Se pot plasa elemente grafice pe el.
  • Retrovirusurile

    Produc infectia HIV.

  • Reumatismul articular acut(RAA)

    Reumatismul articular acut este o afecţiune inflamatorie, probabil de natură autoimună, la nivelul articulaţiilor.

    Afectează simultan mai multe organe, inclusiv inima, rinichii, tegumentul şi sistemul nervos central.

    Simptomesimptome articulare variind de la artralgii (dureri articulare) la artrită (inflamaţia articulaţiilor); articulaţiile implicate sunt cele medii sau mari; afectarea articulară este migratorie; cardita este prezentă la 65% din bolnavi. Simptomele dispar după 3-4 săptămâni fără deformări permanente.

    Tratament: medicaţie antiinflamatorie. Pacienţilor cu artrită se dau antialgice, celor cu aritmii cardiace se dau antiaritmice adecvate. Se recomandă prezentarea urgentă la medic.

    Evoluţie: sechelele se înregistrează la nivel cardiac şi depind de severitatea carditei.
     

  • Rezectie apicala
    Este o metoda chirurgicala care consta in indepartarea apexului periapical, fiind precedata sau nu de tratament endodontic(obturatie de canal).
  • Rezonanţa magnetică nucleară (RMN/ MRI)

    Rezonanţa magnetică nucleară (RMN/ MRI) reprezintă o tehnică imagistică, care foloseşte unde electromagnetice produse de o bobină enormă, în interiorul căreia este introdus pacientul.

    Energia electromagnetică este absorbită de corp şi eliberată apoi într-un anumit mod, în funcţie de tipul de ţesut şi de calităţile acestuia, inclusiv cele determinate de tumoră. Un computer tranduce aceste unde emise de corp într-o imagine foarte detaliată a părţilor studiate. Pe RMN se văd foarte bine părţile moi. Secţiunile sunt  transversale şi longitudinale.

  • Rinita (coriza, guturaiul)

    Rinita este o inflamaţie acută a mucoasei nazale.


    Cauze: infecţii virale, care ulterior favorizează suprainfecţia bacteriană.

    Factorii predispozanţi sunt: frigul, poluarea atmosferică, expunerea în medii aglomerate, obstrucţia nazală, oboseala fizică şi psihică, alcoolismul, fumatul, deficienţe în alimentaţie.

    Simptome: Boala debutează cu indispoziţie, senzaţie de frig, febră, oboseală, dureri de cap, inapetenţă, uscăciunea nasului, mâncărime nazală, strănut, înfundarea nasului; ulterior apare secreţia nazală, lăcrimare, diminuarea mirosului, gustului şi auzului. Se vindecă în aproximativ 9-12 zile.


    Complicaţii rare: afectarea urechii, sinusurilor, ochilor şi a căilor respiratorii.

    Tratamentul cuprinde: desfundarea nasului prin toaleta foselor nazale şi administrarea picăturilor decongestive nazale, inhalaţii, medicaţia simptomatică: antitermice, antitusive, antiinflamatorii, vitamine, antibiotice pentru prevenirea suprainfecţiei bacteriene. Se recomandă neapărat consultaţia medicală. Nu luaţi medicamente fără prescripţie medicală.

    Profilaxievaccinare şi igienă individuală, tratarea obstrucţiei nazale, evitarea efortului exagerat, alimentaţie echilibrată caloric.
     
     

  • Rubeola
    Este boala a copilariei produsa de un virus din categoria paramixovirusurilor inrudit cu virusul oreionului si al gripei.Se propaga pe cale respiratorie, iar afectiunea este foarte contagioasa. 
  • Rugi palatine
    Sunt reliefuri ale mucoasei, cute, in nr. de 2-6, dispuse simetric in treimea anterioara a palatului dur, de o parte si de alta a liniei mediane.
  • S
  • Saliva parotidiana
    Este o saliva de tip seros (saliva de masticatie) secretata de glanda parotida.
  • Saliva sublinguala

    Este  o saliva vascoasa, bogata in mucina (saliva de deglutitie) produsa de glanda sublinguala.

     

  • Saliva submandibulara
    Este o saliva vascoasa, bogata in mucina (saliva de deglutitie) produsa de glanda submandibulara.
  • Sange

    Este un tesut alcatuit din:

    1. o faza lichida=plasma=solutie apoasa de proteine, aminoacizi, glucide, vitamine, saruri minerale, etc, cu un pH de 7, 35
    2. o faza solida=elementele figurate=eritrocitrocite, leucocite si trombocite, suspendate in faza lichida.
  • Santul labiomentonier
    Depresiunea existenta intre buza inferioara si proeminenta mentoniera.
  • Saturnism
    Boala profesionala cronica prin intoxicatie cu plumb. Este caracterizata prin anemie , guta saturnina, gingivita, etc. Apare la lucratorii in fabricile de acumulatoare, in trecut la tipografi, etc.
  • Scaun medic
    Scaun ergonomic prevazut cu piston hidraulic-ajustabil pe verticala, spatar ergonomic si roti autoblocante.
  • Scintigrafia osoasa

    Scintigrafia  osoasa reprezintă o tehnică imagistică destinată să găsească zone anormale în oase.

    Se poate concentra asupra unei regiuni, dar în general este utilizată pentru scanarea întregului schelet. Procedeul presupune injectarea unui radiotrasor, adică a unei mici cantităţi de substanţă radioactivă. Cu excepţia injecţiei, procedura este complet nedureroasă. La un anumit interval de timp după injectare, radiaţia emisă de corp este captată cu o cameră gamma - locurile cu metabolism mai activ captează mai mult trasor şi prin urmare apar ca "zone calde". Astfel de "zone calde" pot corespunde fie unor regiuni cu activitate tumorală, fie unor regiuni unde se manifestă alte afecţiuni, cum ar fi artroza. În cazul sarcoamelor, trasorul cel mai folosit este techneţiul (Tc99) sau galiul (Ga67).

     

     

  • Scleroză
    Modificarea structurii normale a unui organ sau a unui ţesut, din cauza proliferării ţesutului conjunctiv pe care îl conţine.                                
  • Scobitoare
    Mijloc secundar de igiena bucala, destinat indepartarii resturilor alimentare interdentare.
  • Scolioza

    Scolioza reprezintă încurbarea în plan frontal a coloanei vertebrale, ceea ce o face să arate mai mult ca un "S" sau ca un "C", decât ca un "I".

    Scolioza determină şi rotaţia corpilor vertebrali, astfel încât un umăr sau şoldul par mai înalte decât celălalt.

    Scolioza poate afecta mai mulţi membri ai unei familii. Oricum, deşi există cauze cunoscute ale scoliozei, aceasta de multe ori nu are o cauză anume - situaţie în care scolioza se numeşte idiopatică.

     

  • Scorbut
    Scorbutul este o boala datorata lipsei de vitamina C, caracterizata prin anemie, caderea dintilor etc.
     
  • Sellae
    Punct situat la mijlocul geometric al seii turcesti.
  • Sensodyne Rapid
    Este o pastă de dinţi dedicată celor care îşi doresc atât o ameliorare eficientă şi imediată a durerii dinţilor sensibili, cât şi protecţie pe termen lung împotriva apariţiei acesteia.
    Sensodyne Rapid are o formulă special concepută, cu acetat de stronţiu, care sigilează canaliculele dentinare expuse, prevenind astfel stimulii să ajungă la nerv şi să provoace durerea. Efectul rapid şi eficient poate fi testat aplicând pe zona dureroasă a dintelui o cantitate de marimea unui bob de mazare de Sensodyne Rapid cu care se masează dintele timp de 60 de secunde. Imediat se poate simţi diferenţa: poţi să bei ceva rece sau fierbinte, iar durerea nu mai apare.
    În plus, folosită de 2 ori pe zi, la fiecare periaj, pasta de dinţi Sensodyne Rapid oferă protecţie pe termen lung împotriva durerii cauzate de sensibilitatea dureroasă a dinţilor, pe lângă toate beneficiile unei paste de dinţi obişnuite: protecţie anti-carie, curăţare şi o respiraţie proaspătă.
    Sensibilitatea dentară este o problemă din ce în ce mai des întâlnită, afectând astăzi una din trei persoane, însă  puţini  sunt cei care o tratează.
    „Problema dinţilor sensibili poate apărea în adolescenţă, iar în cazul în care nu este tratată, poate afecta plăcerea de a consuma anumite alimente sau băuturi. Iată motivul pentru care oamenii adoptă diverse comportamente pentru a evita durerea cauzată de sensibilitate; cel mai simplu răspuns este folosirea unei paste de dinţi special concepute pentru tratarea dinţilor sensibili, aşa cum este noul Sensodyne Rapid” a declarat Şef Lucrări Doctor Maliţa Cinel.
    Alături de noul Sensodyne Rapid, gama Sensodyne include o serie de produse special create pentru îngrijirea dinţilor sensibili: pastele de dinţi Classic, Fluoride, Whitening, Total Care, periuţele de dinţi soft şi medium, apă de gură şi aţa dentară.
  • Sept interdentar
    Perete care desparte radacinile a doi dinti vecini.
  • Sept interradicular
    Perete care desparte radacinile unui singur dinte.
  • Serom
    Este un revarsat limfatic care se produce ca urmare a unui traumatism ce actioneaza violent tangential fata de planurile tegumentare.
  • Seropozitiv

    A fi seropozitiv (sau HIV pozitiv) nu inseamna a avea SIDA, ci doar a fi purtator al virusului, respectiv a fi infectat, dar fara simptome SIDA.

    O persoana HIV pozitiva ramane infectata toata viata. Cu toate acestea, ea poate parea si se poate simti sanatoasa pentru o lunga perioada de timp (intre 8 si 15 ani), uneori chiar fara sa stie ca este infectata.

     

  • Sialadenita

    Sialadenita reprezinta o boala caracterizata prin inflamarea si marirea in volum a uneia sau mai multor glande salivare.

    Patologia aceasta poate fi acuta, cronica sau recurenta si asociaza de obicei simptome ca: durere, sensibilitate locala, inrosirea zonei (eritem local) si edematiere instalata treptat.

    Cauzele infectiei sunt de obicei virale sau bacteriene (germeni patogeni cu tropism particular pentru aceste glande sau cantonarea lor in aceste locuri in cadrul unor infectii sistemice).

  • SIDA-Sindromul Imunodeficientei Dobandite

    Maladie foarte gravă provocată de virusul imunodeficienţei umane(HIV) din grupul retrovirusurilor, care distruge apărarea imunitară a organismului(limfocitele T) şi îl expune la diferite infecţii oportuniste ce devin redutabile: pneumonia, hepatita, toxoplasmoza, infectiile cu herpes simplex, sarcomul Kaposi.

    Fiecare afectiune, in momentul declansarii, are anumite semne si simptome care o caracterizeaza. Totalitatea semnelor si simptomelor poarta numele de sindrom. SIDA este un stadiul al infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) in care apar semnele si simptomele diferitelor infectii oportuniste care incep sa distruga organismul lipsit de aparare. SIDA este un sindrom. In franceza - SIDA (Syndrome d'Immunodéficitaire Acquis), in engleza - AIDS (Acquired Immunodeficiency Syndrome) si in romaneste - sindromul imunodeficientei umane dobandite.

    Atunci cand sistemul imunitar al unei persoane HIV pozitive ajunge in stadiul in care nu se mai poate apara impotriva infectiilor, se spune ca acea persoana se afla in stadiul SIDA - Sindromul Imunodeficientei Dobandite.

  • Sigilarea

    Sigilarea santurilor si fosetelor reprezinta o procedura preventiva prin care suprafata ocluzala a dintilor ce prezinta fisuri si fosete adanci este "blocata", folosind materiale de sigilare pentru preventia cariilor de pe aceste suprafete.

    Santurile si fisurile dintilor tratati cu aceste materiale devin asa numitele "clean spots"=zone pe care bacteriile patogene din mediul salivar nu le mai poate colonaliza, datorita procesului de sigilare=.Aceste zone nu prezinta posibilitatea formarii leziunilor carioase.

  • Sigilator
    Sigilatorul este o masina pentru sigilat ce se utilizeaza in vederea realizarii etansarilor si a sudurilor pungilor si pachetelor din polipropilena si/sau hartie, destinate sterilizarii instrumentarului in autoclave.
  • Silicoză
    Afecţiune pulmonară profesională cauzată de inspirarea prafului de siliciu.
  • Simptom
    Fenomen, tulburare sau senzatie subiectiva care poate fi asociata unei stari anormale, unei boli.
    Manifestare care insoteste o situatie si care este considerata ca indicator al situatiei respective.
  • Sincopa
    Sincopa reprezinta pierderea brusca si completa a starii de constienta, a tonusului muscular, a locomotiei si a functiilor vegetative, datorata anoxiei cerebrale acute de scurta durata-secunde, minute-si, in majoritatea cazurilor, neurmata de sechele.
  • Sindrom
    Totalitatea semnelor şi simptomelor ce apar în cursul unei boli.
  • Sindromul de compresie a VCI

    Sindromul de compresie a venei cave inferioare  poate apare in tratamentul stomatologic al gravidelor, mai ales in trimestrul al III-lea.

    Reprezinta o urgenta medicala, fiind favorizata de pozitia de decubit dorsal din timpul tratamentului stomatologic.

     

  • Sindromul de tunel carpian

    Sindromul de tunel sau de canal carpian consta in durere cauzata de compresia nervului median la trecerea sa prin acest canal. Durerea este resimtita pe fata interna a antebratului, deasupra articulatiei pumnului. Este destul de des intalnit, mai ales la femei intre 30 si 50 de ani.

    Cauzele sunt variate: diabetul zaharat, artrita reumatoida,  acromegalia, hipotiroidismul, sarcina. In sarcina, mecanismul este reprezentat de compresia nervului median din cauza edemului.

    Sindromul de tunel carpian poate fi si o boala profesionala la cei care executa miscari frecvente de flexie-extensie a articulatiei pumnului, de exemplu medici stomatologi,  pianisti sau cei care folosesc foarte mult tastatura computerului.

  • Sindromul radacinilor scurte (short root anomaly)
     
    Radacinile sunt considerate mai scurte decat normal cand au lungimea egala sau mai mica decat lungimea coroanei.
    In forma localizata, radacinile scurte sunt de cauza genetica dar pot fi si de cauza traumatica. In cele de cauza genetica,  sindromul radacinilor scurte apare mai frecvent la fete si afecteaza in principal incisivii centrali superiori. In cele de cauza traumatica au la origine traume, pulpopatii sau iradieri in perioada de odontogeneza
    In forma generalizata, anomalia ese asociata cu osteoporoza, hipoparatiroidismul si displazia dentinara.
     
  • Sinterizarea
    Sinterizarea este procesul de transformare a unei pudre metalice intr-o masa metalica compacta, fara topire.
  • Sinuzita

    Infectia sinusala sau sinuzita, consta dintr-o reactie inflamatorie a sinusurilor si meaturilor nazale (orificii la nivelul vestibulului nazal ce comunica cu sinusurile).

    Infectia sinusurilor poate determina cefalee (durere de cap) sau presiune la nivelul ochilor, nasului, regiunea obrajilor sau la nivelul unei parti a regiunii cefalice. De asemenea, pacientii cu sinuzita pot prezenta tuse, febra, respiratie urat mirositoare si congestie nazala cu secretii nazale dense si abundente.

    Sinuzita poate fi acuta (debut brusc) sau cronica (tipul cel mai comun, cu debut insidios).
    Sinuzita acuta dureaza in general 8 saptamani sau apare de cel mult 3 ori pe an, fiecare episod durand maxim 10 zile. Tratamentele sunt in general eficiente impotriva sinuzitei acute. Tratamentul este considerat eficient in cazul in care contracareaza afectarea mucoasei de la nivelul sinusurilor si a structurilor osoase de la acest nivel.
    Sinuzita cronica dureaza mai mult de 8 saptamani sau apare de cel putin 4 ori pe an cu simptome ce dureaza mai mult de 20 zile.

     

  • Sinuzita acuta

    Sinuzita etmoidala (in spatele ochilor)
    - congestie nazala cu eliminarea secretiilor prin partea posterioara a cavitatii nazale (la nivelul faringelui)
    - presiune sau durere la nivelul unghiului intern al ochiului sau la nivelul regiunii nazale superioara
    - cefalee la nivelul regiunii temporale sau in jurul ochilor
    simptomele de durere sau presiune se agraveaza la tuse, stranut, in pozitia culcat, fiind ameliorate de pozitia cu capul ridicat.

    Sinuzita maxilara (la nivelul oaselor obrajilor)
    - durere la nivelul oaselor obrajilor, in jurul sau infraorbital sau la nivelul dentitiei superioare
    - durere sau presiune uni sau bilaterala
    tumefactie, roseata sau senzatie de tensiune la nivelul regiunii geniene (a obrajilor)
    simptomele de durere sau presiune sunt agravate in pozitie cu capul ridicat si sunt ameliorate la inclinarea capului
    - hipersecretie nazala sau secretie nazala posterioara
    - febra.

    Sinuzita frontala (la nivelul regiunii frontale uni sau bilaterala)
    - cefalee severa la nivelul regiunii frontale
    - febra
    - durere agravata de inclinarea capului si ameliorata in pozitia cu capul ridicat
    - hipersecretie nazala sau secretie nazala posterioara.

    Sinuzita sfenoidala (la nivelul regiunii posterioare oculare)
    - cefalee profunda cu durere la nivelul regiunii superioare si posterioare cefalice, de-a lungul regiunii frontale si la nivelul regiunii posterioare oculare
    - febra
    - durerea se agraveaza in pozitia culcat sau prin aplecarea in fata
    - diplopie (vedere dubla) sau dificultati de vedere in cazul in care apare presiune asupra substantei cerebrale
    - hipersecretie nazala sau secretie nazala posterioara.

     

  • Sinuzita cronica

    Sinuzita etmoidala
    - hipersecretie nazala cronica, obstructie nazala si usor disconfort de-a lungul puntii nazale
    - durere agravata in cursul zilei sau la purtarea ochelarilor
    - durere faringiana cronica si respiratie urat mirositoare
    - de obicei apar recaderi la nivelul altor sinusuri.

    Sinuzita maxilara
    - disconfort sau presiune la nivelul regiunii posterioare oculare
    - durere cronica la nivelul dentitiei
    - durerea se agraveaza la frig, expunerea la alergeni sau infectii intercurente
    - disconfortul creste in intensitate de-a lungul zilei, cu agravarea/aparitia tusei de-a lungul noptii.

    Sinuzita frontala
    - cefalee persistenta usoara la nivelul regiunii frontale
    - istoric de traumatism sau afectare a regiunii sinusale.

    Sinuzita sfenoidala
    - cefalee difuza usoara.

     

  • Sistemic
    Care ţine de întregul organism.
  • Smalt
    Substanta lucioasa, anorganica, de culoare alba, formata din cristale de hidroxiapatita care acopera suprafata vizibila a dintilor.
  • SMI
    Stomatologia minim-invaziva este un concept de tratament stomatologic ce are la baza evaluarea riscului de carie al unui pacient si aplicarea unor protocoale uzuale de preventie, control si tratament al bolii.
  • Socul anafilactic
    Este o urgenta medicala majora indusa prin introducerea in organism a unei substante straine ce determina o reactie imunologica acuta severa IgE dependenta.
  • Socul hipovolemic
    Este declansat de reducerea volumului de sange circulant prin hemoragie sau depletie lichidiana, ducand la un deficit acut de substante nutritive si de oxigen la nivel celular si tisular.
  • Sonda dentara

    Instrument necesar examenului clinic stomatologic (face parte din trusa de consultatie).

    Poate fi:

    • rigida:
    1. -dreapta pentru frontali
    2. -in baioneta pentru premolari si molari
    3. -curba pentru zonele de colet ale ultimilor molari
    4. -cu unghi in acelasi plan pentru examinarea suprafetelor netede
    5. -cu unghi si o curbura in acelasi plan pentruefectuarea mai multor examinari
    6. -cu doua curburi in acelasi plan pentru examinarea suprafetelor interdentare
    7. -cu doua curburi in planuri diferite, o curbura pe lat si una pe muchie.
    • flexibila.
  • Sorbitol

    Este un indulcitor caloric mai putin cariogen decat zaharoza.

    Microflora bucala se poate adapta la prezenta sa si il poate metaboliza la persoanele care il consuma in cantitati mari sau in xerostomie(poate avea efect nociv).

  • Spasm
    Contracţie bruscă, involuntară şi violentă a muşchilor; convulsie.
     
  • Spatiul retromolar
    Spatiu aflat intre ultimul molar si marginea anterioara a ramurii mandibulei.
  • Specul
    Instrument destinat a indeparta peretii unui conduct natural in scopul explorarii vizuale.
  • Spina nazala anterioara
    Punct osos cel mai anterior al spinei nazale anterioare;reprezinta granita anterioara a maxilarului superior si poate fi palpat in profunzimea punctului Subnazale.
  • Spina nazala posterioara
    Punct osos de intersectie al conturului distal al maxilarului cu planul palatinal;el reprezinta granita posterioara a maxilarului superior .
  • Spondilita anchilozanta

    Spondilita anchilozantă (SA) este o boală inflamatoare cronică care interesează predominant coloana vertebrală, dar şi articulaţiile periferice, caracteristica majoră a bolii fiind afectarea precoce a articulaţiilor sacroiliace.

    Impactul socio-economic al SA este reprezentat de:
    1. prevalenţă (1%), debutul la vârste tinere (18 - 30 ani), în perioada cea mai productivă a vieţii;
    2. evoluţie rapid progresivă spre anchiloză şi invaliditate ce determină pensionarea în primul an după diagnostic a 5% dintre pacienţi, iar 80% dintre pacienţi devin invalizi după 10 ani; speranţa de viaţă a pacienţilor este redusă cu 5 - 10 ani
    3. costuri indirecte mari (aproximativ 75%) prin pensionare înaintea limitei de vârstă, invaliditate severă ce nu le permite autoîngrijirea, pacienţii având frecvent nevoie de însoţitor.

  • Stand de transfer

    Standul de transfer se foloseste pentru transferarea optima, in conditii de siguranta, a datelor luate de la pacient cu arcul facial.

    Furculita (muscatura) este scoasa din arcul facial si introdusa(odata cu balamaua) in standul de transfer.

    Pe masuta de transfer , aceasta furculita(muscatura) este fixata in ghips dentar.

    Acum toate informatiile se afla in siguranta si pot fi transportate in conditii sigure.

  • Stomatita aftoasă

    Este o afecţiune virală, care se manifestă prin apariţia unei erupţii tip veziculare la nivelul mucoasei bucale. Veziculele ulcerează foarte rapid, iar ulceraţiile sunt extrem de dureroase, împiedicând alimentarea şi chiar vorbirea. Evoluţia este de 7-10 zile, indiferent de tratament (ca la orice infecţie virală).

    Prezenţa stomatitei aftoase semnalizează o scădere a imunităţii organismului şi în special, o carenţă a apărării mucoasei digestive şi respiratorii. De cele mai multe ori apare într-un context de oboseală intensă a organismului sau după administrarea unor medicamente cu acţiune toxică hepatică, în paralel cu ingerarea unor alimente lipsite de substanţele nutritive necesare (alimente prea prelucrate termic, congelate, la cuptor etc).
     

  • Stomatita de proteza
    Forma atrofica de candidoza cronica care se intalneste la persoanele varstnice purtatoare de proteza, mucoasa de sub proteza fiind subtiata , atrofica, congestionata, de culoare rosie catifelata uneori prezentand eroziune sau zone hiperplazice, granulare.Leziunea este localizata strict sub proteza, mucoasa vecina fiind de aspect normal.
  • Stomatita nicotinica
    27-smokeless-tobacco-pouch-40-years_resize.jpgO forma particulara de keratoza difuza, generalizata a palatului dur si mucoasei alveolare, pe suprafata careia se observa ca mici puncte rosii orificiile de deschidere ale glandelor salivare mici.
  • Stomatodinia
    Este un sindrom algic nespecific caracterizat prin usturimi sau senzatie de arsura localizate mai frecvent la nivelul limbii-glosodinii-, simptome care nu insotesc nici un fel de semne clinice obiective.
  • Stomion
    Punct cutanat aflat la intersectia liniei mediane cu linia intercomisurala.
  • Stopuri ocluzale de grad I
    Sunt cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari ce angreneaza in fosetele interproximale ale antagonistilor maxilari cu exceptia cuspizilor disto-vestibulari ce angreneaza in fosetele centrale.
  • Stopuri ocluzale de grad III

    Sunt cuspizii palatinali ai molarilor maxilari ce angreneaza in fosetele interproximale ale antagonistilor mandibulari cu exceptia cuspizilor mezio-palatinali ce angreneaza in fosetele centrale ale molarilor mandibulari.

  • Strungareata
    Strungareata sau diastema sau diastema vera  se caracterizeaza prin existenta unui spatiu uneori de dimensiuni foarte mari intre cei doi incisivi centali superiori.
  • Subnazale
    Puct cutanat aflat la trecerea dintre filtrumul buzei superioare si columela in plan mediosagital.
  • Sughit

    Sughitul este un spasm al diafragmei, care poate fi trecator (nepatologic) sau cauzat de boala: imbolnavirea esofagului, stomacului, pleurilor, peritoneului etc.

     

  • Suruburi ortodontice

    Sunt piese mecanice care transforma o miscare rotatorie de activare intr-o miscare translatorie cu efect ortodontic.

  • T
  • Tabagism
    Intoxicatie cu nicotina.
  • Tahicardia
    Tahicardia sinusala reprezinta o crestere a frecventei ritmului sinusal peste 100 batai/minut, pana la 150 batai/minut, cu mentinerea originii in nodulul sinusal si a caracteristicilor normale ale undei P.
  • Tahifagie
    Ingerare rapida a alimentelor, determinand dispepsie.
  • Tahipnee

    Reprezinta accelerarea rapida a frecventei respiratorii.


    Este mai frecventa la copii, forma cea mai frecventa a dispneei.

    Apare deseori ca urmare a unei probleme pulmonare , dar mai poate fi cauzata si de o insuficienta cardiaca, de o tulburare a centrilor nervosi care comanda respiratia, de o leziune a peretelui thoracic, de o criza de tetanie sau de o angoasa.
     
     

  • Talasemie

    Talasemia este o boala ereditara ce se caracterizeaza printr-un defect al sintezei hemoglobinei, ce produce microcitoza si adesea anemie.


    Alfatalasemia este primul tip de talasemie si se caracterizeaza printr-un defect al sintezei lanturilor globinei alfa. Atingerea a uneia sau a doua gene alfa din fiecare cromozom nu genereaza decat o forma minora a bolii, fara prezenta anemiei, dar daca sunt atinse trei gene se produce o hemoliza cronica. Insa daca sunt atinse de boala toate cele 4 gene, copilul moare inainte sau imediat dupa nastere.


    Betatalasemia este cel de-al doilea tip de talasemie si este provocat de defectul de sintetizare al lanturilor globulinei beta si pot fi clasificate in:

    1.  talasemie heterozigota sau
    2.  talasemie homozigota (anemia lui Cooley).

    Diagnosticul talasemiei se pune pe baza electroforezei hemoglubinei. Doar formele homozigote necesita tratamente specializate.
     
     

  • Tartrul dentar

    Tartrul dentar reprezinta un depozit dur, calcifiat ce se depune pe suprafetele dentare, indeosebi pe fetele interioare ale incisivilor inferiori, pe fata dinspre obraz a molarilor superiori, precum si in regiunile in care dintii nu se pot curata corespunzator (dinti inghesuiti, respectiv cei pe care nu se mesteca din pricina unor dureri). De asemenea,  tartrul dentar se regaseste si pe lucrarile dentare - coroane, punti sau plombe.

    Initial, tartrul dentar are culoare alb-galbuie, dar in timp se coloreaza spre brun-cenusiu cu pigmentii din alimentatie (proveniti in special din cafea, cola, ceaiuri, tutun).

    Tartrul se depune de la varste tinere, fiind intalnit la peste 50% din populatia cu varsta peste 40 de ani. Cauzele acumularii sale nu sunt deplin elucidate, dar cel mai des incriminat factor este igiena bucala defectuoasa. La ora actuala exista numeroase teorii in aceasta privinta, insa nici una nu ofera explicatia completa. Un lucru este insa cert: dezvoltarea tartrului presupune preexistenta placii bacteriene pe suprafetele dentare, ale carui elemente se calcifica in timp, ducand la formarea depozitului dur. De asemenea, alaturi de igiena deficitara, in procesul de acumulare a tartrului mai participa si alti factori, precum modificarea cantitativa si calitativa a salivei, pozitia dintilor pe arcada, lucrarile dentare incorecte si alimentatia. Astfel, este importanta atat compozitia, cat si consistenta alimentelor. Cele bogate in fosfati si azotati (spanac, fasole, mazare) produc prin eliminarea amoniacului si ureei (care se face si prin saliva) o crestere a pH-ului salivar, favorizand precipitarea sarurilor minerale, deci formarea tartrului. Dietele cu alimente moi, rafinate nu solicita destul aparatul masticator, eliminand astfel autocuratirea, mecanism ce se realizeaza pe suprafata dintilor cu ajutorul musculaturii aflate in miscare.

    Tartrul este un factor favorizant pentru bolile parodontiului, afectiuni ale tesuturilor care asigura mentinerea dintelui in os. Prezenta acestui depozit, alaturi de placa bacteriana ce acopera suprafata sa, determina in timp inflamarea gingiei, cu diminuarea suportului osos, deci implicit mobilizarea si pierderea dintelui afectat.

    Tartrul se poate indeparta de catre medicul dentist, printr-o procedura numita detartraj, urmata de periaj profesional si instructiuni referitoare la mentinerea unei igiene orale corecte. Multi pacienti au tendinta de a refuza detartrajul, din teama de a nu favoriza astfel aparitia cariei dentare in regiunile unde se inlatura tartrul, idee de altfel gresita.

    Persoanelor care prezinta acumulari pronuntate de tartru se recomanda repetarea procedeului de igienizare de doua ori pe an.

     

  • Tensiune arteriala - TA

    Tensiunea arteriala (TA) ia nastere prin activitatea ritmica de contractie si relaxare a inimii, prin care se asigura aprovizionarea cu sange a organismului.

    Tensiunea arteriala (presiunea) variaza in functie de varsta, sex, constitutie, mostenire genetica, necesitatile organismului, sau in cazul unor boli care pot provoca hipertensiunea arteriala (HTA).

    Tensiunea (presiunea) arteriala este maxima in momentul contractiei inimii si pomparii (impingerii) sangelui in circuitul sangvin. Aceasta reprezinta tensiunea arteriala sistolica (TAS).

    Cand inima se relaxeaza, intre batai, tensiunea (presiunea) arteriala scade. Aceasta reprezinta tensiunea arteriala diastolica (TAD).

    Tensiunea (presiunea) arteriala este caracterizata de aceste doua valori - tensiunea sistolica si diastolica (TAS si TAS). De regula, aceste doua valori sunt asezate una dupa alta in ordinea tensiunea arteriala sistolica/tensiunea arteriala diastolica (TAS/TAD), de exemplu 120/80 mmHg, unde prima valoare reprezinta tensiunea arteriala sistolica (TAS) iar a doua (valoarea mai mica) reprezinta tensiunea arteriala diastolica(TAD).

     

  • Test HIV

    Test de laborator, un examen special al sangelui prin care se pune in evidenta prezenta anticorpilor specifici anti-HIV care apar ca urmare a infectarii cu HIV - virusul imunodeficientei umane. Este un test serologic care se efectueaza utilizand serul celui testat (ceea ce ramane dupa ce sangele total se coaguleaza, cheagul fiind inlaturat) si care pune in evidenta indirect prezenta virusului in organismul respectiv.

     Cele mai utilizate tehnici sunt :

    reactia imunoenzimatica (ELISA)
    reactia de imunofluorescenta
    reactia Western Blot


    De asemenea, se folosesc si metode virusologice prin care se incearca izolarea si identificarea virusului, detectarea unui antigen constituent sau a acidului nucleic viral.

     

  • Testul ADN -ului bacterian
    Testul ADN-ului bacterian  se bazează pe faptul că fiecare tulpină de bacterii specifice, are o "amprentă" de material genetic. Această amprentă poate fi apoi analizata într-un laborator pentru a stabili care specii de bacterii sunt prezente în infecţie. Comparativ cu culturile de bacterii, testarea ADN-ului bacterian ofera precizie mult mai mare, precum şi un cost redus.
  • Testul Bana

    TESTUL BANA este o adaptare a testului de hidroliza BANA conceput de Dr.Walter Loesche (Univ. Michigan) care se bazeaza pe detectarea unei enzime care este secretata de Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola si Bacteroides forsythus, trei bacterii anaerobe frecvent asociate cu parodontita adultului sau cu halena fetida. Din 60 de specii subgingivale studiate , doar acestea trei secreta aceasta enzima capabila sa hidrolizeze peptidul sintetic benzoil-DL-argininnaftilamida(BANA) cu care este îmbibata banda test. Daca oricare din aceste trei specii este prezenta se produce hidrolizarea enzimei BANA si apare culoarea albastra, indicatorul testului pozitiv. Cu cât este culoarea mai intensa cu atât concentratia microorganismelor BANA pozitive este mai mare.Testul BANA poate detecta simultan prezenta uneia, a doua sau a celor trei microorganisme, cu aceeasi acuratete ca si sondele ADN, testul ELIZA sau imunofluorescenta indirecta. Sensibilitatea acestor trei metode este de 90-96 %, iar acuratetea de 83-92 %. În acelasi studiu comparativ efectuat de Loesche metoda detectarii acestor microorganisme prin culturi microbiene a avut o acuratete de 50-62%.


    Metodologia utilizarii testului:
    Se scoate o banda test din cutie exact înaintea folosirii deoarece reactivii acesteia sunt foarte sensibili la lumina si umiditate, apoi cutia se închide etans tot din acelasi motiv. Se înregistreaza numele pacientului si data în partea superioara abenzii, în locul special destinat.
    Prelevarea mostrelor de placa bacteriena subgingivala în vederea efectuarii testului BANA se poate face în doua moduri:

    1. Metoda scobitorii foloseste o scobitoare din lemn moale. Aceasta se intoduce interdentar, în dreptul papilei celei mai inflamate, se îndeparteaza cu atentie iar placa bacteriana colectata se depune în locul special situat în zona inferioara a benzii test.Se noteaza dintele de unde s-a efectuat recoltarea. Se ia o noua scobitoare si se recolteaza o alta mostra de placa subgingivala din alt cadran.
    2. Metoda chiuretei foloseste o chiureta subgingivala pentru recoltarea placii bacteriene subgingivale. Inainte de recoltare se sterge placa supragingivala de pe zona respectiva. În vederea recoltarii unei noi mostre de la acelasi pacient se sterge chiureta cu o buleta sterila de vata. Placa bacteriana recoltata se depune în zona inferioara a testului si se noteaza dintele de unde s-a efectuat recoltarea.

    Dupa prelevare se umezeste partea superioara a testului, cea de culoare roz-portocaliu deschis, cu apa distilata folosind o buleta de vata sterila. Este important ca aceastazona sa fie umectata, nu îmbibata cu o cantitate mare de apa. Prea multa apa poate dilua reactivul si poate da un fals rezultat negativ.Se împatureste testul în zona marcata prin perforatii astfel încît partea inferioara, cea cu placa bacteriana, se va suprapune peste partea superioara care contine reactivul. Se introduce testul împaturit în incubator (la 55º C) si se scoate dupa 5 minute, atunci cînd se stinge becul care indica functionarea incubatorului si totodata se aude un semnal sonor. Se rupe testul pe linia de pliere si se arunca partea inferioara, cea cu mostrele de placa bacteriana.
    Se examineaza partea superioara a benzii test. Daca apar zone colorate în albastru se marcheaza locul ca fiind slab pozitiv sau pozitiv, dupa identificarea culorii în cardul de evaluare a modificarilor de culoare BANA.

    Interpretarea rezultatelor:Prezenta enzimei arginin hidrolaza nu indica întotdeauna prezenta patologiei parodontale sau a halenei fetide deoarece speciile microbiene pe care le evidentiaza testul BANA, atunci cînd sunt prezente în numar redus, sunt considerate colonizatori obisnuiti ai cavitatii orale. Interpretarea rezultatelor se face în contextul relatarii subiective a pacientului privind halena, nivelului actual al halenei obtinut prin scorurile organoleptice, prezentei unei gingivite sau parodontite, nivelul igienei orale si statusul general al pacientului.
     

    • Negativ – nu se observa culoare albastra;Aceasta semnifica faptul ca microorganismele care pot fi detectate prin testul BANA fie nu sunt prezente fie sunt sub nivelul de 10.000-100.000 la locul de recoltare. Acest rezultat semnifica un risc scazut de afectare parodontala prin prezenta unornivele foarte reduse ale bacteriilor anaerobe ale “complexului rosu”.
    • Slab pozitiv –se observa urme punctiforme de culore albastru deschis;Indica nivele scazute ale speciilor detectabile prin testul BANA.Un asemenea rezultat la un pacient care nu prezinta simptome de boala
      parodontala si care nu a avut în trecut probleme parodontale confirma prezenta unor nivele scazute ale acestor bacterii si totodata un risc scazut de afectareparodontala. Pe de alta parte un rezultat slab pozitiv la un pacient care nu prezinta actual simptome dar care a avut probleme parodontale si se afla întrun
      program de mentinere indica formarea de noi colonii bacteriene si ca urmare un risc mediu de afectare parodontala. La un asemenea pacient trebuiesc luate masuri aditionale în cadrul terapiei de mentinere.
    • Pozitiv- se observa pete de culoare albastru mai intens pe un fond brun pal.Indica nivele crescute de specii anaerobe detectabile prin testul BANA, peste 500.000 la locul de recoltare. Aceasta situatie se întâlneste în cazurile de îmbolnavire parodontala actuala sau la pacientii cu istoric de boala parodontala.
  • Tetraciclina

    Tetraciclina este un antibiotic cu spectru larg, fiind activ pe specii gram-pozitive si gram-negative(fiind foarte eficient pe Actinobacillus actinomycetemcomitans).

    Actiunile tetraciclinei:

    1. actiune specifica antimicrobiana
    2. efect regenerator si protector pe proteoglicani(substante nefibrilare)
    3. actiune anticolagenolitica
    4. actiune antiinflamatorie =impiedica si blocheaza chimiotactismul pe care il exercita fragmentele de colagen(rezultate din distructia microbiana a fibrelor de colagen) asupra PMN
    5. impiedica resorbtia osoasa alveolara (antagonist al hormonului paratiroidian).

    Tetraciclina se concentreaza preferential in structurile osase in general , la nivelul dintilor, oaselor maxilare, proceselor alveolare.

    Efecte secundare:

    1. alergii
    2. candidoze
    3. tulburari gastrice si intestinale
    4. fenomene de fotosensibilizare
    5. tulburari hepatorenale
    6. riscul de aparitie a unor specii rezistente
    7. utilizarea in timpul sarcinii si la copii sub 6-7 ani poate cauza tulburari de eruptie, mineralizare defectuoasa si coloratii ale dintilor.

     

  • Tic
    Deprindere, obicei neplăcut, pe care o capătă cineva în mod inconştient.
  • Timus
    Glandă cu secreţie internă, aşezată în partea superioară a toracelui care influenţează creşterea organismului în primii ani ai copilăriei şi se atrofiază mai târziu.
  • TIOMESH,sistem
    Este un kit de reconstructie osoasa cu membrane de titan perforate, avand ca indicatie principala reconstructia osoasa verticala.Se poate folosi si odata cu implantele dentare.
  • Tomografia cu emisie de pozitroni (PET)

    Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) reprezintă o tehnică imagistică greu accesibilă, care foloseşte glucoză marcată cu un atom radioactiv cu timp foarte scurt de înjumătăţire.

    O cantitate mică este injectată în braţ, după care o cameră de detecţie captează radioactivitatea emisă de anumite părţi ale corpului.

    Celulele tumorale absorb în general cantităţi importante de glucoză radioactivă, ceea ce face ca PET să fie foarte utilă pentru detectarea metastazelor.
     

  • Tomografia optic coerenta
    Este o metoda de investigatie neinvaziva care permite determinarea defectelor existente in grosimea maselor ceramice depuse pe infrastructura protezelor partiale fixe(puntilor).
  • Torque

    Torque-ul este o deplasare a radacinii dintelui in plan vestibulo-oral, in timp ce coroana dentara este mentinuta pe loc.

    Forta este repartizata pe toata suprafata radiculara, de partea presiunii.

    Forta nu trebuie sa depaseasca 50-60 g forta pentru un monoradicular.

  • Torticolis

    Diformitate constand din inclinarea permanenta intr-o parte a capului.

    Poate fi datorat unor cauze multiple:

    •  osteo-artrogene (malformatii congenitale ale coloanei cervicale),
    •  oculare,
    •  nervoase,
    •  contracturi dureroase musculare.
       

     

     

  • Torus palatin
    Este o proeminenta osoasa aflata pe linia mediana a boltii palatine.
  • Tragion
    Punct cutanat cel mai superior al Tragusului.
  • Traheostomie

    Traheostomia este o operatie prin care traheea este fixata la piele dupa ce i s-a practicat un orificiu, pentru asigurarea respiratiei permanente pe aceasta.

     

  • Traheotomia
    Este operatia de deschidere a traheei cervicale si introducerea unei canule care mentine deschisa traheea.
  • Transmitere perinatala (transmitere verticala)
    Transmitere de la mama la fat in timpul sarcinii, in timpul nasterii sau prin alaptare.
  • Transplantarea dentara

    Este metoda chirurgicala prin care se introduce un dinte extras intr-o alveola nou creata.

    Poate fi un autotransplant dentar(dintele de la acelasi pacient) sau heterotransplant (dintele de la alt pacient).

     

  • Transpozitia dentara
    Transpozitia dentara reprezinta inversarea sediului de eruptie a doi dinti vecini.
  • Tratament topic
    Forma de tratament prin aplicatii locale de lichide, creme sau unguente.
  • Tratamentul de canal
    Atunci cand pulpa dintelui este afectata,  tratamentul de canal devine solutia pentru a salva dintele, prin indepartarea nervului si obturarea (umplerea) radacinii, urmata de restaurarea coroanei dintelui.
  • Treapta labiala
    Buza superioara depaseste cu 1-2 mm catre anterior buza inferioara.
  • Treponema denticola
    Treponema denticola:
    • Bacterii în formă de spirală din familia spirochete, anaerobe.
    • Foarte puternic proteolitice, invazive în cooperare cu alte bacterii
    • sensibilitatea la antibiotice in vivo nu este evidentă
  • Trichion
    Punct cutanat situat in partea superioara a fruntii , pe linia mediana la trecerea dintre piele si par
  • Tricomoniaza
    Boala cu transmitere sexuala (BTS) determinata de un protozoar numit Trichomonas vaginalis.
  • Trigonul retromolar
    Este format intre marginea anterioara a ramurii ascendente a mandibulei cu partea posterioara a liniei milohioidiene.
  • Trismus
    Contractie spastica involuntara a muschilor mandibulei, care impiedica deschiderea gurii.
     
  • Trotter,Sindrom

    Caracterizat prin:

    • surditate unilaterala
    • dureri ale ramurii mandibulare a nervului trigemen
    • imobilitatea palatului unilaterala
    • trismus

    Acestea apar datorita invadarii peretelui lateral al nazofaringelui de catre o tumoare maligna.

     

  • Tuşeu
    Palpare a unui organ.     
  • Tubercul Bolk
    Cuspid suplimentar situat pe fata meziovestibularamolarilor 2 si 3 superiori. 
  • Tuberculoza pulmonara
    Boala infecto-contagioasa cu prevalenta mare in populatie si de durata medie, cauzata de Mycobacteruim tuberculosis cu un mare polimorfism clinic, radiologic, patogenic si evolutiv, determinat in primul rand de persistenta micobacteriilor in organism si de instalarea hipersensibilitatii intarziate.
     
  • Tumefactie
    O reactie de aparare si reparatie a organismului manifestata prin infiltrat leucocitar, vasodilatatie,  edem, proliferare endoteliala si fibroblastica.
  • U
  • Ubistesin

    Ubistesinul este un anestezic local injectabil ce contine Articaina 4% cu Adrenalina 1/200.000 pe post de vasoconstrictor. Efectiv dupa circa 1-3 minute, activ in medie 45 minute.Este folosit pentru interventii simple, de rutina. Disponibil in cutii cu 50 de carpule a 1, 7 ml fiecare.

    INDICATII TERAPEUTICE

    Anestezie locala (infiltratie si anestezie prin blocarea traiectului nervos) in stomatologie in timpul procedurilor minore.


    CONTRAINDICATII

    Ubistesin nu trebuie folosit in urmatoarele cazuri
    -copii cu varta sub 4 ani
    -hipersensibilitate (alergie) la oricare dintre componenti

    Datorita ingredientului articaina din solutia anestezicUbistesin nu trebuie utilizat in cazurile urmatoare:

    • alergie cunoscuta sau hipersensibilitate la anestezicele locale de tip amida
    • modificarea severa a generarii si transmiterii de impulsurilor in sistemul cardiac(ex. bloc de ramura de gradul II si III,  bradicardie pronuntata)
    • insufienta decompensata cardiaca acuta (scaderea acuta a performantei cardiace)
    • hipotensiune severa (presiune sanguina scazuta)
    • pacienti care stiu ca au deficienta in activitatea de colinesteraza plasmatica
    • diateza hemoragica (tendinta de sangerare) – in particular cu anestezie prin blocarea traiectului nervos
    • injectii intr-o zona inflamata

    Datorita continutului de adrenalina ca si component vasoconstrictor,  Ubistesin nu trebuie utilizat in urmatoarele boli de inima cum ar fi:

    • anghina pectorala instabila (durere in mijlocul pieptului)
    • infarct miocardic recent (incapacitatea unui segment muscular cardiac)
    • bypass coronarian recent (operatie de inima)
    • aritmie ridicata (batai de inima neregulate) si tahicardie paroxistica (cresterea rapida a
      ritmului cardiac) sau frecventa mare, arimie continua (batai de inima neregulate rapide)
    • hipertensiune severa netratata sau necontrolata (presiune sanguina mare)
    • congestie cardiaca netratata sau necontrolata (scaderea perfomantei cardiace)
    • tratament concomitent cu monoamina oxidaza (MAO), inhibitori sau antidepresante
      triciclice (medicamente pentru tratarea depresiilor)(vezi sectiunea “Interactiune”)


    Datorita continutului de sulfit ca excipient,  Ubistesin nu trebuie folosit in urmatoarele cazuri:
    -alergie sau hipersensibilitate la sulfit
    -astm bronsic sever
    Ubistesin poate provoca reactii alergice acute cu simptome anafilactice (ex. bronhoplasm).

     

    ATENTIONARI SPECIALE SI PRECAUTII LA UTILIZARE

    Ubistesin trebuie folosit cu atentie sporita in urmatoarele cazuri:

    • disfunctionalitate renala severa
    • anghina pectorala (durere in mijlocul pieptului) (vezi sectiunea “Posologie si metoda de administrare” si “Contraindicatii”)
    • arteroscleroza (intarirea arterelor)
    • disfunctie in coagularea sangelui (vezi sectiunea „ Interactiune“)
    • tirotoxicoza (sindrom datorita cantitatii excesive de hormoni tiroidieni in circuitul sanguin)
    • glaucom (conditia in care pierderea vederii are loc datorita unei presiuni anormal de mare in ochi)
    • diabet (boala in care zaharul din corp nu este oxidat datorita lipsei hormonului pancreatic insulina)
    • boli de plaman – in mod particular astm alergic
    • feocromocitoma (o forma de cancer care afecteaza glanda suprarenala)

    Injectarea accidentala poate fi asociata cu convulsii urmate de afectarea sistemului nervos
    central sau cardiorespirator.Echipamentul pentru resuscitare, oxigenul sau alte medicamente
    pentru resuscitare trebuie sa fie disponibile pentru utilizarea imediata.

    Deoarece anestezicele locale de tip amid sunt metabolizate de ficat,  Ubistesin trebuie folosit cu precautie in cazul pacientilor cu boli hepatice. Pacientii cu boli hepatice severe prezinta un risc crescut de dezvoltare a concentratiei plasmatice toxice.

    Produsul trebuie administrat cu precautii speciale in cazul pacientilor cu disfunctii cardiovasculare de vreme ce ei sunt mai putin apti sa compenseze schimbarile functionale functionale produse de aceste medicamente.

    Produsul trebuie administrat cu precautii speciale in cazul pacientilor cu istoric de epilepsie (boala creierului caracterizata prin crize recurente).

    Exista posibilitatea aparitiei unor rezultate pozitive la testele de doping realizate pe sportivi.

    Trebuie luat in considerare faptul ca in timpul tratamentului cu inhibitori pentru coagularea sângelui (de ex. heparina sau acid acetil salicylic), este posibila la administrarea anestezicului o sangerare serioasa si tendinta de hemoragie este crescuta (vezi sectiunea “Interactiuni”)

    Aplicarea intravasculara accidentala trebuie evitata (vezi sectiunea “Posoligie si metoda de administrare”)

    Incetinirea fluxului sangvin datorita continutului de adrenalina si ulterior riscul de a neglija pulpa deschisa trebuie luat in considerare in ceea ce priveste cavitatea sau prepararea bontului.


    Precautii la utilizare:


    De fiecare data cand se foloseste un anestezic local, urmatoarele medicamente / terapie trebuie sa fie disponibile:

    • Medicamente anti-convulsante (medicamente pentru tratarea atacurilor, benzodiazepine sau barbiturice), miorelaxante (medicamente care reduce tensiunea in muschii motori), atropine si vasopresoare sau adrenalina pentru reactii anafilactice si alergii severe.
    • Echipament de resuscitare (sursa de oxigen) care sa permita ventilarea artificiala daca este necesar.
    • Monitorizarea atenta si constanta ale semnelor vitale cardiovasculare si respiratorii (adecvarea ventilarii), starea de constienta a pacietului; toate acestea trebuie monitorizate dupa fiecare injectie cu anestezic. Nelinistea,  anxietatea, tinitusul, ameteala, vederea incetosata, tremurul, depresia pot fi semen timpurii ale toxicitatii sistemului central nervos (vezi sectiunea “ Terapie si supradoza”)

    Pacienti care iau fenotiazine (medicamente pentru tratarea bolilor mintale severe)
    Fenotiazinele pot reduce sau inversa efectul adrenalinei. Utilizarea concomitenta a acestilor agenti trebuie in general evitata. In situatii in care terapia concurenta este necesara, monitorizarea atenta a pacientului este esentiala.
    Pacienti care iau beta-blocante neselective (medicamente pentru tratarea presiunii mari a sangelui)
    Administrarea concomitenta a beta-blocantelor non-cardioselective poate duce la cresterea presiunii sangelui datorita adrenalinei (epinefrinei) (vezi sectiunea “Interactiuni”)


    SARCINA SI LACTATIE

    Nu exista experienta clinica in utilizarea acestor substante incazul femeilor insarcinate si care
    alapteaza. Utilizarea in siguranta a anestezicelor locale in cazul femeilor insarcinate nu a fost
    stabilita cu privire la efectele secundare asupra dezvoltarii fatului. Acest medicament poate fi folosit in perioada de sarcina numai cand beneficiile sunt considerate mult mai importante decat riscurile potentiale.

    Eliminarea articainei si a metabolitilor sai in laptele uman nu este cunoscuta. In orice caz, datele preclinice pentru siguranta folosirii produsului sugereaza faptul ca, concentratia articainei in laptele matern nu atinge valori relevante clinice. De aceea, mamele care alapteaza trebuie sa arunce primul lapte dupa ce a fost administrata anestezia cu articaina.


    EFECTE ASUPRA ABILITATII DE A CONDUCE SI UTILIZARII MASINILOR

    Desi pacientii pe care s-au facut teste nu au relevat disfunctii ale reactiilor lor normale in timpul sofatului, medicii stomatologi trebuie sa evalueze in fiecare caz in parte disfunctionalitatile posibile care pot aparea la conducerea autovehiculelor sau a altor tipuri de masini. Pacientul nu trebuie sa paraseasca cabinetul stomatologic mai devreme de 30 de minute de la administrarea anestezicului.

    INTERACTIUNI

    •  Efectul simpatomimetic al adrenalinei poate fi intensificat prin administrarea
      simultana a inhibitorilor MAO sau antidepresivelor triciclice (vezi sectiunea ”
      Contraindicatii”).
    •  Adrenalina (epinefrina) poate inhiba eliberarea de insulina in pancreas asfel diminuand
      efectul antidiabeticelor orale (medicament pentru tratarea diabetului).
    •  Administrarea concomitenta de ß-blocante non-cardioselective (medicamente pentru
      tratarea presiunii sanguine mari) poate conduce la o crestere a persiunii sangelui datorita
      adrenalinei din Ubistesin .
    •  Anumite anestezice care se administreaza prin inhalare (agent de desfiintare a senzatiei),
      spre exemplu halotanul, poate sensibiliza inima la cateholamine, ceea ce induce aritmie
      dupa administrarea Ubistesin.
    •  In timpul tratamentului cu inhibitori pentru coagularea sangelui(medicamente care previn
      coagularea sangelui), tendinta de hemoragie este crescuta (vezi sectiunea “Atentionari
      speciale si precautii la utilizare”)


    POSOLOGIE SI METODA DE ADMINISTRARE

    Se aplica urmatoarele instructiuni de dozare:

    Trebuie folosit cel mai mic volum posibil de solutie care conduce la o anestezie efectiva.

    Pentru extractia dintilor de pe maxilar este suficient 1.7ml Ubistesin pentru fiecare dinte in marea majoritate a cazurilor. Astfel injectiile dureroase in zona palatinala pot fi evitate. In cazul unor extractii in serie ale unor dinti vecini, este posibila o reducere a volumului de solutie injectata.

    Daca este necesara o taietura sau sutura in zona palatinala, este indicate o injectie in zona palatinala cu approx. 0.1 ml/aplicatie (intepatura).

    Pentru extractii mai usoare de dinti premolari de pe mandibula, este mai mult decat suficienta o anestezie prin infiltratie a 1.7 ml Ubistesin 1/200 000; in cazuri singulare, se cere re-injectarea a 1 – 1.7ml solutie. In cazuri rare poate fi indicata injectarea in foramenul mandibular.

    Injectarea in zona vesibulara a 0.5-1.7ml Ubistesin per dinte permite prepararea cavitatii si a bontului in vederea aplicarii coroanei.

    Anestezia prin blocarea traiectului nervos trebuie utilizata in tratametul dintilor molari de pe mandibula.

    In general pentru copii cu greutate intre 20-30 kg, sunt suficiente doze de 0.25 – 1 ml solutie; pentru copii cu greutate intre 30-45 kg, sunt necesare doze de 0.5-2ml.
    Ubistesin nu trebuie folosit la copii cu varste sub 4 ani.

    In cazul pacientilor mai in varsta este posibila o concentratie plasmatica crescuta de Ubistesin datorita diminuarii proceselor metabolice si micsorarii distributiei de volum. Riscul de acumulare a Ubistesin creste in particular dupa aplicari repetate (ex. reinjectare). Un efect similar poate aparea dintr-o stare generala rea a pacientului sau la fel de bine din disfunctii severe renale sau hepatice (vezi deasemeni sectiunea “Atentionare speciala si precautii la utilizare”)
    O dozare mai mica este astfel recomandata in toate cazurile de acest fel (cantitatea minima pentru adancimea suficienta de anestezie).

    Doza trebuie in mod corespunzator redusa in cazul pacientilor cu boli existente (anghina pectorala, arteroscleroza) (vezi deasemeni sectiunea “Atentionare speciala si precautii la utilizare”)

    Doza maxima recomandata:
    Adulti:
    In cazul adultilor sanatosi, doza maxima este de 7 mg/kg corp articaina (500 mg pentru un pacient de 70 kg), ceea ce este echivalentul a 12.5 ml Ubistesin.
    Doza maxima reprezinta 0.175 ml solutie pe kg.

    Copii:
    Cantitatea de solutie care trebuie injectata trebuie determinata in functie de varsta si greutatea copilului si de gradul de dificultate al operatiei. Nu depasiti un echivalent de 7 mg articaina/kg (0.175 ml Ubistesin /kg) corp.

    Ubistesin forte este deasemeni disponibil si poate fi mult mai potrivit pentru proceduri de lunga durata, acolo unde controlul sangerarii in campul operator este semnificativ.

    Metoda de administrare
    Pentru injectie / utilizare in mucoasa bucala
    NUMAI PENTRU UZ STOMATOLOGIC

    Pentru a se evita injectia intravasculara, intotdeauna trebuie realizata aspiratia in cel putin doua planuri (se roteste acul 180°); cu toate acestea, chiar daca rezultatul aspiratiei este negativ, nu inseamna ca nu se poate realiza involuntar injectia intravasculara care sa treaca initial neobservata.

    Viteza de injectare nu trebuie sa depaseasca 0.5 ml in 15 seconds, altfel spus 1 carpula pe minut.

    Reactiile sistemice majore ca rezultat al injectiei intravasculare accidentale pot fi evitate in majoritatea cazurilor prin tehnica de injectare – dupa aspiratie se incetineste injectarea a 0.1 – 0.2 ml si se aplica restul solutiei – nu mai devreme de 20-30 secunde.

    Carpulele deschise nu trebuie utilizate la alti pacienti. Reziduul trebuie aruncat.


    TERAPIE SI SUPRADOZA

    Efecte nedorite (aratand o crestere anormala a concentatiei de anestezic local in sange) pot aparea imediat, cauzate de injectarea intravasculara accidentala sau de conditiile anormale de absorbtie, de ex. in tesuturile inflamate sau puternic vascularizate, sau mai tarziu, cauzate de injectarea unei cantitati in exces de solutie anestezica si se manifesta la nivelul sistemului central nervos si/sau prin simptome vasculare.

    Simptome cauzate de articaina din anestezicul local:
    Simptome usoare ale sistemului central nervos implicand gust metalic, tinnitus (zgomot in ureche), ameteala, greata (senzatie de rau), varsaturi, neliniste, cresterea initiala a vitezei de respiratie.
    Simptome mult mai severe sunt confuzia, tremurul (miscari ritmice alternante), contractia musculara, gripare tonic-clonica (convulsii),  coma si paralizia respiratorie (probleme respiratorii severe).
    Episoade cardiovasculare severe (de circulatie) au fost remarcate in forma de cadere a presiunii sanguine, probleme de conducere a impulsurilor cardiace,  bradicardie (incetinirea ritmului cardiac), stoc cardiovascular (circulator).

    Simptome cauzate de adrenalina ca si vasoconstrictor:
    Simptomele cardiovasculare (circulatorii) cum ar fi senzatia de caldura, transpiratie, batai accelerate ale inimii, dureri de cap similare migrenei, cresterea presiunii sanguine, probleme de angina pectorala (durere in mijlocul pieptului), tahicardie (puls neregulat cu viteza marita), tahiaritmie si stop cardiovascular (circulator).

    Interferente in cazul clinic pot aparea de la aparitia simultana a unor complicatii variate si a efectelor secundare.

    Terapie
    Daca apar reactii adverse, aplicarea anestezicului local trebuie imediat intrerupta.

    Masuri de baza generale:
    Diagnosticarea (respiratie, circulatie, constienta), mentinerea/reabilitarea functiilor vitale ale respiratiei si circulatiei, administrarea oxigenului, accesul intravenous.

    Masuri speciale:
    Hipertensiune:Ridicarea partii superioare a corpului, administrare nifedipina sublingual
    Convulsii:Protejarea pacientilor la ranire, administrarea daca este necesar de benzodiazepine (ex. diazepam iv).
    Hipotensiune:Pozitie orizontala, daca este necesar infuzie intravasculara a unei solutii electrolit, vasopresoare (ex. etilefrina iv).
    Bradicardie:Atropina iv.
    Soc anafilactic:Contactarea de urgenta a unui medic generalist, pozitionarea la soc, infuzie masiva cu solutie electrolit, daca este necesar adrenalina (epinefrina) iv, cortizon iv.
    Stop cardiac:Resuscitare cardiopulmonara imediata, contactarea de urgenta a unui medic generalist.

    Efecte nedorite

    Datorita ingredientului articaina din anestezicul local, pot aparea urmatoarele efecte secundare:

    Probleme cardiovasculare
    Rare (> 0.01%)
    Scaderea batailor inimii, hipotensiune (presiune sanguina scazuta)
    Scaderea presiunii sangvine, probleme de conducere a impulsurilor cardiace,  bradicardie (viteza cardiaca scazuta), asistolie, stop cardiovascular (circulator).

    Probleme ale sistemului nervos
    Rare (> 0.01%)
    Gust metalic, tinnitus (zgomot in ureche), ameteala, greata (stare de rau), voma, neliniste,  anxietate, pierderea echilibrului, tremuraturi, nervozitate, nistagmus (tremurul ochilor), logoree, dureri de cap, cresterea vitezei respiratorii. Pareze (pierderea senzatiei, arsuri) ale buzelor, limbii sau ale amandurora.
    Cand apar aceste simptome, trebuie luate rapid masuri corective pentru a evita inrautatirea lor.
    Slabiciune, confuzie, tremor, contracture musculare, senzatii tonic-clonice (convulsii),  coma si paralizie.

    Probleme respiratorii
    Rare (> 0.01%)
    Tahipnee (ritm respirator rapid),  bradipnee (ritm respirator scazut) care pot conduce la apnee.
    Apnee (oprirea respiratiei)

    Reactii alergice
    Foarte rare (< 0.01%)
    Se poate observa hipersensibilitate la articaina manifestata prin prurit (mancarime),  edeme (umflatura cu mancarime), eritem (inrosirea pielii), ameteala (stare de rau), diarie, greata, soc anafilactic. Reactii incrucisate la articaina au fost raportante in cazul pacientilor cu hipersensibilitate intarziata la prilocaina.
    In general, pacientilor care au demonstrate hipersensibilitate la articaina sau la alte amide trebuie sa li se administreze pentru procedurile ulterioare un anestezic local din grupa esterilor.
    Administrarea unor doze mari de articaina poate produce metemoglobinemie la pacientii cu metemoglibinemie subclinica.

    Datorita continutului de adrenalina ca si component vasoconstrictor, pot aparea urmatoarele efecte nedorite:

    Probleme cardiovasculare
    Rare (> 0.01%)
    Senzatie de caldura, transpiratie, durere de cap gen migrena, cresterea presiunii sanguine, parobleme de angina pectorala (durere in mijlocul pieptului), tahicardie (ritm cardiac rapid), tahiaritmie si stop cardiovascular (circulator), precum si inflamatii acute edematoase ale tiroidei.

    Datorita continutului de sulfit ca excipient, in cazuri foarte rare pot aparea urmatoarele efecte nedorite:

    Reactii alergice
    Foarte rare (<0.01%)
    Reactii alergice sau reactii de hipersensibilitate in mod particular bronhial astmatice care se manifesta prin voma, diaree, ameteli, atac acut de astm, tulburarea cunostintei sau soc.

    Datorita continutului de articaina si adrenalina , pot aparea urmatoarele efecte nedorite:

    Probleme ale sistemului nervos
    In cazul administrarii articainei/adrenalinei au fost descrise cazuri de paralizii tranzitorii ale nervului facial aparute dupa 2 saptamani si mentinute pana la 6 luni dupa administrarea acestora.

    Interferente in cazul clinic pot aparea de la aparitia simultana a unor complicatii variate si a efectelor secundare.

    INFORMATII DESPRE STABILITATE SI DEPOZITARE

    Produsul nu trebuie tinut la indemana copiilor
    Nu depozitati la temperaturi mai mari de 25°C.
    Depozitati in pachetul original pentru a feri produsul de lumina.
    Nu utilizati dupa data de expirare inscrisa pe partea inferioara a cutiei si pe carpule.

     

     

     

  • Ubistesin Forte

    Anestezic local injectabil, pentru interventii complexe, ce necesita anestezie prelungita.

    Are ca substanta activa Articaina 4% cu Adrenalina 1/100.000 pe post de vasoconstrictor. Efectiv dupa circa 1-3 minute, activ in medie 75 minute.

    Disponibil in cutii cu 50 de carpule a 1, 7 ml fiecare.

     

  • Ulceratie
    Solutie de continuitate la nivel tegumentar sau mucozal , cu pierdere de substanta , depasind stratul bazal.
  • Ulceratie traumatica

    Este o ulceratie produsa de actiunea mecanica directa asupra mucoasei a diferitilor factori traumatici locali:

    • dinti malpozitionati, cu margini taioase, cuspizi ascutiti
    • resturi radiculare ascutite
    • margini ale protezelor mobile, ale corpului de punte, ale arcurilor ortodontice si ale crosetelor dentare
    • intepaturi, taieturi cu corpi straini din alimentatie
    • traumatisme exobucale care strivesc partile moi de planurile dure dentare sau osoase.
  • Ultrasonografia cantitativă -QUS

    Ultrasonografia cantitativă (Quantitative Ultrasound sau pe scurt QUS) măsoară calitatea osului, spre deosebire de DEXA, care măsoară densitatea osului.

    Ultrasonografia cantitativă ne poate da informaţii cu privire la structura, elasticitatea şi duritatea osului. Aceşti factori sunt strâns corelaţi cu densitatea osoasă şi servesc la aprecierea riscului de fractură. Aceasta metodă se foloseşte de regulă pentru regiunea calcâiului, zonă uşor accesibilă, care conţine os trabecular - tipul de os care se modifică cu vârsta, asemănător cu ţesutul osos de la nivelul coloanei vertebrale.

    Ultrasonografia cantitativă este simplă, rapidă şi portabilă şi nu expune subiectul examinat la radiaţii. Rolul metodei în diagnosticul osteoporozei şi în urmărirea tratamentului antiresorbtiv .

  • Ultraviolete

    Ultravioletele sunt radiatii electromagnetice cu o lungime de unda mai mica de 400 nanometri.


    Se disting radiatii violete A (U.V.A.), cu cea mai mare lungime de unda, principalii factori ai bronzarii si ai sintetizarii vitaminei D, aceste radiatii provoaca pe termen lung o imbatrinire a pielii si aparitia de leziuni degenerative cutanate.

    Radiatiile B (U.V.B.) de lungime de unda intermediara, care sunt responsabile de insolatii si radiatiile C (U.V.C.), de lungimi de unda cele mai scurt.
     
     

     

  • Unghiul mandibular
    Unghiul format intre tangentele la ramura bazilara a mandibulei si la marginea posterioara a ramului vertical al mandibulei cu valoare normala de 120-1250.
  • Unit dentar
    Aparat cu echipament tehnic complex, destinat tratamentului stomatologic. 
  • Uree

    Compus organic cristalin, principalul produs de degradare finala a proteinelor din organism:

    • normal in sange 0.25-0.40 g ‰
    • in urina 20-70g/24h.

     

  • Urgenta
    Urgenta reprezinta o brusca si neasteptare vatamare, boala sau complicatie, care necesita asistenta medicala imediata pentru a salva viata si/sau aa preveni o invaliditate, durere ori suferinta.
  • Urticarie
    Eruptie cutanata sub forma de pete rosii asociata cu prurit.
  • Uvula
    Lueta.
  • Uzura dentara
    Proces fiziologic sau patologic de tocire a dintilor.
  • V
  • Vaccin
    Produs biologic preparat din germeni patogeni sau secretii microbiene care se administreaza in scopul prevenirii sau vindecarii unor afectiuni infectioase. Prin vaccinare preventiva se creeaza imunitate impotriva bolilor infectioase.
  • Varicela

    Varicela sau varsatul de vant, este o boala a copilariei cauzata de virusul varicelo-zosterian. Desi este o boala foarte contagioasa,  varicela are o evolutie usoara si se vindeca fara vreun tratament special.

    Varicela se transmite :

    • pe cale aeriana (prin saliva eliminata in timpul vorbirii, stranutului sau tusei) sau
    • prin contact direct cu continutul lichidului din veziculele care apar pe corp.

    Perioada de incubatie a bolii (de la momentul in care copilul contacteaza virusul pana in momentul in care apare eruptia) este de 2 pana la 3 saptamani. Copilul care are varicela este contagios pe toata durata bolii, de la momentul infectiei pana cand crustele se usuca si cad (eruptia dispare).

    Inainte ca eruptia sa apara copilul poate acuza dureri musculare, cefalee (dureri de cap), dureri in gat, stare generala alterata, astenie fizica sau febra. Unii copii nu fac febra, altii au febra usoara sau moderata care nu depaseste 38°C. Foarte rar apare febra severa peste 38°C.

    Daca copilul este mic, aceste semne si simptome din perioada preeruptiva pot lipsi,  eruptia fiind primul semn al bolii.

    Eruptia apare intai pe corp, apoi pe fata si in zonele acoperite cu par, cum este pielea capului. Uneori eruptia poate aparea si pe mucoase (mucoasa bucala, mucoasa conjunctivala sau mucoasa genitala). Deoarece eruptia in varicela apare in valuri, pe corp apar mereu elemente eruptive in diferite stadii de evolutie.

    La inceput, apar mici pete rosii, care in scurt timp se umfla si devin papule si apoi se tranforma in vezicule ce contin un lichid clar. Treptat veziculele se usuca si se formeaza cruste.

    Eruptia este insotita pe toata durata ei de prurit (mancarime). Dar copilul nu trebuie lasat sa se scarpine, deoarece daca crustele sunt rupte sau se infecteaza, raman cicatrici.

    Complicatiile varicelei sunt foarte rare. Cele mai frecvente complicatii sunt infectiile veziculelor cauzate de scarpinat. Cea mai grava complicatie care poate aparea, dar care este extrem de rara este meningita variceloasa (meningoencefalita variceloasa). 
     

    Adesea aceasta boala contagioasa se vindeca rapid, fara sa necesite vreun tratament aparte. Copilul bolnav trebuie tinut in casa pe toata perioada bolii, deoarece este contagios. Daca eruptia a aparut si pe mucoasa bucala, cel mic trebuie sa consume alimente semilichide (moi) care sa nu-l jeneze. Alimentatia micutului cu varicela, in perioada in care are febra, trebuie sa contina lapte, ceaiuri, piureuri de legume si fructe. Dupa ce febra si eruptia bucala trec, alimentatia poate reveni la normal.

    Medicul poate recomanda administrarea de antihistaminice ori stropirea pielii cu alcool mentolat pentru diminuarea pruritului (mancarimii) sau administrarea de paracetamol pentru scaderea febrei. Nu administrati aspirina la copilul cu varicela deoarece exista riscul de aparitie a sindromului Reye- de aceea, ori de cate ori copilul are febra sau bubite pe corp este bine sa primeasca paracetamol, si nu aspirina pentru ca nu poti sti de la inceput care este cauza afectiunii.

    Copilul trebuie spalat macar de 3 ori pe zi pe maini cu apa si sapun, unghiile trebuie taiate cat mai scurt, iar la cei care suporta este bine sa li se inveleasca mainile in manusi de bumbac pentru a evita scarpinatul si astfel suprainfectarea veziculelor si aparitia cicatricilor.

    Imunitatea

    Varicela lasa o imunitate serioasa- pe toata durata vietii, copilul nu mai face aceasta boala a copilariei. Dar virusul ramane latent in organism si in perioada adulta, cand sistemul imun este mai slabit, virusul se poate reactiva si cauza Herpes Zoster (sau, desi impropriu spus,  Zona Zoster).

    Pentru a preveni varicela, a reduce severitatea ei si a evita aparitia complicatiilor se recomanda vaccinarea impotriva varicelei.

     

        
     

     

     

  • Varicele sublinguale
    14-sublingual-varicosities_resize.jpgSunt anomalii venoase ce se prezinta sub forma unor traiecte dilatate, sinoase, proeminente, care sunt situate pe fata ventrala a limbii mai ales la pacientii mai in varsta. 
  • Varnish

    Varnish-urile (sau lacurile dentare)sunt substante care se aplica pe peretii unei preparatii  dentare in scopul de a creea o bariera fata de actiunea iritanta a unor materiale de obturatie si a penetrarii salivei la interfata restaurarii dentare cu preparatia.

    Nu sunt indicate in restaurarile compozite, pentru ca monomerul acestora dizolva rasina lacului dentar(se folosesc sub amalgamul de argint).

  • Varsatura

    Varsatura este o actiune reflexa de eliminare a continutului stomacului prin cavitatea bucala.


    Este provocata de contractia diafragmului si a muschilor abdominali si de relaxarea muschilor de la intrarea in stomac.

    Varsatura este controlata de un centru special din creier ce poate fi stimulat de medicamente, sau prin impulsuri transmise prin intermediul nervilor glosofaringian si pneumogastric.


    Cauze:

    •  ingestia de substante iritante,
    •  afectiuni ale stomacului (ulcer gastroduodenal, stenoza pilorica),
    •  afectiuni acute ale abdomenului (colecistita, peritonita, etc.),
    •  afectiuni neurologice (meningita, tumora cerebrala),
    •  afectiuni otorinolaringologice ,
    •  tulburari metabolice sau endocrine,
    •  sarcina, etc.
  • Verucile vulgare
    Sunt tumorete mici, sesile, rotunjite, bine delimitate, sub un centimetru diametru, cel mai frecvent izolate.Apar mai des la nivelul rosului de buze, la limita cu mucoasa sau tegumentul.
  • Vezicula
    Este o mica leziune circumscrisa (2-5mm) sub forma de proeminenta ce contine o acumulare de lichid.Prin ruperea membranei acoperitoare, vezicula se transforma in ulceratie.
  • Virus
    Microorganism de dimensiuni foarte mici (milimicroni), compus din ADN (acid dezoxiribonucleic) sau ARN (acid ribonucleic), lipsit de enzime si metabolism propriu, care traieste numai in celule vii si provoaca boli la om, animale, plante si chiar bacterii.
  • Virusul Coxackie
    Produce herpangina si afectiunea "mana, picior, gura".
  • Virusul Epstein-Barr
    Produce leucoplazia "paroasa" si mononucleoza infectioasa.
  • Virusul hepatitei A (HAV)
    Este un virus RNA, mic, fara invelis.Produce hepatita A, boala endemoepidemica.Incubatia este de 15-40 zile.Dupa faza acuta, virusul dispare din organism.Nu se poate croniciza si nu exista starea de purtator.
  • Virusul hepatitei B (HBV)
    Este un virus DNA cu invelis lipoproteic.Produce hepatita B dupa o incubatie lunga (in medie 3 luni).
  • Virusul herpetic tip I si II

    Produce primoinfectia herpetica si infectiile recidivante (secundare).

  • Virusul papilomatozei umane (HPV)
    Virus care determina o boala cu transmitere sexuala (BTS) comuna, cu contagiozitate foarte ridicata, transmisa prin contact cutanat (contactul pielii).
  • Virusul Varicela-Zoster
    Produce varicela ca boala a copilariei si leziunile cutaneo-mucoase de Zona-Zoster.
  • Vitamina A

    Vitamina A este o vitamina cu rol important in protectia pielii si a mucoaselor, asigurand buna functionare a sistemelor osos si nervos.

    Este, de asemenea, necesara pentru vedere, cresterea si formarea oaselor si rezistenta organismului la infectii.

    Vitamina A se gaseste in natura sub doua forme: retinol (prezenta in alimentele de origine animala) si provitamina A sau caroten (care se gaseste atat in produsele animale cat si in cele vegetale).

    Retinolul ajuta vederea pe timp de noapte, dar si in bolile de inima,  diabet, conjunctivite, glaucom, probleme gingivale si alcoolism.

      Vitamina A are efecte mai importante asupra organismului decât acela de a vă ajuta să vedeţi noaptea. Ea stimulează producerea şi activitatea globulelor albe, participă la remodelarea osoasă, ajută la menţinerea sănătăţii celulelor endoteliale (cele care „căptuşesc organismul pe interior”) şi reglează creşterea şi diviziunea celulară. Acest ultim rol i-a determinat pe cerecetători să urmărească dacă insuficienţa vitaminei A determină apariţia cancerului. Mai multe studii au distrus această ipoteză prin trialuri randomizate pe pacienţi cărora li s-a administrat supliment de beta-caroten, un prcursor al vitaminei A. Deşi este uşor să avem o alimetaţie deficitară în vitamina A, la fel se uşor este să consumăm prea mult.

    Se consideră că un consum de 10.000 de UI de vitaminaA, care este o valoare dublă faţă de cea zilnică recomandată, nu este periculoasă pentru organism. Totuşi, există dovezi că această cantitate de vitamina A poate creşte riscul de fractură de şold şi de malformaţii congenitale.


    Doza optimă recomandată este de 5000 UI pe zi pentru bărbaţi şi de 4000 UI pentru femei. Multe cereale pentru micul dejun, sucuri, produse lactate şi alte alimente sunt bogate în vitamina A. Fructele şi legumele, dar şi unele suplimente alimentare conţin vitamina A şi precursori acesteia pe care organismul îi poate transforma în vitamina A. Spre deosebire de vitamina A, precursorii acesteia nu sunt toxici nici dacă sunt consumaţi în cantităţi mari. Organismul poate transforma precursorii în vitamina A în cantităţile de care are nevoie şi de aceea nu este necesară monitorizarea cantităţii de precursori ingerate aşa cum este nevoie de monitorizarea cantităţii de vitamina A. De aceea este preferabilă alegerea suplimentelor alimentare care au vitamina A sub formă de precursori, şi anume beta- caroten. Este de evitat consumul de cantităţi crescute de vitamina A şi datorită faptului că aceasta interferă cu efectul benefic al vitaminei D.

     

     

     

  • Vitamina B1

    Vitamina B1 (tiamina) face parte din complexul de vitamine B.

    Prezentandu-se sub forma unei pudre transparente, albicioase, hidrosolubile, ea reactioneaza la lumina, caldura, umiditate, dar nu rezista la alcalinitate sau oxidanti.

    Numita si vitamina performantei intelectuale, tiamina asigura cresterea randamentului intelectual, fiind absolut necesara pentru functionarea normala a musculaturii si a sistemului nervos.

    Este esentiala in formarea ADN-ului si ARN-ului si in procesul de convertire a hidratilor de carbon in energie.

    De asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de absorbtie digestiva. 

  • Vitamina B12

    Vitamina din grupul vitaminelor hidrosolubile, ce contine cobalt, element vital ce intra in componenta globulelor rosii.

    Numita si ciancoblamina, isi aduce aportul si la mentinerea functionalitatii normale a sistemului nervos (ajutand la formarea tecii de mielina ce inveleste fibrele nervoase, esentiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase in tot corpul), amelioreaza irascibilitatea si contribuie la imbunatatirea capacitatii de concentrare, de memorare si de pastrare a echilibrului psihic.

    De asemenea, constituie un aliat pretios in mentinerea acuitatii simtului tactil si auditiv, in perceptia durerii si in echilibru. 

     

  • Vitamina B2
    Vitamina B2, cunoscuta si sub denumirea de riboflavina, are un rol determinant in reglarea respiratiei celulare, in procesul de fixare a fierului in hemoglobina, in sinteza proteinelor, precum si in catabolismul lipidelor si glucidelor. 
  • Vitamina B3

    Vitamina B3, denumita si acidul pantotenic, niacina sau vitamina PP, participa in metabolismul proteic, lipidic, glucidic, mineral, normalizand functia suprarenalelor.

    Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare, diminuand colesterolul daunator (LDL), crescand nivelul celui benefic (HDL) si scazand nivelul trigliceridelor din sange
     

     

  • Vitamina B4

    Vitamina B4, numita si adenina , alaturi de alte vitamine B, intervine in functiile sistemului nervos, cat si cele ale sistemului hematopoietic.

    Printre procesele in care vitamina B4 are o importanta majora, se numara: formarea globulelor rosii, metabolizarea proteinelor, absorbtia fierului.

    Are un rol important si in producerea acizilor nucleici (ADN si ARN), diviziunea celulara, utilizarea zaharurilor si aminoacizilor.

     

  • Vitamina B6

    Vitamina B6 este o vitamina hidrosolubila foarte sensibila la lumina, dar rezistenta la caldura si la procesul de oxidare.

    Termenul de vitamina, B6 grupeaza trei substante inrudite, intre care cea mai cunoscuta este piridoxina, celelalte doua fiind piridoxamina si piridoxalul.

    Ea contribuie la sinteza neurotransmitatorilor, molecule ce permit trecerea influxului nervos, esential in elaborarea gandirii, emotiilor, memoriei; previne deci dereglarea sistemului nervos.

    De asemenea favorizeaza formarea anticorpilor si creste rezistenta la infectii; previne spasmele musculare; trateaza sindromul premenstrual; diminueaza riscul aparitiei calculilor renali; reduce numarul si intensitatea crizelor la astmatici; inlesneste metabolizarea aminoacizilor, proteinelor, grasimilor, steroizilor, hemoglobinei, transformarea glicogenului in glucoza; impiedica formarea matretii.

    Vitamina B6 este indispensabila metabolismului, deoarece ajuta la transformarea proteinelor, lipidelor si glucidelor.

    Intervine in formarea globulelor rosii si este un antioxidant foarte puternic, ajutand organismul sa elimine unele substante toxice

     

     

     

  • Vitamina B9

    Vitamina B9 (acidul folic sau inozitol), vitamina hidrosolubila a grupului B este o veritabila sursa de energie si dinamism.

    Vitamina B9:

    • are efect antialergic,
    • efect chemotactic pozitiv asupra polimorfonuclearelor;
    • ajuta la formarea ADN-ului;
    • actioneaza ca un factor de crestere;
    • este indispensabila in formarea globulelor rosii, prevenind astfel anemia megaloblastica;
    • favorizeaza echilibrul emotional;
    • diminueaza durerea;
    • creste productia de lapte matern;
    • previne aparitia cancerului la plamani, colon, uter;
    • protejeaza organismul de bolile cardiovasculare si de accidentele vasculare cerebrale;
    • protejeaza fatul de anomalii congenitale ce pot afecta creierul si coloana vertebrala;
    • serveste la metabolizarea grasimilor, reducand nivelul colesterolului sanguin;
    • favorizeaza nutritia celulelor creierului;
    • constituie hrana vitala pentru par, putand preveni rarirea acestuia si aparitia cheliei. 

     

  • Vitamina C

    Vitamina C (acidul ascorbic) reprezinta un antioxidant de exceptie ce contribuie activ la franarea proceselor degenerative din organism.

    Facand parte din grupa vitaminelor hidrosolubile (solubile in apa) vitamina C se elimina in cantitati mari din organism.

    Organismul uman nu isi poate sintetiza propria vitamina C si tocmai de aceea trebuie sa si-o procure din alimente sau din alte surse.Potrivit studiilor clinice, organismul uman nu poate face rezervă de vitamina C şi nu o poate reţine în corp mai mult de câteva ore.

    Vitamina C este foarte importantă într-o serie întreagă de afecţiuni, cum ar fi în mod special infecţiile, în cazurile de gripă, dar este recomandată şi în alte afecţiuni, în cazul femeilor însărcinate, cele care alăptează, persoanelor în vârstă a căror imunitate este scăzută, celor care au activitate intensivă şi sunt supuse stresului sau suprasolicitării, precum şi celor cu o dietă neechilibrată.

    Vitamina C se pierde foarte repede în situaţiile în care este căldură, în cazul în care sunt radiaţii ultraviolete sau al unor metale, precum cupru sau fier.O atenţie deosebită este îndreptată către pacienţii fumători sau consumatori frecvenţi de băuturi alcoolice.


    De aceasta vitamina este nevoie  pentru sinteza de colagen, care se găseşte în ţesutul osos şi dentar, în tegumente, lipsa acesteia făcând ca îmbătrânirea să se producă mai devreme. În combinaţie cu vitamina P, ea contribuie la creşterea rezistenţei vasele capilare, lipsa ei putând duce la hemoragii. Vitamina C este implicată de asemenea în metabolismul sintezei carnitinei, o substanţă esenţială în metabolismul acizilor graşi.Ea permite să se dezvolte colesterolul bun şi asigură protecţia împotriva bolilor cardiovasculare.Vitamina C este implicată în producerea hematiilor, fiind indicată în anemii.Cel mai important rol al vitaminei C este creşterea rezistenţei la infecţii, a imunităţii organismului, distruge microbii şi infecţiile în mod deosebit în perioada de frig. De altfel, ea se şi recomandă în această perioadă.


    Vitamina C se găseşte mai mult în coaja fructelor cum este cazul mărului. Printre cele mai importante alimente care sunt bogate în vitamina C se află: ardeiul gras roşu, pătrunjelul verde, mărarul, coacăzele.  

  • Vitamina D

    Numita si antirahitica, vitamina D, este liposolubila, adica este absorbita de grasimi, fiind esentiala in resorbtia calciului si fosforului la nivelul intestinului, catalizand totodata transformarea fosforului organic in anorganic si mobilizandu-l in tesuturi.

    Calciferolul, componenta a vitaminei D, poate fi clasificat in ergocalciferol sau vitamina D2 si colecalciferol sau vitamina D3.

    Vitamina D are un rol dominant in formarea scheletului nostru, mai ales in faza de crestere, asigurand transportul calciului si fosforului in zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea osaturii adulte; permitand absorbtia acestor minerale in intestin, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi. 
     

     

  • Vitamina E

    Diversii tocoferoli, adica varietati de vitamina E, se gasesc din belsug in uleiurile vegetale, obtinute din germeni sau seminte, de pilda uleiul de floarea-soarelui, uleiul de soia, uleiul de masline.

    Pentru a fi absorbita in mucoasa intestinala, vitamina se combina cu molecule de grasime.

    Ca si in cazul celorlalte vitamine liposolubile A, D si K, este necesar ca hrana zilnica sa contina o oarecare cantitate de grasimi, pentru ca vitaminele sa poata fi asimilate in intestin. 
     

     

  • Vitamina K

    Vitamina K, numita si antihemoragica, este indispensabila vietii, functia ei de baza fiind aceea de a coagula rapid sangele si de a actiona preventiv asupra sangerarilor si hemoragiilor interne.

    Este o vitamina liposolubila, care rezista la caldura, dar nu si la lumina in prezenta oxigenului si in mediile alcaline. 

     

  • Vitamina K1 (fitochinona)
    Vitamina K1 (fitochinona) este sintetizata de frunzele verzi si se gaseste in vegetalele verzi. Ea micsoreaza permeabilitatea capilarelor si favorizeaza procesul de regenerare a tesuturilor. 
  • Vitamina K2 (farnochinona)
    Vitamina K2 (farnochinona) este sintetizata de catre microorganismele de putrefactie. 
  • Vitamina K3 (menadiona)

    Vitamina K3 (menadiona) este un produs de sinteza cu proprietatea ca este hidrosolubil (spre deosebire de celelalte).

    Dozele mari de menadiona risca sa se acumuleze in organism, generand distrugerea globulelor rosii, avand drept consecinta anemia. 
     

  • Vitamina P

    Numita si citrina, vitamina P normalizeaza permeabilitatea vaselor si rezistenta lor.

    Facand parte din grupul flavonelor, colorate in galben, ea actioneaza sinergic cu vitamina C, avand partial si rol de economisire a acesteia.

    Evolutia acestei carente poate fi progresiva daca alimentatia este deficitara.

    Complicatiile grave sunt hemoragiile retiniene sau cele cerebrale.

    Sunt bogate in vitamina P fructele (struguri, prune, lamai, mandarine, portocale), macesul, coacazele, varza, spanacul, ceaiul, ardeii dulci, drojdiile alimentare si de bere.

    Carenta acestei vitamine duce la slabiciune generala, dureri in membrele inferioare la mers si hemoragii cutanate-purpura.

     Tulburarile de permeabilitate capilara se datoreaza scaderii tonusului vaselor capilare.

  • Vitiligo

    Vitiligo este o boala cronica ce debuteaza in general la varste cuprinse intre 20 si 30 de ani. Aceasta afectiune se caracterizeaza prin aparitia unor pete albicioase pe piele ce se datoreaza distrugerii melanocitelor (celulele pigmentare ale pielii) de catre propiul sistem imun.

    Vitiligo afecteaza 1-2% din populatie si survine frecvent in jurul varstei de 20 de ani (peste 50% din pacienti). Aparitia acestor pete are un efecte negativ asupra pacientului in special datorita aspectului inestetic si riscului crescut de cancer al pielii la care pacientul respectiv este expus. Mai mult, contraindicarea expunerii la soare ii face pe tineri sa fie mai depresivi, sa evite plecarile pe litoral etc. 

    Din pacate originea bolii nu este cunoscuta insa se crede ca ar fi vorba despre o afectiune autoimuna. Mai exact, nu se stie din ce cauze organismul incepe sa secrete anticorpi care distrug propriile melanocite (celulele responsabile de pigmentarea pielii).

    Se pare ca un rol important il are ereditatea, caci incidenta bolii este mult crescuta in familiile care au avut in antecedente membrii ce aveau vitiligo.

    La unele persoane care trec prin anumite situatii limita ce au mare impact la nivel emotional poate sa debuteze depigmentarea pielii. Situatii deosebit de stresante, un soc emotional, arsuri solare intinse si repetate pot fi factori favorizanti ai aparitiei vitiligo, insa aceste situatii nu sunt cert declansatoare ale acestei afectiuni, caci sunt si alte persoane care trec prin asemenea stari si nu capata autoimunitate fata de propriile melanocite.


    In general insa,  vitiligo este asociat cu boli metabolice si endocrine, cum ar fi:

    - boli ce afecteaza glanda suprarenala, insuficienta acestei glande ducand la scaderea numarului de melanocite.
    - afectiunile tiroidiene (in special de cauza autoimuna) stau la baza a 30% din cazurile de vitiligo.
    - pelada, boala a pielii caracterizata prin caderea parului in anumite arii.
    - carenta de vitamina B12 ce duce la instalarea anemiei pernicioase (anemia Biermer).

    Alti factori de risc:

    - prezenta in familie a unui membru ce sufera de vitiligo.
    - diverse boli autoimune.
    - arsurile solare, lovituri, taieturi ori contactul cu anumite substante chimice.


    Care sunt semnele si simptomele?

    In general debutul bolii se caracterizeaza prin aparitia unor pete albicioase, depigmentare, bine conturate, initial de mici dimensiuni.

    Mai apoi aceste mici pete se extind, se pot decolora si mai mult ori se pot inmulti.

    Zonele in care apar cel mai frecvent aceste pete (desi ele pot sa apara in orice arie a organismului) sunt urmatoarele:

    - zonele supuse frictiunii (genunghi, coate);
    - la nivelul axilei (sub brat);
    - la nivelul organelor genitale;
    - in zonele pielii care sunt mai mult expuse la soare : ten, gat, membre, piept.

    Evolutia acestei dermatoze este imprevizibila si variaza de la bolnav la bolnav. Astfel ca unora (destul de rare cazurile) poate sa le dispara spontan petele albicioase, altora li se pot reduce ori, din contra, se pot inmulti ingrijorator de mult, tinzand sa cuprinda aproape toata suprafata corporala.

     

  • Voma

    Reactie primara de aparare si dezintoxicare a organismului, constand in expulzarea prin esofag si pe gura a continutului stomacului, uneori si al intestinului subtire, provocata de contractiile spastice ale diafragmei si ale muschilor abdominali.

    Voma poate conduce la deshidratare si dureaza intre 8-12 ore folosind tratamentul adecvat.

    Apare mai ales la persoanele care sufera de disfunctii gastrice si biliare, la cei care mananca tarziu si/sau prea abundent, la persoanele care fumeaza sau care lucreaza in mediu poluat. Alte cauze sunt: infectia virala, intoxicatia alimentara, alergii la mancare, medicatia, raul de mare sau raul de miscare, otravirea.
     

  • W
  • Waldeyer,inelul

    Ansamblul lanturilor limfatice care inconjoara istmul faringian si care este alcatuit din:

    • amigdala linguala
    • amigdala palatina
    • amigdala faringiana.
  • Walkhoff,solutie
    Substanta antiseptica ce contine:paramonoclorfenol, camfor si mentol .Se utilizeaza in tratamentul medicamentos al afectiunilor pulpare(24-72 de ore in 3-4 repetari).
  • Walther,canal
    Canal excretor al glandei sublinguale, ce se deschide endobucal in plica sublinguala.
  • Western Blot
    Este un"test HIV"sau IFA prescurtare dupa termenul de Immuno-Fluorescent Assay= tehnica pentru punerea in evidenta a anticorpilor specifici anti-HIV care apar in sange ca urmare a infectarii cu HIV - virusul imunodeficientei umane. Este un test de confirmare a seropozitivitatii constatate prin testul ELISA.
  • Wharton,canal
    Canalul excretor al glandei submandibulare, ce se deschide endobucal printr-un orificiu situat in vecinatatea frenului lingual, numit caruncula.
  • Whartonita

    Este o inflamatie a peretelui canalicular Wharton si a tesuturilor inconjuratoare datorita unor:

    1. agenti traumatici-corpi straini, plagi
    2. agenti infectiosi-abcesul de loja sublinguala sau submandibulara
    3. agenti mecanici-obstructia canalului prin calculi.
  • Wheesing
    Respiraţie dificilă, însoţită de hârâit.
  • Willebrand(boala lui)

    Afectiune hemoragica ereditara cauzata de o anomalie cantitativa sau calitativa care atinge una dintre proteinele plasmei sangvine, factorul Willebrand, care intervine in procesul hemostazei.

    Factorul Willebrand (FVW) serveste la transportul factorului VIII, proteina plasmatica indispensabila coagularii si aderarii plachetelor la peretii vaselor atunci cand acestia sunt lezati.

    Sangerarile frecvente, ating mai ales mucoasele: sangerari ale nasului, evacuare de sange prin anus, fluxuri menstruale anormal de lungi si abundente la femei. Pot surveni sangerari dupa o interventie chirurgicala chiar minora, o extractie dentara sau un traumatism in schimb, hemartrozele (efuziune sangvina intr-o cavitate articulara), frecvente in caz de hemofilie, sunt rare.

    Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic si a cunoasterii antecedentelor ereditare, precum si pe baza examenelor sangvine: timpul de sangerare al unei scarificari practicate pe antebrat) si timpul de cefalina (studiul procesului de tromboplastinoformare), care sunt anormal de lungi. Diagnosticul se sprijina si pe dozarea, in laborator, a factorului Willebrand si factorului VIII.

  • Wipla

    Otel alcatuit din crom si nichel neoxidabil.Se utilizeaza la :

    • confectionarea puntilor dentare,
    • crosetelor rigide sau elastice,
    • scopuri ortodontice
    • imobilizarea fracturilor oaselor maxilare.
  • X
  • Xantom
    Nodul galbui, datorat acumularii de lipide (colesterol) in piele, consecutiv unei tulburari a metabolismului lipidelor.
  • Xantopsie
    Tulburare a vederii, care face ca totul să pară galben.
  • Xenodiagnostic
    Metoda de diagnostic a bolilor infectioase transmise prin insecte, deosebit de importanta in diagnosticul bolii Chagas.
     
  • Xenon-133
    Izotop radioactiv utilizat in medicina nucleara, care cedeaza particule beta cu iradieri inalte.
     
  • Xerocheilie
    Este o stare de uscaciune a buzelor.
  • Xerostomie
    Este starea de uscaciune a gurii datorata diminuarii secretiei salivare(productia de saliva este mai mica de 0, 2 ml/minut).
  • Xeroza
    Uscaciune a pielii prin scaderea secretiei glandelor sudoripare si sebacee.
  • Xilina

    Se mai numeste si lidocaina, si este un anestezic local, utilizabil atat pentru infiltratii, cat si pentru anestezia de contact.Adaugarea de adrenalina ii prelungeste efectul.

    Anestezia se instaleaza dupa o perioada de latenta scurta:1-2 minute. 

  • Xilina cu adrenalina,sol.inj.

    Anestezie de infiltratie, anestezie de conducere in interventii de chirurgie generala, buco-maxilo-dentara; anestezie spinala.

    Contraindicatii:
    Nu se utilizeaza la bolnavii cu alergie la lidocaina, insuficienta cardiaca grava si tireotoxicoza. Prudenta sau se evita la bolnavii cu hipertensiune arteriala, ateroscleroza avansata, tulburari grave de conducere intracardiaca, cardiopatie ischemica. Prudenta la copii sau bolnavi cu stare generala alterata.

    Reactii adverse:
    Lidocaina provoaca relativ frecvent somnolenta si ameteli, uneori reactii alergice (se face testul de toleranta inaintea administrarii: 1-2 picaturi instilate in sacul conjunctival, 0, 2 ml in administrare i.d. pe fata anterioara a antebratului si se asteapta cateva minute).

    Supradozarea poate produce hipotensiune, paloare, sudoratie, greata, voma, fasciculatii, convulsii, depresie respiratorie, tulburari de ritm si/sau de conducere. Adrenalina poate cauza anxietate, tremor, palpitatii, tahicardie.

    Compozitie:
    Fiole de 2 ml continand 0, 040 g de clorhidrat de lidocaina si 0, 00001 g adrenalina.

    Actiune:
    Anestezic local. Asocierea cu adrenalina - substanta vasoconstrictoare - intarzie difuziunea, absorbtia sistemica, prelungeste actiunea anestezica locala, scade riscul toxic si reduce sangerarea.

    Administrare:
    Infiltratii locale, uzual 1- 2 fiole. Eventual se poate creste doza, nu mai mult de 4 fiole.

     

  • Xilitol

    Este un indulcitor caloric ce nu poate fi fermentat de microflora bucala.

    Se gaseste in gumele de mestecat, tablete, paste de dinti, etc.

    Poate fi administrat cu fluorul deoarece mentine o secretie salivara prelungita.

    Efectul lui se bazeaza pe:

    • stimularea secretiei salivare
    • imposibilitatea metabolizarii (si formarii de acizi)
    • efectul antimicrobian(reducerea procesului de acumulare a placii bacteriene) .

    Xilitolul intra intr-un circuit fals de metabolizare.

  • Y
  • YAG laser
    YAG laser (sau laser ytriu - aluminiu -granat) este un tip de laser folosit in chirurgie pentru sectionarea tesuturilor.
  • Ytrium-90
    Izotop radioactiv al elementului ytrium, utilizat in radioterapie.
     
  • Z
  • Zabaluta
    Este o micoza care intereseaza comisurile bucale care prezinta eroziuni, fisuri si cruste pe fond congestiv.
  • Zaharaza

    Enzima intestinala care favorizeaza desfacerea zaharozei in fructoza si glucoza.

  • Zaharina

    Este un indulcitor sintetic necaloric.Nu este metabolizata de flora microbiana bucala si transformata in acizi.

    Se foloseste in bauturi racoritoare, gemuri, marmelade, biscuiti, dar a fost introdusa si in pastele de dinti, si  ca tablete pentru indulcit alimentele.

    Are un gust dulce , foarte intens, posedand o putere calorica mica.

  • Zaharoza
    Dizaharid format dintr-o molecula de fructoza si una de glucoza. Se gaseste in trestia de zahar si sfecla de zahar.
  • Zaharul de cuplare

    Este un indulcitor necaloric alcatuit dintr-un amestec de polimeri de fructoza si glucoza.

    Acest produs a fost obtinut pe calea ingineriei genetice si are proprietati cariogene mai scazute decat celelalte zaharoze.

  • Zgomot
    Amestec suparator de sunete cu intensitati si frecvente diferite, discordante, puternice, nocive.
  • Zigomatic (osul)
    Osul zigomatic este un os pereche ce contribuie la formarea orbitei, formand partea proeminenta a obrazului.
    Sinonim: osul malar
  • Zigot
    Celula rezultata din unirea a doi gameti.
  • Zirconiu

    Este un element chimic din grupa metalelor, care are numărul atomic 40. Simbolul chimic este Zr.
    Zirconiul  nu se modifica din punct de vedere calitativ in cavitatea bucala, este bioinert, deci nu afecteaza tesuturile
    bucale.

    Implantări dentare din ceramica de oxid de zirconiu va fi materialul dentar al viitorului. Din acest material s-au realizat deja coroane pentru dinţi şi punţi dentare. În curând, acest material ar putea exclude orice fel de metal din cavitatea bucală. Fiind foarte dur, cu acest material poate fi tăiat şi oţelul.

     

  • Zona Zoster

    Este o afectiune virala produsa de virusul Varicela-Zoster, datorate unei scaderi de imunitate. Apare la nivelul pielii si la nivelul cavitatii bucale. 

    La nivelul pielii, eruptia este precedata de o serie de dureri, usturimi, parestezii resimtite de-a lungul unor traiecte nervoase senzitive in special de la nivelul capului, gatului, tunchiului. Dupa cateva zile de-a lungul acelorasi traiecte apar eruptii veziculare localizate, uneori pustuloase, care in final se sparg dand nastere la ulceratii.Dureaza 2-3 saptamani si se vindeca fara cicatrici.

    La nivelul cavitatii bucale leziunile apar in teritoriul nervului palatin (cerul gurii), lingual etc.Pe fondul unei eruptii eritematoase bine delimitate, strict unilaterale apar vezicule si apoi ulceratii dureroase , care nu depasesc linia mediana.

  • Zoonoza

    Infectie contagioasa transmisa omului de catre animale (salbatice sau domestice).

  • Zygion
    Punct osos cel mai lateral de pe arcada temporo-zigomatica, cam la 1 cm  anterior de Tragus.
Vremea in Chişinău
Ночь 22 May
температура 13..15 С
давление 751..753 мм рт.ст.
2 м/с
Утро 22 May
температура 18..20 С
давление 751..753 мм рт.ст.
1 м/с
День 22 May
Малооблачно
температура 22..24 С
ветер Юго-Западный
Вечер 22 May
температура 17..19 С
давление 750..752 мм рт.ст.
2 м/с
Arata totul
Ce va intereseaza mai mult pe acest site?
rezultatele
  • user:
  • password: